Mihai Stepan Cazazian

Tradiții culinare în comunitatea armeană din Botoșani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Se spune ca trei lucruri sunt importante pentru armeni si cu ele se mandresc oriunde s-ar afla: credinta, limba armeana si traditiile. O natie nu poate fi numită popor o data ce nu are traditii, ele fiind baza pentru formarea si pastrarea poporului in sine.

Printre traditii se afla si pastrarea si transmiterea obiceiurilor si a retetelor culinare din generatie in generatie. La toate marile sarbatori, la nunti, botezuri sau la inmormantari, preparatele traditionale armenesti nu lipsesc de pe mese. Ca este “aganciabur” – supa de urechiuse (sau colțunași), “harissa” – mancare din carne tocata si grau, “tahnabour” – supa de iaurt, sugiuc armenesc sau “manti” – un fel de barcute din aluat umplute cu carne, toate sunt servite cu placere.

Comunitatea armeana din Botosani este o comunitate iubitoare si pastratoare a traditiilor noastre. Orice eveniment este un bun prilej de a ne aminti si transmite generatiilor viitoare obiceiurile culinare armenesti.

Astfel Ziua copiilor am sarbatorit-o printr-o lectie despre bucataria armeneasca. Atat copiii cat si adultii au savurat “aganciabur-supa de urechiuse”, acea supa traditional cu “hurut” (condiment preparat din mai multe zarzavaturi tocate si fierte in iaurt).

Sediul U.A.R.-ului a devenit neincăpător pentru cateva ore, copii s-au delectat cu dulciuri, adultii au socializat si au schimbat pareri iar cei mai in varsta au depanat amintiri despre copilaria lor.

Cei “vinovați” pentru acest eveniment…

 

Cum preparăm Aganciabur sau ciorba de urechiuse?

Ai nevoie de: la un kilogram carne de vita, 3 oua, o ceapa, 1/3 pachet de unt, un borcan de iaurt, o cana cu faina, un os cu maduva, sare, piper. Din kilogramul de carne se toaca circa 270-300 de grame impreuna cu ceapa si se condimenteaza. Restul de carne impreuna cu osul se pun la fiert pana scade apa. Se asaza intr-un castron ouale cu putina sare si apa cat incape in trei jumatati de coaja de ou si faina cat cuprinde. Se framanta, si aluatul obtinut se lasa sa se odihneasca 20 de minute. Se intinde o foaie, se taie patratele si pe fiecare in parte se pune putina umplutura. Se pliaza aluatul, se prind capetele si se lipesc unul de altul, ca sa capete forma unui melc sau forma de tortelini. Cand sunt gata, se pun in supa fierbinte strecurata si se lasa sa fiarba. Se pun in castronele, se rade deasupra o chifteluta de hurut si se pune smantana dupa gust.

 

Cum preparăm “hurutul” ce dă gustul, aroma şi culoarea supei de urechiuşe

Prima data se aleg, se spălă şi se tocă zarzavatul din care se prepară hurutul.

Sunt alese cu grijă frunzele de pătrunjel, ţelină, sfeclă de zahăr, cimbrul, tarhonul, busuiocul şi petalele de vâzdoage care intră în componenţa hurutului.

Frunzele alese  sunt tocate apoi la maşină  pregătindu-se cantitatea necesară de zarzavat  care este apoi fiartă.

Zarzavatul tocat se fierbe la foc mic în lapte acru şi se amestecă în permanenţă cu o lopată din lemn, până când devine o pasta densă. Pasta se lasă la răcit şi, în ziua următoare, femeile modelează din ea nişte conuri, pe care le numără cu atenţie pentru a avea destul hurut la evenimentele de peste an.

Conurile se aşază în tăvi şi sunt puse la uscat (uscare trebuie sa fie lentă, nu forţată la soare), unde sunt rotite zilnic ca să nu prindă mucegai.

În ajunul unui eveniment , când se face supa de urechiuşe, conurile uscate de hurut sunt rase pe răzătoare în supă.

Hurutul (un condiment tradiţional), a cărui reţetă este păstrată şi respectată cu sfintenie de secole , dă gustul, aroma şi culoarea supei de urechiuşe, care este apreciată ca o delicatesă culinară.

 

 

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *