Bedros Horasangian

Un monument şi o idee

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

O bună iniţiativă venită din partea autorităţilor turceşti pentru a face paşi spre o reconciliere istorică între armeni şi turci este pe cale să dea greş. Adică să se aleagă praful. La Kars, într-o zonă sensibilă pentru un întreg trecut armenesc, dar făcînd parte actualmente din Republica Turcia, s-a ridicat, în 2006, un monument de mari dimensiuni. O lucrare monumentală aparţinînd unui distins sculptor turc. Dar nu impresia artistică şi explicaţiile estetice au dus la decizia demolării acestei lucrări, ci reacţia iritată a Premierului Regep Erdogan vizavi de mesajul acestui pas pentru reconciliere naţională. Împăcarea şi depăşirea unui punct sensibil în istoria celor două naţiuni. Lucrarea sculptorului Mehmet Aksoy se doreşte o mînă întinsă spre viitor, încercînd să depăşească crimele trecutului. Nu să facem neapărat bilanţuri contabile – cu toate că cifrele sunt relevanta, iar aglutinarea lor duc la concluzii diferite, dar asta ar fi altă căciulă – ci să găsim, în continuare, forme noi de cooperare. Şi gestionare a trecutului, nu doar a prezentului. Decizia premierului turc de a demola o lucrare artistică – dincolo de semnificaţiile istorice şi politice – a generat numeroase luări de poziţie şi critici nu doar în presa turcă. Ministrul culturii din Turcia a apărat lucrarea artistului, autorităile locale din Kars încearcă să găsească soluţii de compromis. Explicaţiile de natură estetică şi teologico-istorică ale Premierului turc au generat alte polemici. Nu ştim bine cum se vor termina toate acestea. Primarul unui oraş din Anatolia a propus mutarea lucrării din Kars. În romanul Zăpada, al lui Orhan Pamuk, desluşim un Kars fantomatic bîntuit de dispariţia armenilor şi prezenţa unor vestigii arhitectonice ale administraţiei ruseşti. Un roman fabulos al memoriei trecutului în contact cu efervescenţa unui prezent în cu totul alte coordoante umane.  Distrugerea monumentului de la Kars, ar căpăta astfel şi o greutate simbolică. Ne aducem aminte că au mai fost astfel de situaţii, cînd, de exemplu, Brâncuşi s-a judecat autorităţile vamale americane care voiau să taxeze o sculptură drept bucată de metal. Ştim bine finalul procesului cîştigat de artist şi de preţuirea de care se bucură Brâncuşi în arta modernă contemporană. Dar dincolo de aspectele estetice, rămîn cele istorico-politice. Se poate nega toată tragedia din 1915 ? Nu. Chiar dacă partea turcă refuză recunoaşterea genocidului din (nu doar ) 1915 şi, evident, din raţiuni geostrategice susţine partea azeră, este evident că acest blocaj politic nu poate dura la infinit. Sigur că există un substrat politic în decizia de demolare a sculpturii şi înlocuirea lui cu un parc. Sigur că există şi un aspect politicianist în gestul premierului turc, de a nu-şi discredita bazinul electoral şi susţinătorii de sorginte naţionalist-islamistă. Există pericolul ca toată baza societăţii turce modernă de sorginte  kemalistă să fie erodată grav. Încetul, cu încetul, partidele islamiste şi un curent subteran de islamizare a întregii societăţI moderne, laice şi democratice turce, să dea roade. Iar din tot ce gîndit şi pus pe picioare fondatorul Republicii Turcia moderne să nu rămână mare lucru. Greu de evaluat pentru viitor.Ştim bine ce s-a întîmplat prin radicalizarea islamică în diverse ţări ale lumii. Nu ne referim doar la state din arealul Orientului Mijlociu. Ci la ce se întămplă în toată Europa şi pe alte continente. Nu spunem că e rău, dar nici a prea mult bine nu miroase. Despre identitatea arabă, turcă sau musulmană s-au scris mii de studii şi sunt atîtea întîmplări – tragice deseori – care nu pot fi evitate. Proiectul de a se construi un centru islamic şi o geamie la New York, chiar în locul unde au fost distruse cele două turnuri gemene – şi, să nu uităm, acolo, la Ground Zero, au murit mii de oameni – a generat mari dispute. Dacă lumea creştină încearcă fel de fel de formule de compromis, ecumenice şi de cooperare cu celelalte religii, naţiuni şi culturi, ar trebui şi lumea islamică să devină mai cooperantă şi tolerantă. Ceea ce nu prea se simte.

Dispute pe viitorul acestui monument de la Kars poate avea semnificaţii pe termen lung. Dacă un monument poate fi demolat, ideiile pot fi mai greu distruse. Chiar, sau mai ales, cele generoase.

Bedros Horasangian

  •  
  •