Bedros Horasangian

Turcia. Democrație sau islamism?

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 proteste_istanbul_3f18cf6ca9

Izbucnirea unor confruntări violente între protestarii din Piața Taksim și forțele de ordine ale guvernului conservator condus de premierul Eyyup Erdogan s-au extins cu repeziciune. De la Istanbul la Ankara cuprinzînd și alte orașe ale țării. Incidentul aparent minor, de închidere a unui parc,pentru evident speculații imobiliare, a dus la amplificarea neașteptată a unui conflict. Ce deja mocnește de mai multă vreme în sînul societății civile turcești. Buna gestionare economică a țării a fost făcută cumva în răspăr cu tendințețe liberale și proeuropene a unei societăți civile turce ce nu privește cu ochi prea buni procesul de islamizare a unei turci laice lăsate moștenire de primul Președinte al Republicii Turcia, Generalul Mustafa Kemal Ataturk. Pauperizarea unui segment, nu lipsit de importanță a societății turce, a condus la creșterea influenței unui partid politic cu inflexiuni islamiste apăsate. Scos cînva în afara legii, dar bine strcuturat în ultmul deceniu șI chair preluind conducerea politică a Turciei.Ani în șir, decenii chiar, militarii – în general școliți la West Point – și armata – modernizată cu echipament militar american șI cu sprijinul geotrategic al liderilor americani – au fost garantul acestei modernizări. Și astfel s-a ajuns la evitarea unor derapaje spre stînga, mai ales, a eșichierului politic turc. Lupta dintre stînga turcă, uneori cu accente de extremă stîngă, șI dreapta moderată șI conservatoare pe alocuri a fost mereu la cote înalte. Iată că lucrurile s-au schimbat în ultimii zece ani, partidul actual de guvernămînt de orientare conservatoare-islamistă reușind să anihileze influența militarilor și să facă un joc pe muchie de cuțit. Rezultatele pot ieși abia acum la iveală. Ce părea bine pitit în succesele economice și financiare ale Turciei – printre puținele țări neafectate decît tangențial de  criza ultimilor ani – iese cu pregnanță la suprafață. Deja doi morți și o mie de răniți. Deja manifestații de protest, la Salonic, Berlin, Munchen sau Paris, în sprijinul protestatarilor. Deja situația se complică, protestatarii solicitînd demisia premierului islamist Erdogan, după ce o mașină a jandarmeriei a intrat în plin în mulțimea adunată. Spiritele s-au ațățat. Violențețe pot scăpa de sub control. Vom avea o primăvară-vară turcească, după cea arabă de acum un an? Confruntările au atins deja cote greu de bănuit acum cîteva luni. Cînd Turcia deja reușea să-și plătească datoriile la FMI și era deja angajată în jocul strategic al gestionării conflictului intern din Siria. Luîndu-și în serios, pragmatic și eficient rolul de putere regională.

Ce se întîmplă însă în aceste ultime șapte zile de confruntări violente între jandarmeria turcă și protestari, studenți, ecologiști sau activiști ai partidelor politice de stînga din Turcia, care se înmulțesc de la o oră la alta, ce se întîmplă deja în confruntările dintre armata turcă și militanții kurzii PKK depășește interesul strict jurnalistic al derulării evenimentelor și devine o reală îngrijorare pentru cancelariile occidentale. Pe lîngă mesajul și apelul la calm și rațiune al Președintelui Abdulah Gull, adresat atît protestatarilor, dar și forțelor de ordine, liderii Uniunii Europene, Casa Albă, dar și Rusia și Austria  și-au arătat preocuparea și au făcut apel la calm și moderație.

În fond despre ce este vorba?

Turcia bate de ani buni la ușa Uniunii Europene. Turcia face un abil joc în plan geostrategic și diplomatic între UE și țările din Orientul Mijlociu, încercînd să reprezinte intersele fiecărei părți și s-o consolideze pe a sa.Turcia ar putea fi prima țară islamică ce ar intra în Uniunea Europeană. Dincolo de refuzul liderilor de la Berlin șI Paris, dar șI obicțiile vaticanului.Europa modernă este, în fond, o construcție iudeo-creștină de o cu totul altă factură.Unde teoretic, islamul nu a fost perceput decît ca adversar. Dar lumea multiculturală șI multietnică de azi e în milșcare, globalizarea pune noi accente.In lumea globalizată de azi orice este posibil. Ce se știe și se simte mai puțin sunt frămîntările din sînul societății turce. Care nu este atît de omogenă, cîntînd doar pe vocea autorizată de liderii politici ai Turciei. Multe chestiuni interne nu sunt încă rezolvate. De la situația minorității kurde și  Genocidului Armean din 1915 – neasumat de Turcia modernă și care atîrnă ca o piatră de moară unui picior care ar vrea să fie eliberat de această povară – pînă la rezolvarea numeroaselor probleme sociale și economice. Nu puține. Nu toată societatea turcă trăiește confortabil la Istanbul, Ankara sau Izmir. Nu toți turcii beneficiază de locuri de muncă și de creșterea economică a ultimilor ani, de resursele valutare aduse de turismul practicat pe coastele Mării Egee și Mediteranei. Combinațiile multiple cu Rusia, Iranul, lumea arabă și Israel sunt și ele influențate de conjunctural. De aici temerile unei bune părți a societății turce că drumul actual al țării nu duce către modernizarea țării și progres. Vom urmări cum vor evolua lucrurile și că situația nu va degenera, știind bine ce se întîmplă în Siria vecină. Și să sperăm că rațiunea părților va da rezultate care să evite noi vărsări de sînge.

Bedros HORASANGIAN

  •  
  •