Redactor

Testamentul Doamnei Viorica Popa

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În ziua de 30 decembrie se împlinesc 3 ani de când ne-a părăsit pentru totdeauna Viorica Popa, cea care rămas pentru mulți Doamna comunităţii armene din Botoşani. Ca în fiecare din aceşti ani, apropiații au păstrat un moment de reculegere la mormântul ei, la cimitirul armean Eternitatea din Botoşani, ceremonia religioasă fiind oficiată de preotul vicar Radu Krikor Holca.

Armeancă pe linie maternă prin mama ei Maria Cornia Grigorovici şi trăind într-o familie de armeni din Botoșani întregită etnic prin tatăl ei, Gheorghe Valter, copilul adoptiv al unui armean înstărit, Karol Ankele, Vioricăi Popa i-a fost insuflată din familie dragostea pentru biserica armeană şi pentru patria strămoşilor ei, pe care nu a văzut-o însă niciodată. Despre acest lucru Viorica Popa amintea în testamentul ei simbolic, scris cu puțin timp înainte de a ne părăsi:

”Am fost crescută într-o familie de armeni, pentru că armeni erau bunica mea şi fratele mamei mele, acei armeni care, trăind în România în urmă cu un secol,  erau ataşaţi cu tot sufletul bisericii armene şi patriei lor Armenia”.

Destinul Vioricăi Popa a fost legat de biserica armeană încă din copilărie, așa cum scria în continuare în primăvara anului 2016, în testamentul ei biografic:

 ”Mergând de la vârsta de 5 ani cu bunica la biserică şi fiind impresionată de măreţia bisericii armene şi mai ales de preotul care se ruga foarte evlavios şi pe care, în mintea mea de copil, îl asemănam cu însăşi Dumnezeu, am promis că atunci când voi creşte mare, voi face şi eu o biserică asemănătoare.

            Mai târziu, după ce prin truda mea de două decenii s-a reconstruit Biserica Armeană ”Sfânta Maria” din Botoșani și astfel visul meu de o viață s-a împlinit, amintindu-mi de acea promisiune făcută de copil în biserică, m-am gândit că acest lucru a fost posibil numai pentru că Dumnezeu, în marea lui dragoste pentru noi, mi-a călăuzit paşii spre acele uşi care s-au deschis şi spre acei oameni care m-au ajutat și cu ei împreună am putut salva de la prăbuşire una din cele mai vechi biserici armeneşti din România.

            Memoria bunicii  Rozine, a diaconului Luca, fratele mamei, căzut pe  frontul de la Cotul Donului, cât şi al altui frate Anton, m-au determinat să îmi duc la capăt promisiunea făcută la vârsta fragedă de atunci. Și dacă Dumnezeu îmi va ajuta, voi trudi mai departe și vom încerca împreună să reabilităm şi Biserica „Sfânta Treime”, construită  ca şi mănăstire în  anul 1797 şi în curtea căreia mi-am trăit copilăria.

Aşa să mă ajute Dumnezeu!

În viață întâlnim foarte rar oameni care și-au împlinit atât de deplin destinul. Pentru Viorica Popa, așteptările au fost însă întrecute. Viorica Popa a făcut pentru Biserica Armeană din Botoşani chiar mai mult decât visa ea însăși în copilărie și decât putea spera că va realiza într-o viață de om. Perseverenţa ei manifestată de-a lungul a trei decenii a făcut ca lucrurile să se împlinească în mod fericit. Pentru început, a reuşit reabilitarea edificiului bisericii Sfânta Maria. Şi împreună cu nepotul ei, preotul Radu Krikor Holca, Viorica Popa a realizat reamenajarea lăcaşului de cult, la un an după terminarea lucrărilor de reabilitare. Pentru ca în anul următor să înființeze și Muzeul Dirayr Mardichian, primul muzeu cu obiecte de cult religios aflat într-o biserică armeană din România.

Resfinţirea bisericii Sfânta Maria după reabilitarea lăcaşului de cult (2014)

Urmându-și în continuare destinul de restaurator de biserică, Viorica Popa a determinat şi realizarea proiectului tehnic de reabilitare al bisericii Sfânta Treime. A păstrat cu sfințenie cele câteva fotografii alb-negru făcute înainte de 1989 în biserica Sfânta Treime, pentru ca după reabilitarea acesteia să poată fi făcută și acolo amenajarea, după acele fotografii care arată interiorul înainte de prăbușirea acoperișului și a cupolei. Cum pentru Viorica Popa timpul nu a mai avut răbdare, va rămâne în grija altora această lucrare anevoioasă pe care nu știm astăzi dacă cineva o va putea duce bine până la capăt.

Viorica Popa organizând expoziţia armenească la Botoşani (2012)
Oferind daruri copiilor în biserica armeană din Botoşani.

Viorica Popa a deplâns lipsa „în fiecare zi” a preotului armean la parohia din Botoșani. Pentru biserica armeană din România care are atât de mare nevoie de preoți, Viorica Popa a avut însă un rol important, făcând demersurile pentru trimiterea a patru  botoșăneni la studii teologice la Patriarhia armeană. Primii au fost nepotul ei Radu Holca, care făcuse armata la Botoșani, și localnicul Laurențiu Jantea. Cei doi au plecat în anul 1989 la Ierusalim, la insistențele Vioricăi Popa și  prin bunăvoința  preotului arhimandrit Aramais Șlughian. Au fost trimiși cu recomandare de la  episcopul Dirayr Mardichian, conducătorul de atunci al Bisericii Armene din România. Ultimii doi au fost George Damian și Bogdan Aritonovici, pentru care Viorica Popa a solicitat sprijinul episcopului Datev Hagopian, prin bunăvoința preotului Krikor, astfel reuşindu-se trimiterea lor la Ecimiadzin. Chiar dacă nu au ajuns toţi la capătul acelui drum, Arhiepiscopia Bisericii Armene din România îl are astăzi preot vicar pe Radu Krikor Holca, iar Bogdan Aritonovici face în continuare studiile teologice la Ecimiadzin.

Dar Viorica Popa a lăsat în urmă mai mult decât atât. Ea a fost toată viața un om al cărților. Biblioteca județeană ”Mihai Eminescu” din Botoșani, una dintre cele mai mari biblioteci publice din România, a avut în ea, o perioadă de trei decenii, pe unul dintre cei mai distinşi reprezentanți în relațiile cu publicul. Viorica Popa a fost între cei care au inițiat la Botoșani Biblioteca Etniilor, ea înființând la bibliotecă şi ”Colțul bisericii și comunității armenilor”. Viorica Popa a organizat expoziţii de referinţă cu obiecte de cult şi veşminte armeneşti din patrimoniul parohiei Botoşani şi a fost și autoarea mai multor comunicări și articole de presă despre comunitatea și biserica armeană din Botoșani, dar şi a unor cărți foarte apreciate, între care: Istoria comunităţii armene din Botoşani (1045-2012), Biserica armeană din Botoşani – peste şapte secole de existenţă, Şcoala armeană din Botoşani, Cimitire armene în Botoşani, Case armene din Botoșani, Din istoria şi patrimoniul comunităţii armene din Botoşani  sau Patrimoniul cultural și religios al comunității armene din Botoșani.

Împreună cu Ana Blandiana şi Aurel Vainer la un eveniment cultural

Oamenii importanți cu care a colaborat și care au ajutat-o pe Viorica Popa au rămas și astăzi, la trei ani de la plecarea ei dintre noi, apropiați de biserica și comunitatea armeană din Botoșani. Felicia Ruxandar, care a monitorizat lucrările la reabilitarea bisericii Sfânta Maria din partea Primăriei, i-a devenit și i-a rămas până la sfârșit una dintre prietenele cele mai apropiate. Tamara Ciofu, deputatul care, la solicitarea ei, a susținut realizarea proiectului tehnic de reabilitare a Bisericii Sfânta Treime, și restauratorul Mihai Bradu, a cărui firmă a realizat lucrările de construcții la Sfânta Maria îi evocă prietenia şi nu lipsesc de la manifestările religioase de la parohia din Botoșani dar și de la cele de la mănăstirea armeană Hagigadar.

Viorica Popa și-a împlinit crezul ei de o viață în renașterea Bisericii Armene din Botoșani. Și Biserica a recompensat-o într-un gest pe cât de remarcabil pe atât de firesc pentru cei care au cunoscut truda ei de o viață, atunci când a primit Medalia Nerses Shnorhali, cea mai înaltă disticţie acordată unui laic de Patriarhia Tuturor Armenilor de la Ecimiadzin.

Şi dacă pentru biserica şi comunitatea armeană din România Viorica Popa va rămâne unul dintre cei mai remarcabili lideri postdecembrişti, pentru orașul Botoșani ea va rămâne pentru totdeauna Doamna Comunității Armene.

 Florin Simion Egner

27 decembrie 2019

Viorica Popa împreună cu SS Patriarhul Karekin al II-lea (Suceava, 2012)
Viorica Popa (1938-2016)

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *