Mihai Stepan Cazazian

TEOREMA LUI PITAGORA

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Monumentul lui Vardan Mamikonian. Gyumri, Armenia

            Când eram în cursul inferior de liceu belferii bătrâni numeau teorema lui Pitagora Puntea în sensul că era greu de priceput-învătat-aplicat și cine trecea puntea era elev meritoriu. Deși acum această teoremă nu li se pare deloc un zid de netrecut elevilor.

            Bătălia de la Avarayr, care a avut loc la anul 451 (deci la un secol și jumătate după creștinare și o jumătate de secol după elaborarea alfabetului mesrobian) a fost numită de un cronicar, martor ocular, „Război” deși a durat (bătălia) o zi, și alta este starea de beligeranță care a durat peste trei decenii. Perșii au venit cu un ditamai corp expediționar nu să  se încaiere cu niscai vecini. Soldații șahulului Yazdeghert erau în serviciul unui mare imperiu iar Armenia era un stat autonom nu foarte mare, tributar Persiei. Cum războiul este continuarea politicii cu alte mijloace să vedem care era starea politică între aceste două entități. Șahul Yazdeghert era un fanatic religios și nu admitea ca Armenia să nu fie mazdeistă (închinătoare a focului, zoroastrism) ca tot restul imperiului. Repetate demersuri au fost trimise Armeniei să se supună religiei mazdeiste, dar ele au fost fie declinate fie ignorate. În acest climat tensionat șahul trimite un corp de armată expediționar.

            Armeni erau organizați militar pe sistem feudal: fiecare prinț care domnea peste o provincie avea armata sa proprie iar regele o avea pe a sa. În caz de pericol național era numit un comandant suprem (Sparapet) care prelua comanda oștirii generale. Acesta a fost ales în persoana lui Vartan Mamigonian, care avea experiență militară deoarece servise ca general în oastea Împăratului Bizanțului, Teodosie. Đe aceea el a dispus oastea după model bizantin pe trei flancuri, central, stâng și drept. Avea un plan de atac care presupunea o conturnare a loviturii frontale a inamicului și dislocarea unui detașament care să atace și din spate. Cronicarul Eghișe, pe care astăzi mai nimeni nu s-a obosit să-l citească, fiind martor ocular ne oferă  relatarea evenimentelor. Trădarea celor trei prinți armeni în frunte cu Vasak, a compromis planul lui Vartan care însă a continuat lupta și acesta a căzut eroic, dar pricinuind totuși pierderi grele inamicului. Înamicul s-a retras, iar oastea lui Vartan s-a retras și ea  în munți continuând acțiuni de gherilă. Eghișe ne spune răspicat că bătălia s-a terminat indecis și că armenii nu au mai fost obligați sa treacă la mazdeism.

Miniatură din sec. XV care descrie bătăli de la Avarayr

            Deci care e tabloul general? Perșii nu au reușit să oblige Armenia să treacă la mazdeism, nu au dărâmat biserici, nu au ridicat capiște zoroastre, nu au jefuit țara și Armenia a încetat să mai plătească tribut. A fost Armenia înfrântă la Avarayr ? Politic vorbind e vorba mai curând de o victorie care constă în respingerea dușmanului. Forțele armene erau prea puține ca să urmărească inamicul, să-l nimicească, să ajungă la Ctesifhon, capitala imperiului, să-l ucidă pe Șah etc. Atunci poate armenii noștri fără studii politice sau militare ar fi fost convinși că noi am învins. Evident este o prostie. Simpla alungare a dușmanului era o victorie. Desigur starea de beligeranță exista în continuare. Nu intrăm în detalii dar diferendul s-a aplanat abia pe timpul succesorului lui Yazdeghert, care a încheiat o pace la Năvarsac cu Vahan Mamigonian în care se prevedea acordarea autonomiei interne Armeniei, renunțarea la introducerea mazdeismului în Armenia însă recunoasterea suzeranității imperiului Persan și reluarea plății tributului.

            A urmat o lunga perioadă de pace, prosperitate si ridicări de construcții laice și religioase, drumuri, caravanserayuri, școli etc.

            La Mărășesti generalul Eremia Grigorescu, comandantul armatei, a căzut eroic, dar istoria românilor nu denumește bătălia de la Mărașesti o înfrângere, ba dimpotrivă.

            Totuși teza medievală care s-a tot predat la școlile armene parohiale continuă cu devoțiune și azi. Noi am fost înfrânți (?) dar ne-am păstrat credința. Acești oameni nu au făcut armata! Nici logica.

            Ei dar dacă odinioară teorema lui Pitagora era ceva dificil, ideile politico-militare poate că sunt, totusi, chiar ceva mai dificile. Calendarul armean marchează momentul Avarayr, ca sărbătoarea Vartanienilor (Vartanank)  adică comemorăm pe Sfântul Vartan și cei 1036  luptători care au căzut în bătălie. Este onomastica celor ce poartă numele de Vartan. Dar și a celor care poartă nume ce nu sunt în calendar. Prin tradiție tineretul organizează seri dansante cu bal mascat, unele costume evocă pe cele de epocă. Ziua este un eveniment în viața comunităților armene. Uneori se montează spectacole cu temetica Avarayr, în special de către elevi. Bunica cocea, de Vartananț don, niște aluat crocant decupat cu o formă de elefant. Zicea că sunt elefanții lui Yazdeghert pe care armenii „i-au mâncat”. Forma metalică o avea de la mama ei. Bunica și forma aceea nu mai sunt. Au cam început să se rărească si balurile mascate de primăvară cu prilejul Vartanankului…

ARPIAR S.

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *