Mihai Stepan Cazazian

Un simbol național

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

În data de 15 noiembrie 2012  Academia Română l-a ales ca membru, post mortem, pe Hagop Djololian Siruni  la Secţia de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie. El se alătură, astfel, galeriei unde se regăsesc 13 mari personalități, aflate în Panteonul Academiei Române,  pe care comunitatea armeană le-a dat, de-a lungul timpului. Să amintim aici doar numele medicului Ana Aslan, criticului și istoricului literar Garabet Ibrăileanu, compozitorului Mihail Jora, criticului și colecționarului Krikor Zambaccian sau cel al inginerului Gheorghe Manea. După aproape 40 de ani de la trecerea sa în neființă, Siruni este onorat de societatea românească nu doar pentru activitatea depusă  ca cercetător al istoriei armenilor, dar și pentru studiile sale despre istoria românilor.  Întors din exilul în URSS, în anul 1955, Siruni spunea, într-un articol publicat în ziarul armenesc Marmara de la Istanbul și reluat, în 1994, de revista Ararat :

„Intelectualitatea românească cu care colaborasem deseori înainte mi-a oferit șansa de a-mi relua activitatea. De cum am sosit în București am fost solicitat de către diverse instituții culturale precum : Muzeul de Istorie al orașului București, Arhivele Statului, unele secții ale Academiei, Muzeul Militar și Societatea orientaliștilor al cărei membru fondator eram și din a cărei conducere făceam parte, să-mi reiau colaborările la diversele publicații pe care le editau. A fost o dovadă, și totodată o răsplată, a legăturilor sufletești care se înjghebaseră pe parcursul anilor cu membri ai societății românești.” Această răsplată a legăturilor sale cu societatea românească este dusă pînă la capăt, într-un fel, prin gestul făcut de Academia Română. Cît privește răsplata din partea conaționalilor săi  – dincolo de părerile unora sau altora –, H. Dj. Siruni rămîne acea personalitate puternică ce a marcat comunitatea armeană. Cu tot trecutul său plin de drame, și pe care nu putem să-l ignorăm, Siruni devine, iată, prin gestul Academiei Române, un bun și un simbol național ce nu poate fi – credem noi – subiect de speculații, dispute sau interese personale.

  •  
  •  

One Response to Un simbol național