Mihai Stepan Cazazian

Tinerețea – o stare de spirit

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Duminica de 28 octombrie 2012 era rotundă şi caldă. Toamna, plină şi generoasă ieşise la promenadă în rochie nuanţat-multicoloră. Ne îndreptam spre Târgu-Ocna, iar eu aveam menirea de a vorbi şi simţi în ritmurile operei venerabilului domn Iacob Vartan.

Comunitatea de armeni, sub auspiciile coordonării “agopiene” îşi făcea o mare onoare din a organiza  lansarea volumului “Lanţul Aminitirilor” al  conaţionalul lor. Oamenii erau calzi, buni , zâmbitori şi dispuşi la ascultare şi dialog.

Ajunşi la Târgu- Ocna, în faţa noastră se ivi Biserica armenească dată în folosinţă la 6 august 1825, care parcă ne luă de mână şi ne trecu în tăcere printre linişti şi icoane.

Dar cine era domnul despre a cărui operă aveam marea onoare  de a vorbi.

Pe vremea când Albania se proclama Republică, în Polonia avea loc al III-lea Congres al P.M.C.P., în Jugoslavia aveau loc alegerile parlamentare sângeroase, la Locarno, lângă lacul Maggiore, la polalele munţilor Alpi, în Elveţia se semna Pactul de Garanţii Renane, când Anglia se îmbogăţea cu o nouă colonie (Cipru), pe vremea când în Germania lua fiinţă vestitul trust “I.G.Farben Industrie”, la Haga scotea capul în lume “Uniunea Internaţională a Organismelor Oficiale de Turism”, când Rusia se alegea cu nordul Insulei Sahalin, iar în România se trecea la o nouă împărţire administrativ-teritorială, chiar atunci,  în 1925, pentru noi, mai precis în ziua de 14 septembrie, se năştea IACOB VARTAN, în urbea sus amintită, ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun de pe  la 15 martie 1410.

Descendent după mama, Aneta, al familiei Negruzzi, IACOB VARTAN  se mută după ceva timp în oraşul de baştină a celui ce adusese la orizontală, în chip de pod, vestitul Turn Eiffel, nimeni altul decât Anghel Saligny. Acolo unde Măria Sa Ştefan Vodă stabilea la 1482 hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească, La Focşani.

În oraşul de pe Milcov, cel cu nume biblic, acumulează valenţe spirituale atât  din familie  cât şi de la învăţătorul N. Iordan. După absolvirea studiilor primare se înscrie la Liceul Economic unde face cunoştinţă cu “rotativa directorială” a profesorilor dragi inimii sale, Hacig Borş (PNŢ) şi David Manea (PNL), armeni ca şi el, de la care deprinde cunoştinţe de drept, economie, contabilitate şi ştiinţele comerţului.Între anii 1944-1948 este student la ASE, iar după terminarea studiilor devine contabil la Epitropia Bisericii Armene din Focşani.Ulterior, angajat al Întreprinderii pentru Instalaţii de Construcţii, parcurge toate etapele devenirii profesionale, de la contabil principal, la şef secţie plan financiar şi şef serviciu, până la funcţia de contabil şef. După 1983, când Ministerul Construcţiilor se reorganizează preia funcţia de şef al contabilităţii la C.C.I.B-A6 unde are de întocmit cel puţin 21 de bilanţuri pe an şi de plătit peste 30.000 de oameni.

Căsătorit cu cea mai frumoasă şi înţelegătoare dintre Ane, aceasta îi aduce pe lume un fiu (acum, inginer), care îi va dărui la rândul său doi nepoţi, un băiat, Mircea,  şi o fată Ioana.

Venerabilul domn, mărturiseşte cu nonşalanţă, la frumoasa vârstă pe care o are, că i-a plăcut viaţa, tenisul de masă, jocul de volei, drumeţiile prin munţii patriei şi filatelia.

Scriitoriceşte debutează în 2005 la o vârstă la care alţii se vaită de sindromul inutilităţii. Cu mare respect faţă de cuvântul scris şi subjugat de necesitatea aplecării spre literă şi consemnare îşi dă frâu liber imaginaţiei memorialistice în paginile cărţilor sale ( Pe cărările vieţii, Dragoste târzie, Lanţul Amintirilor etc.), din care aflăm despre lume şi viaţă. Între ale scrisului, Iacob Vartan nu se prevalează de arabescuri cu farafastâcuri pentru a impresiona. El este tranşant şi firesc. Stilul său ţine de omenescul literei, de frumosul simţit.

Şi se vor întreba unii: “De ce “Lanţul Amintirilor?” Pentru că, orice am face noi, cu vrerea ori fără vrerea noastră, îndepărtând barierele convenţionalismelor,  amintirile ne survolează existenţa. Fie ca mâine, Iacob Vartan să ne încânte cu o nouă “producţie memorialistică”.

Sănătate, inspiraţie şi iubire de semeni, stimate domnule IACOB VARTAN!

Mulţumiri comunităţii de armeni din Bacău şi Tg. Ocna  pentru că mi-a dat prilejul de  a-l cunoaşte pe Domnul Iacob Vartan şi nu numai …

Cu mare respect,

Mircea Bostan, scriitor

  •  
  •