Redactor

UN PUNCT DE VEDERE – “OMUL ANULUI”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Preşedintele Turciei, Abdullah Gül, a vizitat Marea Britanie în luna noiembrie 2010 şi, în cursul acestei vizite, i s-a decernat titlul de “Man of the year” (Omul Anului) de către prestigioasul Institut Regal pentru Afaceri Internaţionale “Chatham House”.

Oare de ce a primit această onoare tocmai preşedintele Turciei, cînd este bine ştiut că domnia sa este şeful unui stat islamist, cînd se ştie că Turcia duce o politică pro-iraniană şi susţine politica externă a Iranului (anti-americană şi contrară intereselor ţărilor vest-europene), în timp ce radicalii islamişti din Iran se străduiesc să fabrice arme nucleare şi rachete cu rază lungă de acţiune? Poate că englezii au fost impresionaţi de politica de apropiere a Turciei faţă de Armenia, demers care a dus la semnarea unor protocoale ce prevedeau stabilirea de relaţii diplomatice între cele două ţări şi deschiderea graniţelor, politică ce a eşuat lamentabil din cauza Turciei care a condiţionat implementarea lor de concesii imposibile pentru Armenia, condiţii ce nu erau incluse în aceste documente.

Ca să justifice respingerea protocoalelor, preşedintele turc a susţinut în timpul vizitei sale în Anglia cum că Armenia ar ocupa teritorii ale Azerbaidjanului.

Interesant este faptul că Abdullah Gül vorbeşte de ocuparea unor teritorii azere, în timp ce Turcia ocupă cea mai mare parte din teritoriul Armeniei istorice. În plus, el a mai menţionat că “situaţia de facto” din Karabagh nu este acceptabilă. Putem fi de acord cu această poziţie, dar atunci de ce Turcia leagă această problemă de nerespectarea semnăturilor pe care le-a pus pe protocoalele cu Armenia sau de ce Turcia menţine de ani buni închisă graniţa cu Armenia şi refuză să stabilească relaţii diplomatice cu Erevanul? Poate fi justificată această poziţie în faţa lumii democratice?

Tot în cursul acestei vizite în Marea Britanie, Gül a declarat că Turcia trebuie să fie membră a Uniunii Europene şi că integrarea ei este “imperativă”. Din nou liderul de la Ankara se face că uită de blocada pe care Turcia o impune Armeniei (ţara vecină cu care, oficial, nu are nici o problemă litigioasă), ocupă o mare parte din Cipru şi refuză să participe la soluţionarea problemei cipriote, uită de faptul că Turcia refuză să acorde drepturi democratice milioanelor de kurzi de pe teritoriul său, iar conducerea ţării sale perpetuează crimele săvîrşite, încălcînd drepturile omului sau libertatea presei.

Şi totuşi, există o explicaţie în decernarea titlului de “Man of the year” preşedintelui Turciei. Explicaţia ar putea fi în milioanele de dolari pe care Turcia le cheltuieşte pe activităţi de lobbying în America şi întreaga lume ca să ridice, cît de cît, prestigiul mult şifonat al Turciei din trecut şi de azi.

Lanis Anton Şahazizian

  •  
  •