Mihai Stepan Cazazian

U R M A Ș I I

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

                                                               „Noi suntem puțini, dar ne numim armeni.

                                                            . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

                                                           Suntem, Vom fi, Și încă vom spori.” (Paruyr Sevac)

 

            Uneori istoria nu este, cum s-ar crede, previzibilă, uniformă; evoluția unor evenimente nu totdeauna este liniară, iar predicțiile în domeniul istoriei societății sunt mai greu de realizat decât în alte domenii. Surprizele, paradoxurile nu sunt excluse. Așa se întâmplă că – tocmai când cu regret deplângeam disparea aparent ireversibilă a diasporei armenești din România – s-a produs o surprinzătoare renaștere, o revigorare a spiritului armenesc și astfel o nouă speranță a răsărit pentru noi după evenimentele din ’89. Prin eforturile conjugate ale Uniunii Armenilor din România – organizație nou înființată, imediat după succesul mișcărilor de masă – și cu osteneala Bisericii Armene, comunitatea armeană s-a mobilizat exemplar, a luat act de sine și a demarat – prin bunăvoința Guvernului României – alături de alte organizații ale minorităților, o activitate efervescentă, care continuă, din ce în ce mai intensă și în prezent. Însuflețiți de această nouă perspectivă, pasionați, plini de inițiativă, dar – din păcate – puțin numeroși, suntem preocupați de viitorul comunității armene din România. Năzuința noastră este să dăinuim, astfel încât obiectivul nostru principal este asigurarea continuității peste generații. Acest scop reclamă o permanentă și atentă pregătire a tinerei generații, încă din perioada preșcolarității, pentru a lua locul celei de astăzi.

            Întru înfăptuirea acestui deziderat sunt inițiate multiple activități cu tineretul, dar ele nu trebuie să fie periodice, ci permanente, neîncetate; nu ciclice, ci regulate, neîntrerupte. Școala armeană trebuie și chiar este într-o oarecare măsură o metodă. În Constanța s-a înființat și a funcționat – încă de la fondarea organizației – o astfel de structură, care a durat câțiva ani buni. S-a reluat, s-a intrerupt, a funcționat cu intermitențe, s-au perindat câțiva profesori, iar acum a luat ființă din nou, sub conducerea doamnei Azadui Benlian, ca profesoară. Această problemă nu este lipsită de importanță, nu este secundară; cei care conduc și răspund de destinul și supraviețuirea comunității armene din România trebuie s-o aibă permanent în vedere, ca pe un țel prioritar.

            Revenind la Constanța, trebuie să subliniem că aici s-au făcut câteva progrese, datorate și conducerii sucursalei, și insistențelor preotului paroh Oshakan Khachatryan. Nu este un lucru nici simplu, nici ușor, dar trebuie făcut.  Am consemnat mai sus un scurt istoric pentru a se putea înțelege perseverența comunității constănțene de a-și asigura continuitatea și existența în viitor. Cei 1o elevi (deocamdată, 10) frecventează regulat cursurile Școlii de Duminică; sunt de vârste diferite, de aceea doamna Benlian abordează probleme ce le sunt comune și care să-i intereseze pe toți deopotrivă.  Chiar dacă nu există, din acest motiv, o programă riguroasă, aceste cursuri pot fi de mare eficiență: se urmărește, pe lângă însușirea alfabetului (scris – citit) transmiterea unor informații elementare despre istoria, geografia, religia Armeniei, pentru a-i familiariza pe  elevi cu noțiunile de bază ale acestor domenii; află despre întemeierea țării și primii ei regi, despre cele mai importante războaie, devenite legendare (Avarayr, Sardarabad), despre genocid, despre domeniul Artsak, despre viața în Armenia de astăzi, și despre diaspora armeană. Le vorbește elevilor despre orașele mai mari, îndeosebi Erevan, capitala de suflet a armenilor de pretutindeni și, totodată, cea mai veche capitală, păstrată ca atare, din lume. Face uz de folclor, mai ales, de basmele și legendele de circulație intensă, căci prin intermediul lor, evenimentele se pot fixa și reține mai ușor. Așa de exemplu, copiii află că Erevanul este construit pe „garmir pălur” (dealul roșu), acolo unde s-a oprit prima dată porumbelul trimis de Noe și s-a întors cu o ramură de măslin în cioc sau despre muntele sfânt Ararat, unde a ancorat Noe după potop; află că armenii sunt primul popor creștin din lume și privesc asta ca pe un titlu de glorie. Școala mai are și alte aspecte importante, pe lângă cele legate strict de învățătură: aici copiii se pot cunoaște între ei și lega prietenii, pot interacționa și crea relații indestructibile pentru toată viața.

            Activitatea în Cercuri a fost dintotdeauna agreată și dragă elevilor, pentru că, scoțându-i din rutina și rigorile  învățământului oficial curricular, oferă tinerilor un spațiu variat de manifestare a propriei individualități, prin exersarea unor abilități personale, prin posibilitățile pe care le oferă dezvoltării talentelor. În Constanța funcționează pe lângă biserică un astfel de Atelier de creație, inițiat și condus de doamna preoteasă Armine Khachatryan. Aceasta își propune să îndrume elevii către activități practice recreative, dar și folositoare, urmărind în același timp, să dezvolte la copii priceperi și deprinderi de muncă manuală, dar și cu valențe artistice. Acul și ața, pensula, foarfeca și culorile sunt instrumentele de bază ale acestei activități. Cu răbdare și pricepere dumneaei conduce mânuțele copiilor să deseneze, să decupeze, să folosească acul și ața, chiar dacă-la început – cu stângăcie, apoi cu tot mai multă îndemânare, și să creeze obiecte care să le procure bucurie atât lor, cât și părinților, stimulându-i să persevereze. Astfel, felicitările, cocardele, florile executate și oferite celor dragi le dezvoltă, pe lângă deprinderile manuale, și simțul estetic, obișnuindu-i de mici să aprecieze frumosul și chiar să aibă o atitudine activă față de acesta, adică să-l creeze. Acea floare imensă cu culorile steagului Armeniei a încântat pe toată lumea; tot așa și florile simbolice care evocau genocidul și neuitarea lui. Elevii au confecționat, de asemenea, felinare frumos încondeiate cu desene și motive naționale tradiționale,  suporturi pentru lumânări. Pungile de cadouri cu litere decupate și lipite au fost mult apreciate; acestea, dar și alte micuțe minunății ce ies din mâinile copiilor au darul să sprijine implicit  și învățarea literelor alfabetului armean, tot astfel cum poeziile și cântecelele populare și liturgice dezvoltă la acești copii – URMAȘII noștri –  memoria, sensibilitatea, atașamentul pentru valorile naționale, informând subliminal despre viața, munca și lupta pentru Adevăr și Dreptate a armenilor.

 

Arșaluis Gurău

Foto: Areknaz Tatosian

 

  •  
  •