Mihai Stepan Cazazian

Un armean la curtea regelui David !

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În perioada 24-26 iunie 2011 Asociaţia Culturală Euro Est Alternativ a organizat la Piteşti, Campionatul Naţional de Gătit în Aer Liber – Cupa Munteniei. Această manifestare este singura de acest gen din România fiind organizată în colaborare cu World Association of Chefs Societies (Asociaţia Mondială a Bucătarilor). La acest concurs-spectacol au fost invitaţi să participe renumiţi maeştrii bucătari atât din ţară, cât si din străinătate. Cu această ocazie am avut onoarea de face cunoştinţă cu conaţionalul nostru, domnul Sarkis Yacoubian, maestru bucătar de origine armeană, ce locuieşte în Israel. Domnia sa a făcut parte din comisia de jurizare a participanţilor şi a avut amabilitatea de a ne acorda un mic interviu pentru revista Ararat.

 

–          Toată lumea vă cunoaşte sub numele de Chef Sarkis (chef = engl. maestru bucatar), cum se face că aţi ales această meserie ?

–          Totul a început în copilarie, eu m-am nascut în Liban, mama mea este bucătar, am petrecut mult timp în bucătarie alături de ea iar, cu timpul am început sa gătesc şi eu şi să devin mai bun în ceea ce găteam. Din pacate nu am luat aceast lucru în serios, nu m-am gândit să mă îndrept în această direcţie, am studiat Hotel Management, la origine fiind inginer, am început o afacere în domeniul graficii publicitare în Liban, făceam design turistic. În 1967, venisem împreuna cu parinţii mei în Ierusalim pentru a vizita bunica din partea mamei, care locuia acolo. Culmea, aceasta se întampla tocmai când se inflamaseră relaţiile dintre palestinieni şi israelieni. Dupa doua luni a început razboiul, graniţele s-au închis şi am ramas captivi în Ierusalim…până azi. A trebuit să începem o noua viaţă acolo, pierdusem tot ce aveam în Liban, casa, afacerea…totul. A trebuit să luăm viaţa de la zero, a fost foarte greu dar, am reuşit să supravieţuim şi să ducem o viaţă bună. Am doua surori în Vancouver, Canada, şi un frate în Ierusalim. Eu locuiesc în Jaffa de 25 de ani iar, soţia mea este armeancă din Jaffa.

–          Cand aţi decis să vă îndreptaţi atenţia către talentul dvs de bucătar ?

–          În 1997 mă aflam într-o situaţie financiară dificilă, în urma unui concurs de împrejurări a trebuit să iau iar totul de la zero. A trebuit să mă gândesc la ceva nou care să mă ajute să ies din această situaţie. Având în vedere înclinaţia mea către bucătarie, m-am decis să o iau pe acest drum, am urmat cursurile NotreDamme Centre, o instituţie cu o lungă istorie, am luat diploma de bucătar, şi am urmat şi un curs de Psihologie Culinară.

–          Psihologia Culinară, sună interesant !

–          Se referă la a învata persoane cu dizabilitaţi să gătească pentru ei inşişi sau pentru a lucra în bucătariile restaurantelor, în limita posibilitaţilor lor…Ideea e de a-i ajuta pe aceşti oameni să devină independenţi, de a-i ajuta să supravieţuiască. Am lucrat caţiva ani în acest domeniu dar, am renunţat deoarece mă consuma emoţional foarte mult. Mă implicam emoţional, personal, foarte mult şi, asta mă epuiza.

Dupa ce am renunţat la psihologia culinara, am lucrat o perioada la Hotelul Crown Plaza Ierusalim ca Maestru Bucătar Sef. Era un volum enorm de muncă, era aproape de limita fizică iar, responsabilitaţile erau nelimitate. Se organizau în general evenimente, recepţii, cocktailuri unde volumul de munca era mai important decat creativitatea. Mă simţeam neâmplinit, căutam ceva care să îmi permită să-mi folosesc creativitatea. Am renunţat să mai lucrez aici şi mi-am deschis propria afacere, am decis sa fiu independent, acum sunt Instructor Chef (Maestru Bucătar Instructor). Am început să predau cursuri de gătit pentru amatori, noţiuni de bază, folosirea condimentelor, am început să compun meniuri pentru restaurante etc. Cu asta mă ocup şi în prezent, îmi oferă mai multă libertate de a creea.

–          Cochetaţi şi cu muzica, am vazut cateva poze pe site-ul dvs, cântaţi la un instrument !

–          Da, cânt la trompeta şi predau şi cursuri pentru cei ce vor să înveţe să cânte la anumite instrumente, în plus, acord consultanţă celor ce doresc să-şi formeze orchestre, formaţii. Am peste 35 de ani experienta în domeniu, ştiu să cânt la aproape toate instrumentele. Iubesc muzica, îmi place sa predau mai ales muzică arabă şi armenească.

–          Vă simt legat sufleteşte de Armenia !

–          Da, aşa este ! La începutul secolului trecut, milioane de armeni au murit măcelariţi de otomani. Pentru a scăpa de teroare, la fel ca şi alte familii de armeni, şi familia mea a trebuit să părăsească locurile natale, pentru a-şi cauta adapost în altă ţară. Chiar daca majoritatea armenilor ne ducem traiul răspandiţi în toată lumea, Hayastanul rămâne în sufletul nostru. Altfel, legat de ceea ce lucrez, fac tot ce pot pentru a promova tot ce e armenesc. Şi încă ceva, oriunde călătoresc, port cu mine steagul Armeniei, îl arborez la standul echipei mele la toate evenimentele la care particip.

–          Gătiţi mâncare armenească ?

–          Gătesc mâncare orientală în general, mâncarea armenească se aseamănă cu celelalte bucătării caucaziene, sunt puţine feluri care s-au păstrat de-a lungul timpului şi despre care putem afirma că sunt 100% armeneşti, bucătariile ţărilor din Orient se întrepătrund inevitabil, graţie schimburilor culturale.

–          Sunteţi iniţiatorul unui interesant proiect: Taste of Peace (Gustul Pacii) !

–          Datorită trecutului sângeros pe care l-am moştenit ca armean şi, a împrejurării că trăiesc printre palestinieni şi israelieni despre care se ştie că, la nivel politic, nu sunt în cele mai bune relaţii posibile, sunt conştient despre consecinţele pe care le pot avea aceste tensiuni asupra spiritului uman. Cred că ura poate fi înlocuită cu dragostea şi antagonismul cu cooperarea. Plecând de la convingerea că a trăi în pace ar putea fi cel mai uşor lucru de realizat, mi-am asumat misiunea de a strânge un grup bucătari de elită din ambele etnii cu ajutorul cărora să demonstrăm că pacea este la o strângere de mână distanţă iar, pentru că prepararea mâncării este lucrul ce ne uneşte profesional, am adoptat ca slogan : “Knives and sharp instruments do not necessarily have to destroy: they can also create PEACE” – Cuţitele şi obiectele ascuţite nu trebuie neaparat să distrugă, ele pot creea Pacea. Ideea de bază este că eu pun aceşti bucătari să lucreze împreună, nu să concureze unul împotriva celuilalt.

În 2009 în Ierusalim a fost un mare eveniment la care am participat cu echipa Taste of Peace. Succesul pe care l-a avut acest proiect şi modul în care a fost primit de oameni, m-au obligat să-l iau foarte în serios. Din acel moment eveniment dupa eveniment am participat cu echipa mea şi am devenit tot mai cunoscuţi. Intenţia mea e de a implica nu numai bucătari profesionişti ci, mai ales începatori, care sa aiba ocazia de a învata şi de a participa la aceste acţiuni. Ca armean încerc să promovez şi bucătari armeni, astfel că în echipa mea întotdeauna sunt şi armeni. Sigur, participăm şi la competiţii profesioniste, cea mai recentă a fost în Luxemburg, la care am participat tot sub formula Taste of peace, am avut succes, ne-am întors cu trei medalii de aur, una câştigată chiar de mine. Astfel, Taste of peace a devenit cunoscut internaţional, dupa această recunoaştere am decis să implic alte ţări în proiectul Taste of peace. De curand am primit o cerere din partea echipei Albaniei de a se alatura proiectului Taste of Peace şi de a participa la urmatorul eveniment ce va avea loc în România, la Cluj.

 

–          Cum se face că aţi ajuns în România ?

–          În mai 2010 am fost invitat la Bucureşti ca reprezentant al Organizaţiei Maeştrilor Bucătari (W.A.C.S), am folosit această oportunitate pentru a face cunoscut proiectul “Taste of  Peace” şi aici. Avem patru recorduri mondiale toate realizate în România, cele mai recente la Cupa Munteniei din cadrul Campionatului de Gatit în Aer Liber unde s-a gătit într-o tavă imensă de 16 metrii pătraţi, cea mai mare tocaniţa musceleană, la care s-au folosit 240 de pui, 30 kg de ceapă, 20 kg de ardei, 10 kg pastă de tomate, 10 kg de ciuperci, 15 l de ulei, piper, sare, cimbru, busuioc si 15 l de vin alb iar, la Timişoara s-a gatit cea mai mare mâncare cu ciolan afumat din lume preparată din 200 kg de ciolan şi 50 kg de fasole.

–          Cum procedaţi la aceste concursuri, aduceţi mâncarea din Israel, gata preparată ?

–          Aducem ingredientele principale, cele pe care nu le-am putea găsi în ţara de destinaţie altfel, multe le cumpărăm la faţa locului. Avem dificultaţi mari să trecem alimentele prin controlul de securitate vamală israelian care e foarte strict, uneori prea strict. Preparatele se monteaza la fata locului, dupa cum ai vazut sunt foarte complexe şi necesită multă migală, să nu mai vorbim că totul se face contra cronomentru.

–          Care concurs a fost cel mai dificil pt dvs ?

–          Categoric concursul pentru profesionişti de la Luxemburg, a fost foarte solicitant. Am stat treji toata echipa cinci zile iar, cele opt zile pe care le-am petrecut în total în Luxemburg pe perioada concursului, plus materiile prime pentru preparate ne-au costat aproximativ 60.000 $, o mică parte acoperită de sponsori iar, cea mai mare parte de noi.

–          Care sunt aşteptarile juriului la un asemenea concurs?

–          Enorme, trebuie să fi creativ, e foarte important modul în care prezinţi iar, ca să-ţi faci o idee, de data aceasta s-au cerut aperitive pe bază de gelatină, peşte, vită, miel etc. toate în gelatina, preparate complexe, ce necesită extremă atenţie din toate punctele de vedere, de la prezentare până la manipulare. Trebuie să fi cât de creativ poţi pentru că acolo concurezi cu cei mai buni maeştrii bucătari din întreaga lume. Premiul cel mare l-a luat echipa din Singapore dar, şi noi ne-am întors cu trei medalii de aur.

–          Ce ştiţi despre armenii din România ?

–          Nu am ştiut că există armeni în România până să te întalnesc pe tine ! Esti primul armean din România pe care-l întalnesc şi sigur, sunt interesat ca armean, să aflu mai multe despre armenii care traiesc aici.

–          Poate organizăm un eveniment la care sa gătim împreună pentru armeni ?!

–          Ohoo, da, o idee bună, a-şi fi bucuros să particip !

–          Care este cea mai importantă calitate pe care trebuie să o aibă un bucătar?

–          E foarte important să fie OM, să facă abstracţie de politici şi religii, restul vine de la sine. Trebuie să găteşti cu pasiune, să-ti placă ceea ce faci, pentru că nu e o meserie uşoară, te solicită, trebuie să te dedici trup şi suflet.

–          Care e legatura cu mâncarea ?

–          Simplu: Bucătarii pot fi cei mai periculoşi oameni (râde !)! Pornind din istorie, regii mănâncă, soldaţii mănâncă, oamenii obişnuiţi mănâncă, un bucătar poate pune “ceva” în mâncare şi îi poate ucide…îţi dai seama ce putere stă în mâinile unui bucătar…sigur, asta e ca o filozofie. Când pregăteşti mâncare pentru oameni, aceştia îţi acordă indirect încrederea lor, faci mai mult decât să-i hrăneşti fizic, le dai şi o hrană spirituală, mâncarea trebuie să fie şi o bucurie pentru trup şi pentru suflet.

Interviu realizat de Paul Agopian

  •  
  •