Mihai Stepan Cazazian

UN CRĂCIUN ALTFEL

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

P1100144

E duminică şi tihna pătrunde în toţi porii fiinţei mele, iar gândurile sunt limpezi şi necontorsionate în vreme ce “sufletul cade cu fluturare” nichitiană în liniştea negrijilor.

Eu sărbătoresc Boboteaza purificându-mi apele existenţei, gândind dialoguri cu vietăţile pădurilor având gust de piftie, grâu fiert şi vin roşu în papilele gustative.

Duminica se scurge pe lângă mine învăluindu-mă în amintiri. Şi… atunci a ieşit la iveală invitaţia prietenului meu armean, Agop, de a sărbători Crăciunul şi Boboteaza la sediul Uniunii Armenilor  din România, filiala Bacău.

Timp am destul la dispoziţie pentru a onora invitaţia, aşa că însoţit de “Julieta”  existenţei mele, care mă suportă cu stoicism de mai bine de 37 de ani, purcedem la tren spre a descinde într-o după-amiază caldă şi conciliatoare la sediul Uniunii, pe strada Oituz la numărul 54.

P1100155

P1100128

P1100114

Aici, armenii din Bacău, Târgu Ocna, Piatra Neamţ și Roman, precum şi prietenii acestora ne primesc cu cel mai firesc aer din lume, de parcă ne-am fi cunoscut de la facerea omenirii, fără  convenienţe şi prafuri mofturoase de protocol.

E cald, e bine şi simţim cu toată fiinţa noastră că ne aflăm între oameni adevăraţi. Că, de, vorba aia: “ multă lume, puţini oameni!”.

Pentru început,  preşedintele Uniunii, Vasile Agop,  ţine un scurt discurs despre păstrarea tradiţiilor iniţiale ale creştinismului la armeni, despre semnificaţia sărbătorilor  Crăciunului şi Bobotezei, după care…soseşte cu sacul doldora de daruri pentru cei mici, Moş Crăciun.

Fotografii, poezii, emoţii, lacrimi de bucurie în colţul ochilor, entuziasm şi-un Moş dezinvolt care se mulează perfect pe moment.

Apoi… oamenii se dau la vorbe, la depănat aminitiri, la vizualizat albume foto scoase ad-hoc la vedere din poşetele doamnelor, adevărate bazaruri ambulante.

Mesele sunt invadate într-o secundă de cea mai puternică armată “gastronomică” a platourilor  îmbietoare pline ochi cu diferite preparate, toate de casă, cum se spune, de la “sucite” rulade de carne, cârnaţi bolfoşi, afumaţi cu mare responsabilitate, crochete, care din caşcaval, care din carne, măsline vinete de invidie, muschi feliaţi la milimetru şi îmbujoraţi de emoţia mestecării, fripturi  “grase” de plăcerea gustului asortate cu “bijuterii ” murate din cetele pepenilor, gogonelelor şi castraveţilor,  şi… alte preparate pregătite cu mare dragoste şi inimă bună pentru desfătarea plenară a mesenilor.

Pentru conducătorii auto, copii şi cei ce cred în sucuri, marfă suficientă. Pentru  cei cu “greţuri” la dulcegării, pălincă, ţuică de “crăpat” măselele, iar  pentru spălarea întru totul a păcatelor, “jin di şela moldovinesc”, care negru ca smoala, care galben şi gelos pe petrecăreţi, din belşug,  în tandem deschizători de limbi şi minţi, dar din care nimeni nu s-a înfruptat fără măsură.

La un moment dat, cei maturi intrară într-un joc de o superbă frumuseţe cu cei mici,  care îşi doreau “mostrele” de cadouri de sub brad, pentru acasă. Facem liste pentru fiecare în parte, şi chiar şi cei mai mari care se prinseseră  de “şmecherie” intră în joc. Şefa tuturor în acest demers, indiscutabil, Anaid. Suntem fericiţi că i-am mulţumit pe toţi cei fără de griji, sinceri şi nepurtători de păcate.

Dar… după atâta voie bună … noaptea sticleşte ca o cărare spre întoarcere şi… prindem cel de-al doilea tren spre casă, căci primul, în vâltoarea poveştilor  îl trecurăm la “obiecte pierdute pe care nu le revendicăm”.

Uşori, satisfăcuţi şi mai dornici de viaţă după un asemenea episod, ne felicităm pentru alegerea făcută.

Şi aşa … 6 ianuarie 2013 s-a mântuit ca o zi frumoasă din “mâlitul cotidian”,  ce ne cam survolează…

Mulţumiri nenumărate Vasile, Geta, Cornel, Paul, Daniela, Ionuţ, Mona şi fără deosebire, tuturor.

Dumnezeu să poposescă permanent în casele armenilor!

 

                  Cu plecăciune şi recunoştinţă,

                  Mircea Bostan

 

  •  
  •