Mihai Stepan Cazazian

SUCCESUL  PIANISTULUI  VAG  PAPIAN

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

            Pe 24 septembrie, după amiaza, în ultima zi a celei de-a XXIII-a ediţii a Festivalului Internaţional „George Enescu”, sala Ateneului Român din Bucureşti a găzduit recitalul oferit de celebrul violonist Maxim Vengerov, acompaniat de pianistul Vag Papian, cunoscut şi el publicului nostru din evoluţiile sale anterioare în cadrul prestigiosului Festival „Enescu”.

            De această dată, cei doi muzicieni au evoluat, mai întâi la Timişoara şi Sibiu, apoi la Bucureşti. Ei au interpretat Scherzo dintr-o Sonată de J. Brahms, Sonata nr. 3 de acelaşi compozitor, Sonata nr. 3 de George Enescu şi o Sonată de C. Franck. Pentru a satisface aplauzele entuziaste şi insistente ale numeroşilor auditori,  Maxim Vengerov şi Vag Papian au oferit patru bisuri – două piese de Fritz Kreisler, una de Gabriel Fauré şi Dans ungar nr. 2 de Johannes Brahms, spre bucuria şi plăcerea admiratorilor.

            Imediat după recital, ambii interpreţi au fost asaltaţi de jurnalişti, dau eu, împreună cu o bună fostă colegă de la Radio România Muzical, am avut prioritate. Convorbirea noastră a fost foarte scurtă, căci era programată şi o sesiune de autografe în holul Ateneului.

            Vag Papian a vorbit cu multă căldură despre publicul român, atât cel din provincie, cât şi cel din Capitală:

            – Fiecare întâlnire a mea cu publicul de aici, – a spus Vag Papian– este o încântare. Este un public cu suflet deschis şi foarte muzical.

            Întrebându-l de modul în care coexistă pianistul Vag Papian cu dirijorul Vag Papian, oaspetele a spus:

            – Recitalurile sunt ocazionale, pe când dirijatul de orchestră este o permanenţă a activităţii mele atât în Israel, unde locuiesc, cât şi în turneele din străinătate.

            La întrebarea de când colaborează cu violonistul Maxim Vengerov, V. Papian a spus:

            – Este o mare plăcere să cânt cu el. De altfel, colaborarea noastră datează din 1999.

  • Ce gen de muzică simfonică dirijaţi?

            –   Depinde de ţara, de oraşul, de repertoriile orchestrelor simfonice şi chiar de opera care mă invită. Oricum, am o paletă bogată a repertoriului simfonic şi de operă.

  • Aveţi contacte cu comunitatea armeană din Israel?
  • Fireşte şi vreau să spun că , în afara acelei comunităţi care se perpetuează în Ţara Sfântă în ultimile două milenii, există şi una nouă, alcătită din concetăţeni de-ai mei ,cu precădere cei veniţi din Armenia şi chiar din Georgia. Unii dintre ei frecventează concertele mele simfonice.
  • Ţineţi legătura cu muzicienii din Armenia?
  • Dirijez aproape la fiecare trei luni la Erevan. Chiar mâine plec într-acolo, unde pe 15 octombrie voi dirija un spectacol cu „Traviata” de Verdi la Teatrul Academic de Operă şi Balet „Spendiarian”.
  • Asta înseamnă că ne vom vedea atunci, căci şi eu voi fi acolo în acele zile. . Aşadar, vă felicit, vă mulţumesc,vă urez drum bun şi pe curând!

Înainte de a ne despărţi pianistul armean a avut bunăvoinţa să ofere un autograf pentru cititorii revistei „Ararat”, cu cele mai calde urări.

Madeleine Karacaşian

  •  
  •