Mihai Stepan Cazazian

TEMELIA CULTURII ARMENE

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
large_img_3243

mănăstirea Sanahin

 

Spre sfîrșitul secolului al IV-lea  cerul culturii armene era umbrit de nori și se ridicau  grele întrebări în privința perpetuării tradițiilor culturale. Aceasta deoarece lipsa unui alfabet, pierdut cu decenii în urmă, pătrunderea limbii grecești si siriace în biserici, și lipsa accesului direct al credincioșilor la Sfânta Scriptură periclita dezvoltarea unei culturi naționale proprii.

Prin strădania Sfântului Mesrop Maștoț s-a făcut un pas uriaș înainte, Biblia și scrierile patristice au fost traduse folosind alfabetul creat de el, pe care îl predă în școli, apoi    introduce în circuitul slujbelor bisericești evanghelia tradusă în armeană, și astfel cuvântul Domnului a ajuns nemijlocit  la credincioși.Pe lânga Sf. Mesrop și Sf. Sahag-Catolicosul care l-a susținut pe Mesrop, au trudit ca traducători alături de ei mai mulți discipoli ai lui Mesrop (Eznik din Coghb, Hovsep Baghneți, Goriun Skanceli, Levon din Vanand, Hovhan Yekeghețați, Mușegh din Daron, Dirair din Khortsen, Hovsep Baghineți, Henoh, Tanan, Ieremia, Tatig, Artsan Ardzruni, Ghazar ș.a.) Aceștia au căutat originalele în siriacă și ebraică pentru ca traducereile sa fie cât mai aproape de textul corect.

Dar munca de traducere nu s-a oprit aici. Au urmat cărturarii care au călătorit în centrele de cultură ale timpului unde au adăugat lucruri noi competențelor pe care le acumulaseră. Ei se deplasează la Alexandria, Edessia, Constantininopole, Atena, Roma. Printre aceștia găsim pe Moise din Khoren, Hovnan Mandacuni, Yeghișe, Ghazar Parpeți ș.a. Astfel se traduc lucrările lui Ioan Hrisostom (Ioan Gură de Aur), Eusebiu din Cezareea, Grigore din Nazianț, Filon Iudeul, Porfirios, Dionisie Tracul, Aristotel, Platon, Efrem Sirul ș.a. și se elaborează lucrări noi originale.

În următorul secol traducătorii se apleacă asupra altor autori oferind cărturarilor armeni lucrările unor autori ca Socrate, Euclid, Euripide, Menandru, Homer, Diodor Sicilianul, etc. Traducătorii care au trudit în această etapă au fost: Stepan Siuneți, Nerses Gamsaragan, Sarkis, Grigor Maghistros ș.a.

2269153219_09112d29f8_bCu prilejul realizării  acestor traduceri limba literară s-a perfecționat, stilistic și ca expresie în urma influenței autorilor traduși. Răpândirea prin multiplicare, în scriptoriile mănăstirilor a traducerilor a avut ca efect unificarea în mare măsură a limbii armene, ceace a avut și un efect politic pe lângă cel cultural. Aceasta era un răspuns la împărțirea Armeniei între imperiul persan și cel bizantin, era un mijloc puternic de a menține unitatea nației în pofida încercărilor împeriilor de o aneantiza. Traducătorii nu au învins secolele, ei au învins Timpul. Au consolidat limba armeană, cel mai important zid de apărare a națiunii.

Prin traducerea  lucrărilor  scrise de Părinții Bisericii, lucrărilor filozofice agreate de Biserică ale lui Platon și Aristotel, scrierile lui Eusebiu din Cesareea [1](Սէբէոս), și altele, Armenia se alinia la cultura vestică europeană. Efortul acesta de a traduce producția intelectuală cea mai avansată a timpului, și care era tototdată apropiată dogmelor Bisericii Apostolice Armene, a constituit un influx major la nivelul pregătirii  clericilor, dar si a mirenilor însetați de cultură.

Așa a fost posibilă înființarea ulterior a Universităților de la mănăstirile din Sanahin si Haghpat (sec X-XI), Ani (sec XI-XIII), Gladzor (1280) sau  Datev(1334-1425). Cel care a întemeiat Universitatea Gladzor a fost Nerses Mșeți legat fiind cu centrele de cultură din întreaga Armenie din sec.XII-XIII, el fiind elev a lui Vartan Areveltsi, si a continuat tradițiile lui Krikor Maghistros și ale lui Goș.armenian-freska_apostols

Universitatea de la mănastirea Datev era un însemnat centru de cultură unde a studiat Krikor Tatevați și a predat Vosgan Vorodneți, Iar când a luat ființă- în sec XI-  Regatul Ciliciei și acesta a intrat în contact cu republicile Venețiană  și Genoveză pecum și cu regatele iberice, Castilia și Aragonul, acesta nu a simțit un șoc   deoarece se comunica pe aceeași lungime de undă culturală.

Dar încă din secolul al VI-lea  filozoful Davit Anhaght în comentariile sale asupra lui Porfiriu și în  alte scrieri   dovedea o solidă pregătire bazată nu numai pe cunoaștera unor limbi străine dar și o cultură cu rădăcinile în izvoarele scrise sau traduse în armeană.

Traducătorii au fost cei care au durat puntea pe care au circulat ideile dezvoltate atât de Părinții Bisericii cât și a filozofilor creștini sau admiși de biserică.  În  acest fel Armenia nu s-a simțit marginalizată la periferia lumii culturale ale timpului. Universitățile înființate în mănăstiri au funcționat timp îndelungat iar rezultatele s-au văzut prin apariția unor autori de scrieri religioase, dar si laice. Asistăm astfel la apariția timpurie a unui ev mediu cultural   înainte ca acest fenomen să se manifeste plenar  în spațiul vestic.

Au fost apoi traduse lucrări științifice, spre exemplu tratatul de geometrie a lui Euclid, tratatul medical a lui Galen (129-200), lucrări de Cosmografie  ș.a.

Această solidă temelie, a cărei piatră unghulară a fost pusă de Maștoț și discipolii săi a făcut posibilă apariția unor lucrări de istoriografie, filozofie, teologie, lucrări științifice, retorică, și chiar literare armene originale  având ecou și în operele artistice –miniatură, artele decorative, arhitectură, într-un cuvânt ansamblul întregii culturi armene.

Redescoperirea autorilor greci și traducerea lor în latină a fost un demers care în Europa a fost făcut ceva mai târziu, abia în secolul VII-VIII, și care a pus ulterior bazele Renașterii cu toate etapele de dezvoltare culturală ce au urmat în Europa.

Iată de ce munca traducătorilor din evul mediu timpuriu în Armenia este neprețuită și are un rol inestimabil în consolidarea și validarea identității culturale și naționale ale poporului armean.

Sărbătorirea Sfinților Traducători (anul acesta pe 8 octombrie)  este încărcată de semnificații multiple: religioase, teologice,   dar și culturale, educative și chiar pedagogice, și este una dintre cele mai importante sărbători din calendarul armean.

Temelia zidită de Sfinții Traducători este cea pe care este așezată cultura armeană, este cea pe care s-a dezvoltat cultura originală armeană, în toate domeniile sale, iar faptul că s-au păstrat numai circa  20000 de manuscrise iar altele, cu sutele de mii au fost arse de năvălitorii barbari, vădește eforturile uriașe pe care scriptoriile din mănăstiri le-au depus continuu de-a lungul veacurilor consolidând permanaent temelia culturii armene.

Tradiția de a traduce valorile universale s-a transmis până în zilele noastre. Elev fiind, puteam citi de la Biblioteca Dudian, în limba armeană operele lui Samuel Smiles,  John Locke, Jules Verne sau Daniel de Foe. Munca de traducere este prezentă si în comunitatea rumanahayilor. Dar, de data asta  traducătorii traduc din armeană în română…Printre aceștia putem menționa nume ca Madeleine Karacașian, Sarkis  Selian, Meline Poladian și alții.

Astfel Tarkmanciaț Don devine o sărbătoare a tuturor armenilor oriunde s-ar afla, o sărbătoare a omagierii înaintașilor noștrii care au depus eforturi, pe care noi, utilizatori a scrierii electronice, putem să le intuim doar, dar si a cinstirii celor care neobosiți continuă și azi vechile tradiții ale părinților traducători.

Hamatsanțul (internetul) este plin astăzi de opere vechi și noi în limba armeană scanate și oferite celor interesați. Dicționare, enciclopedii, tipărituri rare, presa veche sau cea din zilele noaste, manuscrise rare, etc, se așază una lângă alta pe net, fiind o încununare a a străvechilor strădanii a celor care au deschis porțile culturii universale pentru societatea armeană.

Rămâne ca noi, în special cei tineri, să fim demni de acești străluciți înaintași cinstindu-i nu numai comemorându-i dar să și ducem mai departe tradiția lor. Pentru că așa cum s-a spus, cei care se mărginesc să se mândrească  doar cu strămoșii denotă faptul că ei înșiși nu au cu ce a se mândri. Este datoria celor care au o astfel de moștenire bogată să adauge și prinosul lor trudind cu dăruire așa precum au făcut-o înaintașii noștrii. Pentru că o casă care nu se întreține, ajunge într-o zi să se năruie spre rușinea proprietarilor săi. Temelia casei lui Haig este cultura sa.

Coagularea tineretului rumanahay din ultimii câțiva ani poate fi însă o premiză pentru revigorarea mișcării culturale armene din România.

ARPIAR   S.

[1]     Eusebiu din Cezareea. Acest autor a fost complet pierdut și s-a păstrat numai în traducerea lui în armeană. Ulterior, pentru completarea bibliotecilor din Europa, s-a făcut traducerea lui din armeană in latină si alte limbi.

  •  
  •  

One Response to TEMELIA CULTURII ARMENE