Mihai Stepan Cazazian

Sunt sexagenar

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Cu parintii mei Mariam si Agop, de Craciun in 1955

Multumesc din toata inima tuturor celor – peste 600 – care mi-au transmis urari de ziua mea. Mai ales că am implinit 60 de ani și toate aceste semne de prietenie inseamna, sufleteste, din ce în ce mai mult pentru mine.

Anul acesta ziua s-a scurs in tihna. Am petrecut, la pranz, „batraneste”, cu fiica mea, nevasta si socrii. Seara am fost la biserica Sfantul Mina si am cantat alaturi de baietii de la strana la slujba Paraclisului Maicii Domnului.

Au fost si destui ani cand mi-am sarbatorit ziua „prin munca”, adica am avut concerte. Prima oara, in 1982, la Costinesti, unde apoi se crease o adevarata traditie, pentru ca Festivalul de Jazz era, in fiecare an, intre 10-14 august. Totul a culminat cu anul 1986. Am cantat atunci in duo cu Corneliu Stroe suita “Musa Dagh” inspirata de romanul cu acelasi nume al lui Franz Werfel. La sfarsitul concertului, dus de valul de entuziasm al publicului, Florian Lungu a anuntat ca e ziua mea. Am avut parte de unul din cele mai emotionante momente din viata, cand cei 4 mii de spectatori din Teatrul de Vara mi-au cantat ‘La multi ani!’ „intr-un singur glas”. Ceea ce acum pare banal, atunci, in timpul dictaturii, avea cu totul alte semnificatii. Dupa concert am mai zabovit impreuna cu o multime de prieteni. Am avut ghinionul sa ne intalnim cu directorul de atunci al statiunii, care se intorcea ametit de la o petrecere cu Nicu Ceausescu. Vazand cateva zeci de oameni adunati in toiul noptii, a avut proasta inspiratie sa se ia de Johnny Raducanu si chiar sa-i zica „ma cac in barba ta”. Atunci Johnny i-a ars una de l-a trimis in boschetii de pe marginea aleii. Cand au vazut ca iesise lata, „baietii” care erau cu directorul l-au carat repede de acolo. Grupul nostru s-a risipit si impreuna cu cativa prieteni am mers la mine in camera. Asa cum ne asteptam, dupa putin timp s-au auzit batai in usa – venisera dupa Johnny. Am mers cu totii impreuna cu el la sectia de militie, unde am dat declaratii. In grupul nostru erau, printre altii, Florian Lungu, Ioan T Morar, Sorin Antohi (care a dat o declaratie stiintifica, cu note de subsol), Mihai Hristu. Spre dimineata, capitanul de militie care ne ancheta, a primit un telefon “de sus”, de la Constanta,  unde se aflase de isprava “tovarasului director”, si ne-au lasat sa plecam. Johnny (care a doua zi urma sa incheie festivalul) a spus ca daca directorul nu-i va cere scuze, el nu va mai canta. Si n-a mai cantat! In anul urmator festivalul s-a mutat in luna septembrie.

Alte momente de care imi amintesc cu mare placere sunt cele de acum 10 ani, cand implineam 50 de ani. Atunci, Johnny, Garbis Dedeian, Teodora Enache  si alti prieteni m-au sarbatorit intr-un jam-session de pomina, la Festivalul de la Garana care pe atunci se tinea in curte la Hanul de la Rascruce si avea un farmec aparte.

Anul trecut la Vama Veche am facut un Birthday Jazz Party la care mi-au fost alaturi o multime de prieteni. I-am avut ca invitati pe percutionistul satmarean Cserey Csaba si pe mai vechiul meu companion, Corneliu Stroe (care revenea pe scena, la mai putin de doua luni dupa operatia de inima). Tot atunci, am avut bucuria sa cant pentru prima data pe scena cu Aida, fiica mea.

Sper ca Dumnezeu sa-mi mai daruiasca astfel de momente de sarbatoare. La inceputul lui august unchiu Dicran (fratele tatalui meu) si-a serbat si el ziua. A implinit 100 de ani. Sunt optimist.

http://harrytavitian.wordpress.com/

  •  
  •