Bedros Horasangian

Str. Armenească, Hagigadar și situația din Egipt

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

O frumoasă inițiativă a tineretului armean din București, susținut atît de oficialitățile armene, cît și de autoritățile românești a dus la un bogat și plin de semnificații eveniment interetnic. Proiectul „Strada Armenească”, bine gîndit și variat proiectat pe trei zile a adunat multă suflare bucureșteană în perimetrul ce găzduiește nucleul comunității armene din România. Prilej pentru a cunoaște mai bine resorturile intime ale unei comunități cu vechi contribuții la edificarea și pulsul de fiecare zi al Bucureștilor, dar și de a schimba impresii cu alte minorități ce există în România. Dansuri, muzică, imagini și cuvinte amicale, glume și bucate cu specific divers, armenesc sau internaționale – se mai pune problema ce fel de bere bem dacă este rece? – multe clipe de relaxare pentru un weekend în care au fost lăsate deoparte bombănelile și supărările, iar viața a părut chiar suportabilă și pe caniculă. Repetăm, bună inițiativă, cu multiple reverberații, care va fi continuată și la anul, după cum a declarat Maimarele Armenilor, deputatul Varujan Pambuccian. Care a fost o simpatică gazdă a evenimentelor, prezentator și animator, într-o lume multiculturală care chiar caută pretexte de a se cunoaște mai bine. Sigur că evenimentul major al comunității armene din România este pelerinajul anual de la Mănăstirea Hagigadar de la Suceava. Prilejuit de prăznuirea Sf. Maria, dar și  prilej de a aduna suflarea armenească din România în jurul ei însăși. Mulți, puțini, cîți am mai rămas, răspîndiți prin te miri ce colț de țară, de la București la Pitești și Constanța, de la Iași și Botoșani la Tg. Ocna și pînă la Galați și Brăila. Este interesant de urmărit acest fenomen, prin care, în plină globalizare, fiecare individ își caută resorturile intime în rîndul identității sale. Etnice, religioase, ideologice deseori. Computerul și internetul, departe de a ucide individualul din noi, au făcut să resuscite căutarea celuilalt. De aproape sau mai departe. Iar pentru armeni, răspîndiți prin toată lumea, datorită sucelilor și răsucelilor istoriei, această aplecare de a-fi-laolaltă, nu are decît să ne bucure. Dilema camusiană, solitar/solidar nu are decît un singur răspuns. În interiorul unei națiuni, în interiorul umanității. Pe acest fond de înțelegere și toleranță necesare ca omenirea să supraviețuiască, urmărim cu emoție și îngrijorare evenimentele care se derulează în Orientul Mijlociu. Nu ne este indiferent ce se întîmplă pe acolo, mai ales că vechi și puternice comunități armene sunt astăzi în pericol. În Siria, Iran, Irak, Iordania,în Liban, de ultimă oră, în Egipt. Recrudescența radicalismului islamic în țările arabe, tensionarea relațiilor dintre musulmani, evrei și creștini, rezolvarea prin forță a diverselor conflicte religioase sau interetnice nu pot duce decît la agravarea situației.

Evoluția situației explozive din Egipt continuă. Peste 60 de biserici, inclusiv armenești, au fost atacate, distrugerile sunt mari, actele de vandalism au provocat pierderi culturale irecuperabile. Creștinii din Egipt, fie ei copți, greci sau armeni sunt deja în pericol. O coabitare de o mie de ani este în suspans. Sperăm că rațiunea liderilor politici și presiunea exercitată de organismele internaționale va găsi soluții viabile. Manifestările de genul “Str. Armenească”, simbol al toleranței și coabitării pașnice între diverse etnii și civilizații ar fi un bun exemplu de urmat.

Bedros HORASANGIAN

  •  
  •