Redactor

Turcii apelează la tactici disperate pentru a dezbina diaspora in ajunul datei de 24 aprilie

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Guvernul turc a primit o serie de veşti proaste în ultimele săptămâni. Politica lor persistentă de negare a Genocidul Armenilor a întâmpinat obstacole serioase, atunci când Comitetul pentru Afaceri Externe al Camerei Reprezentanţilor a Statelor Unite ale Americii, parlamentul suedez şi parlamentul regional al Cataloniei din Spania au adoptat rezoluţii prin care au recunoscut Genocidul Armenilor.

Turcii care neagă cu vehemenţă genocidul sunt îngroziţi de aceste recunoaşteri oficiale în ajunul celei de-a 95-a aniversări a Genocidului Armean. Ei sunt şi mai speriaţi de faptul că  parlamentul Bulgariei, cele ale Israelului, Serbiei, Spaniei şi Marii Britanii iau şi ele în considerare aprobarea unor rezoluţii asemănătoare în aprilie.

Liderii turci trăiau cu falsa impresie că protocoalele semnate cu Armenia în urmă cu 6 luni, vor pune capăt acţiunilor comunităţii internaţionale cu privire la Genocidul Armenilor. De fapt, Turcia a văzut aceste protocoale ca pe un ultim efort de stopare a unor asemenea recunoaşteri pe viitor. Strategia lor aproape a funcţionat pentru că rezoluţia genocidului a fost aprobată atât în parlamentul suedez cât şi în Congresul Statelor Unite ale Americii, cu doar câte un vot în plus în favoarea acesteia. Cei care s-au opus acestor rezoluţii au menţionat în mod special „reconcilierea” dintre Turcia şi Armenia, ca motiv al votului lor contra recunoaşterii genocidului.

Alarmat de aceste întâmplări şi distras de probleme interne serioase, guvernul turc a iniţiat, poate puţin cam târziu, o serie de acţiuni, sperând ca astfel să prevină alte înfrângeri în problema Genocidului Armenilor.

Aceste acţiuni variază de la tactici dure de intimidare a ţărilor care îndrăznesc să recunoască Genocidul Armenilor până la o abordare mai blândă folosită pentru a face comunitatea internaţională să creadă că guvernul turc e mai atent cu armenii.

Printre tacticile de intimidare folosite împotriva ţărilor care recunosc genocidul se numără şi:

–         Rechemarea ambasadorilor

–         Anularea contractelor militare

–         Boicotarea cumpărării bunurilor de consum

Săptămâna trecută, oficialii turci au apelat la o nouă metodă: Turcia ameninţă ca va da în judecată cele 20 de state care au recunoscut deja Genocidul Armenilor. Aceasta este una din numeroasele cacialmale la care liderii turci apelează din când în când pentru a descuraja statele care iau în calcul recunoaşterea genocidului. Eu personal, chiar sper că Turcia va continua aceste ameninţări pentru că astfel va atrage atenţia întregii lumi asupra crimelor pe care le-a comis împotriva armenilor. Orice curte corectă non-turcă ar respinge imediat un proces atât de frivol!

Tacticile mai ingenioase ale Turciei, dezvoltate la îndemnul specialiştilor în relaţii publice din vest, tactici care presupun folosirea „mănuşilor” includ:

–         Renovarea câtorva Biserici armeneşti vechi, în timp ce alte mii sunt transformate în moschei, grajduri, apartamente sau sunt pur şi simplu dărâmate.

–          Gestul „binevoitor” de a permite ţinerea unor slujbe religioase în Biserica Armenească a Sfintei Cruci, de pe insula Akdamar, de pe lacul Van, o dată pe an, pentru un număr limitat de persoane şi pe o durată limitată, durată care rămâne să fie stabilită de autorităţile turce. Această construcţie faimoasă este considerată de autorităţi un obiectiv turistic, nu o biserică!

–         Reluarea în calcul a ridicării interdicţiei aplicată copiilor refugiaţilor din Armenia de a învăţa în şcolile particulare din Istanbul.

–         Întrevederea „spectacol” care a avut loc săptămâna trecută între primul ministru Erdogan şi directorul spitalului armenesc Sourp Prgich, care a fost numit în mod greşit liderul comunităţii armene din Turcia. Această întrevedere a semănat mai mult cu o întâlnire între un sclav şi un stăpân. Ulterior, Bedros Shirinoglu, ascultător, a spus mediei din Turcia că „1915” nu a fost nimic mai mult decât o ceartă între doi prieteni buni, care au fost instigaţi de o treia parte. El a spus şi că bunicul său s-a aflat printre victime, dar că acesta a fost şi cazul unui număr mare de turci! Primul ministru ameninţase anterior că va deporta 100 000 de refugiaţi armeni; Shirinoglu a luat vina asupra sa şi şi-a cerut iertare de la Erdogan, spunând că cifra umflată a apărut din vina sa, nu din cea a primului ministru.

–         În final, ministrul de externe Davutoglu a descoperit săptămâna trecută o nouă metodă de a dezbina diaspora armenească, după ce nu a înregistrat un succes prea mare în încercarea sa de a împărţi diaspora o dată cu semnarea protocoalelor. Davutoglu a anunţat că autorităţile turce vor iniţia un „dialog” cu „ armenii înţelepţi din diaspora”, adică cu armenii pe care nu îi deranjează să vândă Cauza armenilor pentru câştigul lor personal. Ministrul de externe al Turciei a declarat că se vor stabili legături cu „intelectuali, universităţi şi societăţi civile armeneşti”

În mod clar, oficialităţile turce apelează la toate metodele posibile pentru a descuraja alte ţări să recunoască Genocidul Armenilor.

Armenia şi diaspora trebuie să rămână vigilente şi unite, mai ales în săptămânile care au mai rămas până la cea de-a 95-a aniversare a Genocidului Armenilor, pentru a nu cădea victime ale intrigilor, ispitelor şi capcanelor turceşti

de Harut Sassounian

articol publicat pe 2 aprilie

dupa Asbarez.com