Andreea Barbu

‘’…studiez din copilărie istoria și cultura armenilor, mai ales a armenilor din România‘’ – Interviu cu PAUL AGOPIAN, economist la Banca Românească

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Versatilitatea lui Paul Agopian este cunoscută. În niciun domeniu care îi trezește interesul, nu face rabat de la calitate. Absolvent al Academiei de Științe Economice și al altor școli de profil, economist la Banca Românească, autor al unui site cunoscut, Paul Agopian este un antreprenor iscusit cu o atracție aparte pentru lumea armenească,  având la îndemână toate uneltele pentru a obține succesul. Chiar dacă am ține ochii închiși alături de Paul Agopian, am fi invadați de aromele bucatelor pregătite de el.

Paul, ești creatorul site-ului negustorie.ro unde este menționat și străbunicul meu, Artin Margosian care a avut un magazin de încălțăminte la Constanța. Ce te-a determinat să faci acest site și cât timp ai lucrat la elaborarea lui?

Acest site s-a născut din dorința de a pune la un loc poveștile, fotografiile, reclamele despre vechii negustori și meseriași armeni pe care le adunasem de-a lungul anilor.

Într-o zi m-am gândit să localizez și să fotografiez câteva prăvălii ce aparținuseră unor mari negustori din perioada interbelică, să văd ce se află în prezent acolo. Totul a început ca o joacă, dar s-a conturat în scurt timp într-un proiect foarte serios și foarte greu, ce a durat peste doi ani. Am luat la pas aproape tot Bucureștiul, cu aparatul foto de gât, cu listele în mână, cu hărți interbelice, antebelice…Multe străzi și-au schimbat succesiv numele, numerele, altele au altă traiectorie…a fost greu, dar foarte frumos. Am parcurs sute de materiale vechi, presa vremii, arhive, monitoare oficiale, hărți, fotografii de epocă, am vorbit cu o mulțime de persoane, uneori chiar cu urmași ai vechilor negustori sau meseriași. Astfel, am reușit să clasific peste 1200 de persoane. Cele mai multe informații le am despre prăvăliile și atelierele din București, dar există și o serie de personaje din țară, acolo unde am putut să găsesc surse. Așa se face că figurează și străbunicul tău din Constanța, proprietarul magazinului Trei culori în listă.

Am reușit să fac o hartă interactivă a Bucureștilor, unde sunt poziționați toți negustorii și meseriașii pe care i-am găsit în cercetările mele. Se poate vedea exact unde și-au avut prăvăliile, atelierele, profilul activității (băcănie, magazin de cafea, import-export, ateliere de covoare, cizmărie, croitorie etc). Trebuie menționat că armenii au avut și alte meserii, au fost și doctori, ingineri, muzicieni, profesori etc, dar proiectul meu s-a limitat la aceste categorii de negustori și meseriași.

Dintre reclamele vechi ale acestor magazine care ți-a plăcut în mod deosebit?

Căutam prăvălia lui Setrac Pelenghian de pe strada Buzești, iar când încercam să localizez numărul șase, am observat la ușa unui mic magazin o inscripție în mozaicul pragului. „Cafea Adana” era denumirea firmei lui Pelenghian. M-a impresionat faptul că a rezistat din anii `20 -`30, supraviețuind asfaltărilor succesive și modificarilor din perioada comunistă.

Setrac Pelenghian făcea parte dintr-o familie de mari negustori de cafea și coloniale, locuiau în apartamentele situate deasupra prăvăliei din Buzești. Firma lor era foarte cunoscută și aveau până și o reclamă muzicală la radio, ceea ce era ceva cu totul excepțional la vremea aceea. Peste drum de Setrac avea prăvălie tot de cafea, fratele său, Aram, dar imobilul nu mai există, a fost demolat recent pentru lărgirea străzii Buzești.

Până în prezent ai reușit să publici multe dintre fotografiile tale. Care este de obicei subiectul acestora?

Fotografia a avut inițial rolul să ilustreze articolele pe care le scriam. Am început cu o serie de suplimente la revista Ararat, despre rasele de câini din Caucaz, istoria florilor ce provin din Asia Mică, și bucătăria armenească. Ulterior, am rămas la fotografia gastronomică, fotografiez felurile de mâncare pe care le prepar, în general din bucătăria orientală.

În aceeași măsură iubești animalele?

Îmi plac foarte mult câinii, am crescut mulți ani câini de rasă, de concurs, mergeam la expoziții canine, îi antrenam pentru concursuri. Acum nu mai am timp. Am acasă o bibiliotecă plină cu diplome, cupe, premii câștigate de-a lungul timpului. Am făcut și export de câini în diferite țări, Olanda, Grecia, Liban, Canada.

De aici a plecat primul supliment la revista Ararat, „Câinii cu colții de argint”. Am scris despre rasele ancestrale de câini din Asia Mică și Caucaz. Avem și noi armenii un Ciobanesc – Gampr, un tip al Ciobănescului Caucazian, o rasă foarte veche folosită la paza turmelor de animale și a proprietăților.

Preocupările tale sunt legate de lumea armenească. Reprezintă ele un omagiu adus familiei tale?

Pot spune că da, studiez din copilărie istoria și cultura armenilor, mai ales a armenilor din România. În familia mea s-au păstrat puține informații despre rădăcinile armenești, străbunicul meu a fost unul dintre supraviețuitorii  Genocidului de la 1915-1920, a povestit foarte puțin, a vrut să uite. A fost ca o frustrare, am căutat mereu să aflu informații despre cum a reușit să ajungă în România, cum și-a găsit de lucru aici, cum și-a deschis cafeneaua. Lucrez la un scenariu de film cu viața lui, un scurt metraj. Vreau să ilustrez încercările prin care a trecut, viața ca negustor de cafea, comerțul de atunci.

Paul, ce te-a motivat să înveți să gătești bucate tradiționale armenești? Te-au îndemnat bunicii sau doar te-ai inspirat de la ei?


Cred că e o predispoziție genetică, străbunicul meu, până să își deschidă cafeneaua la Curtea de Argeș, a lucrat o perioadă ca bucătar la un renumit restaurant din Pitești care se numea „La Berbec”, am scris povestea lui pe blogul siteului. Cred ca s-a transmis cumva și la mine. Pe de altă parte, bunica mea din partea tatălui, a lucrat în anii `40 la cea mai renumită cofetărie din Curtea de Argeș, ce era deținută de un cofetar ce facea parte din breasla Casei Capșa. Având această experiență, pregătea frecvent tot soiul de prăjituri în cantități enorme, pentru tot felul de cunoștințe și “obligații”. Altfel, în familia mea toată lumea gătește foarte bine, am avut încă din copilărie unde să văd cum se face, să experimentez.  Prima dată când ai gătit, ce preparat ai intenționat să faci?

Nu mai știu exact, pe la 9-10 ani. Uneori, când mă plictiseam răsfoiam o carte de bucate din anii `50, unde exprimarea era arhaică, încercam să înțeleg rețetele, mă fascinau ingredientele, erau unele pe care nu le cunoșteam. Îmi amintesc cum, mult timp am fost intrigat de trufe, nu știam ce sunt și cum arată, mai erau denumiri de mirodenii ciudate…

Într-o zi, am găsit o rețetă de halviță cu miere. Mi s-a părut ușoară, rețeta era scurtă și avea puține ingrediente. Am ținut-o prea mult pe foc și nu am mai reușit să o scot din oală. A fost un început.

Mai târziu, am devenit expert în ciocolată de casă, a fost și prima rețetă din caietul meu de rețete. Îmi făcusem un caiet special care avea o foaie de matematică, si una velină, pe cea de matematică scriam reteta, și pe cea velină desenam cum ar trebui să arate preparatul final.

    Cum ai început să gătești în adevăratul sens al cuvântului ?

Așa cum am spus, gătesc din copilărie, pentru familie, prieteni, mai târziu pentru evenimente private. În mare parte sunt autodidact în acest domeniu, am studiat singur, m-a motivat și faptul că avea succes ce preparam. Am citit foarte mult despre bucătăriile popoarelor din Asia Mică și Orientul Mijlociu. După câțiva ani de experimente am facut școala de bucătari pentru a avea și un suport formal pentru ceea ce făceam. Am făcut practică la un renumit restaurat cu specific libanez din București. A fost destul de solicitant, după serviciu mergeam la restaurant și lucram până aproape de miezul nopții. E un domeniu unde înveți tot timpul, și acum studiez diverse preparate și versiunile lor în țarile de origine. Eu gătesc dar, știu și ce gătesc, nu lucrez ceva mecanic.

Cum ai obținut primele rețete armenești ?

Primele rețete armenești le-am adunat de la doamnele din comunitate, pentru ca mai târziu să primesc și de la prieteni, bucătari armeni din Armenia, SUA, Israel.

Știu că ai vizitat Armenia…

În Armenia am fost în anul 2011, am fost invitat să fac parte din juriu, la un concurs de gătit organizat la Ahtala, aproape de granița cu Georgia. Tema a fost „Preparate tradiționale” și au participat bucătari de la cele mai mari restaurante din Erevan, iar în juriu au fost cercetători în domeniul gastronomic, autori de cărți de bucate din diverse țări, vedete Tv. Am înmânat și eu câștigătorului un premiu din partea mea, am dat vreo trei-patru interviuri, unul chiar la Radio Erevan.

Ce poți să spui că este caracteristic pentru bucătăria armenească?

Se folosește un număr mare de mirodenii, de ierburi aromatice. În general, în bucatăriile orientale ingredientele se măsoară  „la ochi”, trebuie să ai experiență, să înțelegi mirodeniile, să le simți, să știi cum vor influența fiecare preparatului final.

Ce condimente folosești cel mai des?

Folosesc des chimion, îmi place aroma. Mai folosesc mixuri de șapte – opt mirodenii la marinarea cărnii pentru Khorovatz, sumac la salate, apa de flori de portocal la deserturi.

măr din curtea de acasă

Cum îti place să îți începi ziua, cu un ceai, cu o cafea sau un suc de fructe? Sau preferi un mic dejun consistent?

Mic dejun foarte consistent, un suc de mere din producția proprie și o cafea.

Care este preparatul armenesc cel mai cerut la restaurantele și cafenelele unde mergi uneori să gătești?

          În general, cărnuri marinate preparate pe jar, porc, pui, kebaburi, salate și pilaf din bulgur, iar ca desert Kurabia, fursecuri cu unt, pâine cu tahine, Pakhlava.

La unele ediții ale Festivalului Strada Armenescă ai gătit și erau cozi foarte lungi la standul tău. Când lucrezi în bucătărie ții seamă de sfaturile nutriționiștilor sau te interesează doar gustul preparatului?

          Festivalul este cel mai important și cel mai greu eveniment din fiecare an. Faptul că este un succes, mă obligă să fiu cel puțin la fel de bun și la ediția următoare. Când fac meniurile pentru festival, mă gândesc ce a-și vrea să găsesc eu dacă a-și fi vizitator.

În bucătăriile orientale se gătește foarte echilibrat, mă interesează în primul rând gustul și modul de prezentare.  

Cum arată o masă pregătita de tine ?

Pentru mine, o masă cu specific oriental trebuie să fie bogată, adusa pe tăvi mari, multe feluri de mâncare, prezentate frumos, legume coapte pe jar, frigăruri din carne de porc marinată în mirodenii, kebaburi, salate, orez sau bulgur, geagik.

Esti gourmand ? Ce loc ocupă mâncarea in viața ta?

Da, îmi place sa experimentez diferite gusturi, asocieri de ingrediente… Pe mine gătitul mă relaxează, poate și pentru faptul că fac asta zilnic, în general gătesc când am dispoziție.

În 2019, Uniunea Armenilor din România aniversează o sută de ani de la înființare. Ce preparate s-ar potrivi pentru acest eveniment? 

 Ceva specific, mezze cu basturma – pastramă de vită cu chaiman, chifteluțe din linte, salată de măsline, și khorovatz, geagik, bulgur pilaf ,iar ca desert, pakhlava și kurabia.

Vei publica o carte de bucate armenești ?  

Lucrez de mai multă vreme la o carte de bucate armenești și povestiri legate de acest domeniu, dar mai am mult de lucru, sper să am mai mult timp să pot scrie.

Ce te face fericit atunci când nu gătești, nu faci fotografii și nu lucrezi la site?

Am o grădină cu multe specii de trandafiri, îmi plac foarte mult florile, am multe specii rare de flori și pomi. Am o plantație de meri, produc suc natural de mere. Mi-am adus până și busuioc mov (Rehan) din Armenia. Cel mai bine mă simt în natură, în gradina mea. Apropo de plante, am mâncat într-o zi o rodie și am pus semințele rămase în pahare de plastic la încolțit. În câteva săptămâni aveam peste o sută de butași de rodiu. E foarte ușor, puteți încerca, se pot planta ulterior afară, rezistă peste iarnă. Poate nu vor avea la noi condiții să fructifice, dar fac niște flori roșii superbe.

Altfel, studiez de mulți ani domeniul terapiilor alternative, îmi place să fiu la curent cu tot ce apare nou în acest domeniu. Am citit niște metrii cubi de cărți despre bioenergie, hipnoză, plante medicinale, efectul de piramidă etc.

Interviu realizat de Andreea Barbu

Fotografii de Paul Agopian

One Response to ‘’…studiez din copilărie istoria și cultura armenilor, mai ales a armenilor din România‘’ – Interviu cu PAUL AGOPIAN, economist la Banca Românească

  1. Pingback: Interviu cu Paul Agopian – Negustorie.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *