Redactor

Sfârșit de istorie la Strunga

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

În urmă cu aproape 90 de ani, căruțe pline cu copii ajungeau la Strunga. Fosta stațiune balneoclimaterică și-a deschis larg porțile, pentru a primi orfanii armeni care rătăciseră pînă atunci prin taberele de refugiați. Având vârste între 8 și 15 ani, copiii supraviețuitori ai ororilor genocidului au găsit în acel loc, generos pus la dispoziție de familia Manolescu-Strunga, un adevărat cămin.

În anul 1923, 198 de orfani armeni au sosit în portul Constanța. După o atentă înregistrare, copiii au fost urcați în căruțe și trimiși la Orfelinatul din Strunga, unde au poposit timp de trei ani, pentru ca apoi să se răspândească în lumea largă. Supraviețuitori nu mai sunt, însă toți au povestit frumos de-a lungul vieții despre locul care le-a redat speranța.

Uniunea Armenilor din România formată în anul 1919 de către Armenac Manisalian și Guvernul României au decis acceptarea pe teritoriul țării noastre și acordarea de ajutor refugiaților armeni, năpastuiți ai Genocidului. Mulți dintre ei au ajuns atunci în Romania, unii întregind comunitățile deja existente. Orfanii ajunși la Constanța s-au numărat printre aceștia și au fost lăsați în grija comunității armene din Moldova, puternică la acea data. Astfel, copiii și-au găsit locul în clădirile fostelor Băi Strunga refăcute după război și transformate pentru ei în orfelinat.

S-a așternut tăcerea peste Strunga, loc în care doar armenii își mai găsesc o frântură de istorie trăită pe meleagurile române. Nici bătrânii localității nu au știință despre trecerea armenilor prin acele locuri.

Cunoscut drept unul dintre cele mai frumoase stațiuni balneoclimaterice din Europa perioadei Interbelice, Băile Strunga au fost construite în anul 1880 de către boierul Ion Manolescu-Strunga, fost Ministru al Sănătății. Devastate de războaie, Băile și-au scris istoria până la începutul anilor 90, când au fost lăsate în paragină și au devenit fantome. Aparținând aceleiași vechi familii, Băile nu și-au găsit utilitatea, fiind ușor devastate de timp. Astăzi, doar fundațiile au rămas martore ale existenței unor clădiri și apa sulfuroasă mirositoare care își croiește drum printr-un șanț murdar. Peste puțin timp cu siguranță nu va rămâne nici o căramidă care să povestească.

Foto si text  Andreea Tănase


  • 349
  •