Mihai Stepan Cazazian

SLUJIND 50 DE ANI / „ÎN GRĂDINA CU FLORI A LUI DUMNEZEU”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Baronian

 

La jumătatea lunii mai se împlinesc cinci decenii de când Înalt Preacuviosul Arhimandrit Mitrofor dr. Zareh Baronian şi-a pus întreaga capacitate intelectuală şi duhovnicească în slujba Bisericii Armene din Bucureşti.

Coincidenţa face ca acum, în 2015, când armenii de pretutindeni, împreună cu întreaga lume civilizată, au marcat centenarul Genocidului Armean, acel eveniment de tristă aducere aminte pentru noi toţi, să sărbătorim cu respect, cu smerenie şi cu recunoştinţă pe acest vrednic slujitor al Bisericii  Armene – unul dintre principalele suporturi ale supravieţuirii neamului nostru, greu încercat de-a lungul istoriei sale zbuciumate.

Să amintim că sărbătoritul nostru s-a născut la Bucureşti, în ziua de 2 octombrie 1941, în familia unor distinşi  dascăli ai vechii Şcoli Armene din capitala României – cadrul didactic şi deopotrivă directorul Zareh Baronian (un sensibil poet care îşi semna creaţiile lirice cu pseudonimul  Zareh Blbul în publicaţiile armene ale timpului) şi doamna Haiguhi Baronian, care preda limbile armeană şi germană, amândoi îndrumând cu competenţă generaţii întregi de tineri armeni din comunitatea noastră, care s-au risipit ulterior în cele patru zări ale lumii.  De reţinut că bunicul matern al tânărului Agop Baronian a fost preotul Nerses Keropian, aşa cum şi ambii unchi – matern şi patern – au fost tot preoţi, ceea ce va explica mai târziu chemarea compatriotului nostru pentru a se pune în slujba cuvântului lui Dumnezeu.

Dar la începutul adolescenţei sale, după absolvirea Şcolii Armene din Bucureşti, Agop Baronian a plecat la Erevan pentru a studia la Liceul Pedagogic din capitala armeană, după care în perioada 1959-1961 s-a întors la Bucureşti, la vechea şcoală, pentru a merge pe urmele părinţilot săi învăţători. Dar chemarea pentru biserică a fost mai puternică, astfel că, graţie propunerii noului ierarh de atunci al Eparhiei Armene din România, Episcop Dirayr Mardichian, tânărul Agop Baronian a plecat în 1961, de data aceasta la Sfântul Scaun al Patriarhiei Armene din Ecimiadzin, pentru a urma cursurile Academiei Teologice, sub directa supraveghere şi îndrumare a celui ce a fost Vasken I, Catolicosul şi Patriarhul suprem al tuturor armenilor, originar din România.

În 1963, de ziua Înălţării Sfintei Cruci , cu binecuvântarea aceluiaşi Vasken I, tânărul A. Baronian a fost hirotonit diacon şi a fost trimis pentru un an de studii la Academia Teologică din Zagorsk (Rusia). După ce la începutul anului 1965 şi-a susţinut licenţa, pe 10 ianuarie, el a fost hirotonit Ieromonah şi, conform canoanelor bisericeşti, a primit numele de Zareh, astfel că, întors  la Bucureşti, la jumătatea lunii mai a aceluiaşi an – deci exact acum 50 de ani – a început să slujească în biserica „Sfinţii Mihail şi Gavriil”, fiind înconjurat de la început cu afecţiune de către credincioşi, devenind o figură luminoasă în viaţa comunităţii armene din România, slujind cu devotament şi evlavie în „grădina cu flori a lui Dumnezeu”, cum îi place să spună el însuşi. De subliniat că din 1973 până în anul pensionării din 2001, distinsul prelat a ocupat şi funcţia de vicar administrativ al Arhiepiscopiei Armene din România.

Între timp, a urcat treptele ierarhiei ecleziastice, astfel că, în 1969, a fost hirotesit Arhimandrit (Vardapet) în celebra biserică din Oşakan, unde se află osemintele Sf. Mesrop Maştoţ, creator al alfabetului armean (sec.V).În acelaşi an, a primit prima sa „Cruce Patriarhală”. În 1971, a fost ridicat la rangul de Arhimandrit Mitrofor (Dzayrakuyn Vardapet) la Catedrala Patriarhală din Ecimiadzin, când a fost onorat şi cu o nouă „Cruce Patriarhală”. Era anul când îşi încheiase cursurile de doctorat la Institutul Teologic din Bucureşti. Teza sa de doctorat s-a intitulat „Liturghia Bisericii Armene în cadrul celorlalte rituri liturgice răsăritene – studiu comparativ”, sub îndrumarea preotului prof. dr. Ene Branişte şi încununat cu calificativul „Excepţional”. Era primul prelat armean din România care şi-a susţinut o teză de doctorat aici, lucrare publicată în 1975 şi tradusă în limbile armeană şi germană. Autorul a revenit la aceeaşi temă în lucrarea „Cuvânt despre liturghia Bisericii Armene şi liturghiile  răsăritene”, publicată în 2003 la editura Eikon.

De-a lungul anilor, distinsul prelat a colaborat la reviste teologice din România, de fiecare dată abordând teme de larg interes pentru slujitorii Bisericii Ortodoxe din ţara noastră, cum ar fi imnurile liturgice, cărţile de slujbă, cultul sfintelor icoane, monumente de artă din Moldova sau despre lăcaşuri de cult armene din Transilvania, precum şi despre personalităţi de seamă din istoria armenilor, cum ar fi Nerses Şnorhali (sec. XII ), teolog, poet, compozitor al unor imnuri religioase, patriarh al Armeniei, sau savantul H. Dj. Siruni (1890-1973), membru post-mortem al Academiei Române.

Numele său nu a lipsit nici din paginile „Ararat”-ului, periodicul Uniunii Armenilor din România, în care a închinat pagini duhovniceşti de valoare despre istoria Bisericii Armene sau vibrante evocări al une slujitori ai vechii Şcoli Armene din Bucureşti.

Toată această activitate cărturărească a fost desfăşurată în paralel cu slujirea cu ataşament a canoanelor Bisericii Armene, fiind o prezenţă caldă în mijlocul comunităţii noastre, participând la viaţa fiecărui credincios, ca duhovnic vrednic de respect şi preţuire, fiind prezent atât la momentele de bucurie – logodne, cununii, botezuri, dar şi în momentele de tristeţe, provocate prin despărţirea de fiinţe dragi.

Înalt Preacuviosul Arhimandrit a fost o prezenţă activă în viaţa ecumenică din România, fiind preţuit de toţi reprezentanţii cultelor religioase, dar şi de cele mai înalte foruri naţionale. Astfel, încă din 1971, patriarhul Justinian Marina al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat importanta distincţie „Crucea Patriarhală” pentru contribuţia la adâncirea relaţiilor dintre Biserica Ortodoxă Română şi Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană. În 2001, la împlinirea vârstei de 60 de ani, Patriarhul Teoctist Arăpaşu i-a conferit o a doua „Cruce Patriarhală”. Iar în 2004, domnul Ion Iliescu, fostul Preşedinte al României, i-a acordat Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer.

Fiecare slujbă rostită de Înalt Preacuviosul părinte Arhimandrit a fost întotdeauna ca săvârşirea unui adevărat ritual sfânt, cu glasul său baritonal (nu degeaba în adolescenţă şi-ar fi dorit să devină cântăreţ de operă!) şi plin de blândeţe şi înţelepciune.

Cu statura sa impozantă şi figura-i carismatică, el a atras atenţia încă din anii tinereţii, admiraţia celor care l-au cunoscut în cercurile culturale româneşti.. Cu chipul său „frumos ca o icoană bizantină”, cum l-a imortalizat scriitorul Varujan Vosganian în celebrul său roman „Cartea şoaptelor” (pagina 464 din Capitolul Unsprezece), într-adevăr, Î.P. Arhimandrit dr. Zareh Baronian este o prezenţă marcantă în viaţa culturală românească, fiind nelipsit de la spectacolele Operei Naţionale Române, de la concertele simfonice de la Ateneul Român ale Filarmonicii”George Enescu” sau din studioul „Mihail Jora” al Radiodifuziunii Române, fiind iubit şi preţuit de cei mai mari muzicieni ai ţării, de-a lungul anilor ataşându-se cu deosebire de nume ilustre ale comunităţii noastre, cum ar fi regretaţii Garbis Zobian şi David Ohanesian sau Eduard Tumageanian şi atâţia alţi artişti români. De altfel, pentru conaţionalul nostru muzica înseamnă echilibru şi hrană sufletească.

Deşi ieşit la pensie de peste un deceniu, Î.P.Arhimandrit dr. Zareh Baronian continuă, din când în când, mai cu seamă la solicitarea noului nostru Intâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România, Î.P.S. Episcop Datev Hagopian, să fie prezent sub cupola lăcaşului nostru de cult din Bucureşti, centenar şi el în acest an, îndeplinindu-şi cu  acelaşi devotament misiunea sa duhovnicească, ca vrednic slujitor al bisericii noastre strămoşeşti.

În aceste zile aniversare, în numele conducerii Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România, a tuturor credincioşilor şi  a admiratorilor săi armeni şi români, îi transmitem cele mai bune urări de sănătate, viaţă lungă, plină de mulţumire pentru împlinirea misiunii sale duhovniceşti mult iubitului nostru Î.P.Arhimandrit Mitrofor dr. Zareh Baronian!

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

 

  •  
  •  

One Response to SLUJIND 50 DE ANI / „ÎN GRĂDINA CU FLORI A LUI DUMNEZEU”