Mihai Stepan Cazazian

Valori şi tradiţii interculturale româno-armene

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Devenite o traditie, dialogurile interculturale romano-armene s-au desfasurat anul acesta sub semnul credintei, traditiilor si valorilor spirituale ce unesc cele doua popoare de sute de ani. Organizat la Sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora”, de Uniunea Armenilor din Romania – Filiala Bacau, Inspectoratul Scolar, Casa Corpului Didactic si Colegiul National Pedagogic “Stefan cel Mare”, Simpozionul “Valori si traditii interculturale romano-armene” s-a bucurat de prezenta a numeroase personalitati marcante ale vietii spirituale din cele doua comunitati. Din Bucuresti, prin videoconferinta, a transmis un mesaj de felicitare organizatorilor si participantilor Varujan Pambuccian, reprezentantul minoritatii armene in Parlamentul Romaniei, iar din partea bisericii armene din Romania a vorbit vicarul eparhial al Arhiepicopiei armene din Romania, Bogdan Ezras: “Dialogul de astazi este o initiativa a comunitatii armene din Bacau, a domnului Vasile Agop si cred ca vrea sa faca un lucru aproape imposibil de facut, sa prezinte o comunitate prezenta in spatiul moldovenesc de peste 1000 de ani. Aceasta istorie interculturala trebuie foarte bine impamantenita in constiinta fratilor nostri romani. De asemenea, vrem sa ne facem simtita prezenta, chiar daca suntem mai putini, sa spunem cateva aspecte din viata bisericii noastre, unele biserici fiind chiar mai vechi ca intemeierea Moldovei, sa aratam deschiderea pe care am avut-o si o avem pentru fratii nostri, sa fie un act de multumire pentru aceia care ne-au primit la ceasuri de restriste pentru poporul nostru, greu incercat de istorie. Va fi un dialog benefic pentru ambele popoare, pentru ambele comunitati.


Dialogul a fost urmat de interventia foarte apreciata de asistenta a PS dr. Ioachim Bacauanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului si Bacaului, care a trecut in revista istoria comuna a celor doua biserici, a celor doua popoare, ambele crucificate de mai multe ori, dar de fiecare data, separat sau impreuna, au reusit sa reinvie: “Ceea ce ne-a salvat a fost credinta in Unicul Dumnezeu, care de fapt a randuit ca aceste doua popoare sa-si poarte o cruce grea in istoria lor. Crucea este semnul suferintei, dar este si al biruintei, in aceste conditii suferinta nu desfigureaza, ci transfigureaza. De aceea, popoarele armean si roman sunt chemate sa participe la transfigurarea lumii, nu prin ceea ce facem, ci prin ceea ce suntem. Si daca crucea are doua laturi, pe orizontala fiind constransi de istorie sa traim in aceste granite, atunci ne-a ramas verticala, sa ne urcam la Dumnezeu prin credinta, sa ne inaltam permanent. De aceea, consideram ca acest simpozion este o caramida in plus la edificiul spiritualitatii inaintasilor nostri, a noastra, a celor care ducem crucea mai departe, a faptelor noastre.”
Un mesaj din suflet, un mesaj de multumire la adresa contributiei comunitatii armene la viata economica si spirituala a judetului Bacau a prezentat si prefectul judetului, Constantin Scripat.

Despre istoria armenilor au mai vorbit vicepresedintele Uniunii Armenilor din Romania, Sirun Terzian, prof. Marcel Badiu, de la CN “Vasile Alecsandri”, prof. Mihaela Chirica, de la CNP “Stefan cel Mare” (“Biserici armene din Romania”), iar despre familiile armene din Bacau a prezentat o interesanta comunicare eleva Diana-Cornelia Agop. Traditie, vers si armonie, cantari corale armene si romane, traditii si obiceiuri romanesti au prezentat, in final, elevi ai colegiilor “Stefan cel Mare”, Liceului “George Apostu”, cat si Ansamblul folcloric “Ca la noi”.
Gheorghe Baltatescu

sursa: http://www.desteptarea.ro

GÂNDURI… DE LICEAN

Agop Diana – Cornelia

Uniunea Armenilor din România – Filiala Bacău

Uniunea Armenilor… Aceste două cuvinte, aparent simple, concentrează în  jurul lor un întreg labirint pe care, sincer, am început să-l străbat pas cu pas, descoperind taine ascunse în timpul greu al istoriei, taine rătăcite într-un abis de dincolo, pe care nu credeam că le pot descătuşa vreodată.

Ca membru al acestei comunităţi, trebuie să mărturisesc că îmi simt sufletul ca strop de lumină făcând parte din soarele călduros al acestei uniuni, care ne ajută să ne regăsim trecutul, să ne însuşim prezentul şi să ne configurăm într-o imagine de ansamblu viitorul…

Uniunea Armenilor este liantul între noi, între cei cu sufletul împletit în dorinţa de cunoaştere, şi secretele unei culturi şi ale unei civilizaţii care învie curiozitate si simpatie prin prisma haloului de complexitate şi inedit.

Nu dezlegăm doar taine ale istoriei, ale trecutului, ci îngânăm paşii prezentului, pentru că niciodată nu ştim tot ce este în jurul nostru…Prezentul este continuu… Cunoaştem oameni despre care nu percepeam vreodată că îi vom cunoaşte, ne întâlnim privirile cu personalităţi, ne lansăm părerile în dialog cu oameni importanţi…

Aceste lucruri lasă amprente în drumul vieţii mele, în drumul meu de licean, determinându-mă să zâmbesc armeneşte, să sper, să doresc, să plâng de bucurie şi de emoţie….Să trăiesc armeneşte…

 

  •  
  •