Mihai Stepan Cazazian

TAINA CUNUNIEI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

sept64

Cununia sau căsătoria este una din cele şapte Taine ale bisericii apostolice armene.  Taina cununiei a fost stabilită încă în Rai de către Dumnezeu, când El a  binecuvântat pe primii oameni, pe Adam şi Eva spunând: ,,Creşteţi de vă înmulţiţi şi umpleţi pământul (Facerea 2. 18, 22-24). Iisus Hristos a sfinţit cununia prin Prezenţa Sa, cinstind  nunta care se desfăşura în oraşul Cana (Ioan 2. 1-2), unde a şi săvârşit şi primul  Sau miracol, transformând apa în vin. În Evanghelia după Matei Hristos spune: ,,Cel ce de la început a creat,  i-a facut  pe barbat şi pe femeie şi a spus: „de aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi  vor fi amăndoi un singur trup, asa ca nu mai doi, ci un singur trup. Deci ce a unit  Dumnezeu, omul să nu despartă’’(Matei 4-6).

În doctrina creştina ideea de sacralitate a cununiei şi a căsătoriei ajunge la apogeu  în vorbele rostite de apostolul Paul: ,,Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor, cine îşi iubeşte nevasta sa, se iubeşte pe sine insus. Caci nimeni nu uraşte trupul lui, ci il  hrăneşte şi in îngrijeşte cu drag ca şi Hristos îngrijeşte  Biserica’’ (Efes 5. 28-30), sau ,,Căsătoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie sfânt’’(Evrei 13. 4). Apostolul  preamăreşte aşa de mult taina cununiei, incat până şi pe om şi pe femeie îi asemuieşte cu Hristos şi Biserica Sa: ,,Supuneţi-vă unii altora in frica lui Hristos. Nevestelor, fiti supuse  soţilor vostri ca Domnului, deoarece barbatul este capul nevestei, dupa cum şi Hristos este capul Bisericii…  . Barbatilor, iubiţi-va femeile cum şi Hristos a iubit biserica şi s-a dat pe Sine pentru ea” (Efes 5. 21-23, 25).

În biserica creştină în timpul sfintei Taine a Cununiei bărbatul şi femeia, prin rugăciunea preotului şi prin binecuvântarea lui Dumnezeu,  cu dorinţa de a  forma o familie, se  unesc devenind un trup, primind Taina Sfântului Duh, si prin acea unire, ca o alianţă de nezduncinat, care se consolidează pentru toate zilele din viaţa lor, pentru a avea urmaşi şi pentru a îi educa în spiritul creştin.

Prin Taina Cununiei sau a căsătoriei se formează o nouă familie. Această Taină a Cununiei este cea mai mare alianţă  pe care o pot încheia două persoane. Nici  legăturile de rudenie şi nici cele de prietenie nu pot  să stabilească o intimitate la un asemenea nivel  între  două persoane. Nu există  o instituţie mai importantă decât  familia. De aceea şi de la bărbat şi de la femeie se cere în primul rând o dăruire, un devotament şi o răspundere puternică. Dumnezeu L-a creat pe Adam din pământ, iar pe Eva nu din pământ, ci din coasta lui Adam, pentru ca barbatul să o vadă pe femeia sa ca pe o parte din trupul său.

În timpul tainei Cununiei, care se înfăptuieşte în biserică, aceste două părţi din nou se unesc şi devin unul. În Evanghelie se spune: ,,De acum nu sunt două, ci un trup, deci  nimeni să nu despartă pe acei ce Dumnezeu i-a unit’’ (Matei 18. 6).

În timpul Cununiei inelele care se pun pe degetul anonim de pe mâna  stângă  a mirelui şi al miresei (în timpul logodnei se pun la mâna dreaptă pe degetul anonim al mirelui şi miresei),  semnifică unirea lor  intactă-neîntreruptă,  lumănările aprinse sunt semnul bucuriei spirituale şi a darului Divin. Cununiile care se pun pe capul tinerilor căsătoriţi semnifică acea responsabilitate pe care tinerii si-o asumă în faţa lui Dumnezeu. Vinul sorbit  semnifică  toate bucuriile şi  necazurile pe care le vor gusta în timpul vieţii lor comune.

Axa acestei taine este iubiriea, iar continuarea, naşterea fiilor, însă acest fapt nu trebiue să fie singurul scop  al căsătoriei,  ci reflecţia  iubirii Divine asupra  celulei celei  mai importante a  societăţii, adică  asupra familiei.

Prima femeie nu a fost creată cu scopul procreării, ci Dumnezeu a spus: ,,Nu este bine ca bărbatul să fie singur. Să îi creem un ajutor cu asemănarea sa’’ (Facerea 2. 18). Dumnezeu i-a dat bărbatului  tovarăş de viaţă, prin urmare, iubire nu înseamnă  să se uite unul la celălalt în ochi, ci sa  aibă un scop şi pe calea ce duce la acel scop,  să se ajute reciproc. Vedeţi ce mare dar i-a dat omului Dumnezeu. Omul în asemănarea sa cu Domnul, poate procrea o nouă viaţă,  să aducă pe lume o nouă fiinţă. Prin unirea bărbatului şi a femeii, prin căsătorie se produce o nouă creaţie care se manifestă  prin naşterea copilului. Atmosfera din familia creştină,  bazată pe o adevărată iubire, deseori este comparată cu starea din Rai, deoarece acolo unde există iubire, acolo există şi binecuvântarea Domnului. Nu întâmplîtor unul din marii Patriarhi ai Bisericii armene, şi anume HĂRIMYAN HAYRIC, a numit familia creştină ,,familia din rai’’.

Pentru căsătorie biserica armeană a stabilit anumite reguli pentru a forma intre tinerele perechi legaturi familiale puternice şi sănătoase.

În primul rând,  perechea tânără care se cunună trebuie să fie botezată  în ritul armean de către biserica armeană. Este interzisă căsătoria cu o persoană de alt rit sau de o altă  religie.  Daca persoana ce se căsătoreşte este de alt rit, de exemplu catolic, trebuie mai întâi să adopte doctrina Bisericii armene, să devină membru al bisericii armene, dacă persoana  este de altă religie sau sectant, de exemplu musulman, buddist, trebuie mai întâi să se boteze în rit armean, ca să fie posibilă efectuarea Taina Cununiei. De ce? Deoarece fundamentul iubirii reciproce este  aceeaşi credinţă, deoarece prin credinţă se dezvoltă şi creşte  viaţa spirituală al omului. Bărbatul este capul familiei, femeia este inima, deci capul şi inima trebuie să se unească prin concordie, prin iubire şi dăruire reciprocă.

Pentru căsătorie este necesară  maturitatea  fizică  şi spirituală pentru a  avea  generaţii sănătoase.  Este foarte importantă  legătura  sangvină. Cei ce se căsătoresc nu trebuie să aibe legături de rudenie. Taina Cununiei trebuie să fie efectuată în biserică de către cleric, prin prezenţa naşilor şi a rudelor şi a prietenilor. Cununia  în secret sau sub ameninţare nu este valabilă.

Cununia nu se desparte de către instituţiile statale  sau de  o anume putere  lumească:

,,Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă’’ (Matei 19. 6). Aşa cum este imposibil să Îl desparţi pe Iisus de Biserica Sa, tot astfel este imposibil să îl desparţi pe om de femeia sa.  Cu toate acestea, Biserica Armeană explicând în Evanghelii pasajele despre căsătorie (Matei 5. 32, 19. 3-10, Marcu. 10. 2-12, Luca. 16. 18),  acceptă divorţul sau a doua cununie în următoarele situaţii: când unul din soţi are defecte trupeşti (este infectat sau are boli incurabile), are probleme psihice, când unul din soţi şapte ani lipseşte de acasă şi se consideră  dispărut, când  unul din soţi este invinuit de preacurvie.

Biserica Armeană  ingaduie a doua cununie. Pentru a doua cununie apostolul Pavel spune: ,,Aşa  cum femeia căsătorită este legată prin lege de bărbatul său, până el este viu, iar dacă bărbatul moare, ea este liberă de legea ce o leagă de bărbatul său’’ (Roma 7. 2-3). Pe această bază Biserica Armeană  aprobă o a doua cununie. A treia cununie  nu se acceptă.

Scris de Preot Paroh Oshakan Khachatryan

Tradus de Azaduhi Benlian

  •  
  •