Mihai Stepan Cazazian

UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ DIN BUCUREȘTI LA 200 DE ANI și profesorii de origine armeană care au slujit la catedră

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

Anul acesta este un an aniversar pentru Universitatea Politehnică din București care împlinește două secole de existență și dezvoltare. Nimeni altul decât Gh.Lazăr în anul 1818  a înființat „ Școala Academicească pentru Științele Filozoficești și Matematicești” de la Mănăstirea Sf.Sava din București.

Ulterior, în 1864, prin decret domnesc se deschide la 1 octombrie „Școala de Ponți și Șosele, Mine și Arhitectură” , iar în 1920 ea devine „Școala Politehnică din București”. În anul 1948 ea capătă denumirea de „Institutul Politehnic București”. Începând cu anul 1992 noua denumire este „Universitatea Politehnică din București”. Ea are acum 15 facultăți unde sunt înscriși acum peste 30000 de studenți si se bucură de prestigiu internațional. Cadrele didactice care au predat de-a lungul timpului sunt nume emblematice și este greu să-i pomenim pe toți, amintim o parte din aceștia, nume sonore ca A.Saligni, C.Budeanu, G.Constantinescu, E.Carafoli, I.Mincu, P.Poenaru, T.Lalescu, I.Agârbiceanu, Ș.Țiteica, A.Proca și mulți alții.

Printre aceștia s-au numărat și profesori de origine armeană despre care vom spune câteva cuvinte. Ne va ajuta dicționarul lui Bogdan Căuș „Figuri de Armeni din România”  (1998)

 

Profesorul universitar emerit, inginer, doctor docent, membru corespondent al Academiei Române, Gh.C. Manea  (1904-1978), Familia sa era înrudită cu o veche familie armenească din Suceava (Ciuntu). Între anii 1923-1928 Manea beneficiază de ajutor valutar din partea Comunității armene pentru continuarea studiilor la Berlin-Charlottenburg, Școala Politehnică-construcții de mașini. Practica o face la uzinele „Siemens-Schukert, la fabrica de locomotive „Borsig” și la fabrica de motoare Diesel „Deutz”  din Koln precum și la fabrica de pinioane „Otto Doring” din Berlin. Devine inginer și primește o bursă de stat, în 1929, pentru continuarea studiilor obținând titlul de doctor sub conducerea celebrului profesor H.Fottinger, inventatorul cuplajelor hidrodinamice și a privat-docentului Dr. Ing. F.Weining. Suține teza de doctorat în 1932 cu calificativ maxim și îl găsim ca asistent la catedra „Organe de Mașini ”  secția Electromecanică a Școlii Politehnice din București. Aici el se bucură de cele mai bune aprecieri din partea decanului Facultății Electromecanice a Școlii Politenice Prof. Constantin Bușilă. În paralel Dr.Ing. Manea este angajat și la Regia Întreprinderilor Miniere și Metalurgice din Ardeal ,intreprindee de stat. În 1934 lucrează la societatea ASTRA  (societate privată română) fabrica de vagoane, motoare, armament și muniții unde lucrează până în 1947. La vârsta de 38 de ani devine conferențiar. Redactează un manual privind „ Amenajarea, Organizare și Exploatarea fabricilor” (380 p) pentru care primește Pemiul Academiei Române în anul 1946. În anul 1947 este cooptat într-un colectiv de conducere alcătuit din 4 persoane, având ca obiectiv organizarea pe baze noi a unui grup de întreprinderi (Reșița, Astra, I.A.R., Cugir, Mârșa). În 1948 este numit Director General al Planificării la Întrepriderile Metalurgice ale Statului apoi director adjunct al Centralei Industriale a Metalurgiei Prelucrătoare.

Devine profesor suplinitor-șef al catedrei de Organe de Mașini. În anul 1956 apare la Editura Tehnică  sub coordonarea și redactarea sa cursul „ Organe de Mașini”, vol I, iar în 1963 și vol.II, lucrare deosebit de apreciată de specialiști.n 1963 devine membru corespondent al Academiei Române. Iar în anul 1969 I se conferă titlul de „Profesor Universitar Emerit”. În 1970 apare o nouă ediție a cursului „Organe e Mașini” tirajul de 21000 exemplare epuizându-se rapid.  În 1974 Prof.Univ.Dr.Ing Manea este sărbătorit de catedra ce a înființat-o, a condus-o și căreia i-a imprimat un specific inconfundabil care mai persistă si azi.

 

Profesor Universitar, ing Mihail-Miche Sarian (1902-1990) . Absolvent al Școlii Politehnice din București în anul 1927, ca inginer electro-mecanic. Lucrează la Atelierele CFR -Grivița  Apoi este asistent la Școala Politehnică (catedra Prof.Academician D.Pompeiu). Devine conferențiar apoi profesor de Mecanică Teoretică, șef de catedră la Institutul Politehnic. Autor a numeroase studii și cărți tehnice. „Cursul de rezistență a materialelor ” de M.Sarian a apărut în mai multe ediții. A slujit învătământul tehnic unversitar timp de 40 de ani.

 

Conferențiar Universitar Ardașes Sarian (1912-1998) (fratele lui M.Sarian). Bunicul său s-a stabilit în România în 1850 venind din Constantinopol. Absolvă facultatea de Metalurgie din cadrul Politehnicii din București si devine inginer în preajma primului război mondial. Lucrează la secția turnătorie a uzinelor Malaxa (ulterior 23 August) devenind șeful acestei secții. Lucrează apoi la Uzina „Vulcan” după care se transferă la Institutul De Cercetări Metalurgice (ICEM). Este numit Conferențiar la Institutul Politehnic din București. Publică numeroase studii și cărți tehnice. O lucrare masivă, în patru

volume, „Tehnologia Metalelor”   de 900 pag., devine o carte de referință  pentru specialiști.

Din anul 1960 A.Sarian se stabilește în Argentina. În 1965 pune bazele unei intreprinderi de armături metalice pentru beton armat la Toronto. Ca membru al comunității din Toronto M.Sarian a sprijinit construirea Catedralei „Sf.Treime”  sfințită de Catolicosul Vasken I, prieten cu M.Sarian încă din București fiind amândoi membrii ai asociației studenților armeni din România.

Desigur poate nu ar fi inutil să amintim numerosi ingineri armeni absolvenți ai Politehnicii din București care au activat în diferite domenii din industria română și institutele de cercetare etc. unii dintre ei deținând și posturi administrative importante. Dar lista ar fi prea lungă și desigur incompletă. Armenii nu ocolesc Politehnica nici azi și dintre tinerii ingineri armeni care au absolvit recent cursurile ei putem menționa câteva nume: Slobozeanu, frații Vasile D. și Vasile M. Danielian H. Preda (Ciamurian) A. Sachian M-A. ș.a.

 

Prof. TACOR  TACORIAN (?-?)  A predat  cursul de Geometrie Descriptivă și Desen Tehnic Industrial la Politehnica din București.  Este menționat predând această disciplină în 1961 iar în 1974  este numit Conferențiar. În anul 1970 apare în Editura Didactică si Pedagogică volumul „ Geometrie Descriptivă și Desen Tehnic Industrial”  de Moncea, Săucan , Tacorian și Tomuță. În 1977 apare la Editura IPB volumul „ Desen Industrial. Aplicații” de  Tacor Tacorian, S.Aldea, D.Marin și E. Vasilescu.

Pe pagina  web  graficainginereasca.wordpress.com  găsim o prezentare a disciplinei în cauză cu menționarea cadrelor didactice de seamă care au predat-o la Politehnica din București de-a lungul timpului.

„Geometria Descriptivă şi desenul tehnic au fost printre disciplinele predate încă de la infiinţarea în 1867 a Şcolii de Poduri, Şosele şi Mine, fiind cuprinse în programele analitice ale anilor I, II, III şi  IV. Aceste discipline au fost predate de profesori universitari de renume, atât în cadrul Şcolii Politehnice cât şi la Universitatea Bucureşti. Printre aceştia s-au aflat: Alexandru Orascu, Ermil Pangrati, G.A. Nichifor, Traian Lalescu, Spiru Haret, Mihail St. Botez iar din istoria recentă a catedrei amintim nume ca: prof. Zarnescu, prof. M. Iorga, prof. A. Tanasescu, prof. Marinescu, prof. Atanasiu, prof. Tacorian , prof. P. Precupetu, prof . I. Enache, prof. J. Moncea.”

Dicționarul  Bogdan Căuș și cele trei volume de fișe biografice ale lui S.Tavitian nu menționează pe  Tacor Tacorian. Nu am reușit să obținem date biografice nici din alte surse.

ARPIAR S.

One Response to UNIVERSITATEA POLITEHNICĂ DIN BUCUREȘTI LA 200 DE ANI și profesorii de origine armeană care au slujit la catedră

  1. sergiu November 8, 2018 at 3:30 pm

    foate frumos. lipseste prof de descriptiva TACORIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *