Mihai Stepan Cazazian

SFÂNŢII: PATRIARHUL IACOV MĂŢBĂNA, PUSTNICUL MARUKE ŞI EPISCOPUL MELITOS (17 decembrie 2016)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

57238_b

             Sfântul Iacov Măţbăna patriarhul este foarte iubit şi de armeni şi de asirieni. El s-a născut şi a trăit în oraşul Măţbin (actualmente Niuseipin,  la graniţa sud –estică  a Turciei). El era nepot de soră al sf. Grigore Luminătorul (Fiul surorii). Încă din adolescenţă  trăia cu o viaţă strictă de pustnic. Fiind foarte credincios, ca răsplată la rugăciunile sale  fervente  a primit de la Dumnezeu darul de profet şi de făcător de minuni. Dorinţele lui au fost îndeplinite de Dumnezeu, în momentul când el cerea acest lucru. Când episcopul din   Măţbin a decedat, sfântul Iacov  a  fost ales episcop. Hirotonisirea  a avut loc în   anul  320,  în oraşul Amida, de către  patriarhul  Melitos al Antiochiei.  Astfel  a devenit episcopul din Măţbin,  însă nu şi a schimbat nici straiele şi nici modul de viaţă. El a convertit pe mulţi la creştinism, a fondat biserici şi lăcaşuri de învăţătură. El propăvăduia dreapta credinţă.  Învăţătorul lui fusese pustnicul Maruze, iar ucenicul lui a fost  marele cronicar Efraim  Huri Asirianul.

Sf. Iacov prin purtarea şi conduita  sa  neprihănită a semănat cu îngerii şi pe bună dreptate era numit: ,,înger întrupat’’. Primind darul de a vindeca de la sf. Duh, el a vindecat pe mulţi, în rândul cărora s-a aflat şi un  tânăr de 15 ani, anchilozat. Viaţa lui este plină de minuni efectuate, de pildă: când sf. Iacov trecea printr-un sat, localnicii au dorit să-i ceară  de pomană prin înşelătorie. Unul s-a prefăcut mort, şi i-au cerut  sfântului să le plătească  cheltuielile de  înmormântare. Sf Iacov a plătit, şi de abia se îndepărtase câţiva paşi, când mortul prefăcut era deja mort. Atunci sătenii  au figit după sf. Iacov şi l-au rugat să-i ierte, deoarece din cauza sărăciei au făcut acel fapt, rugându-l să-l învie pe prietenul mort. Sfântul Iacov s-a rugat şi  mortul a înviat.

            Descoperirea relicvei de la Arca lui Noe este legată de sf Iacov. El dorea să se ducă în acel loc, pe muntele Ararat, unde poposise arca lui Noe. Se ruga cu ardoare la Dumnezeu, să-i arate locul  unde era  arca lui Noe.  El a pornit la drum, şi când a ajuns la poalele muntelui, un înger  a început să-l îndrume.  Anumite zile a petrecut  rugându-se şi dormitând. Îngerul Domnului i-a adus o scândură  şi i-a pus sub cap şi prin revelaţie i-a spus: ,,Nu este cazul ca cineva să vadă arca. Conform dorinţei tale, ia scândura şi du-te acasă!’’. Când sfântul s-a trezit, cu mare bucurie a privit scândura şi I-a mulţumit Domnului.  Întorcându-se în oraşul său, a construit o biserică şi a pus scândura acolo. Acea relicvă de la arca lui Noe şi acum se află la sf. Catedrală Ecimiadzin.  Ea este dintr-un lemn  care nu a putrezit de secole.

            Sfântul Iacov a participat  la primul  conciliu ecumenic  din anul 325, în Niceea  al bisericii creştine, unde s-au pus bazele dogmatice şi canonice ale religiei creştine, el fiind un adversar redutabil al propăvădăitorilor şi susţinătorilor lui Arinos, fiindu-le  respinse  doctrina în acel sinod. El de căteva ori a salvat oraşul Măţbin de blocada perşilor prin rugăciunile sale.

Sfântul  a fost  un păstor dăruit  poporul său şi un predicator entuziast. A scris  multe discursuri, scrieri despre o conduită moral-creştină. Sfântul Grigore Narekaţi despre el a scris o odă minunată, iar  Nerses Şănorhali a scris un imn  în cinstea lui: ,,Patriarhul Sfânt şi Biruitor’’. Multe biserici armene poartă numele de sf. Iacov.  El a decedat în anul 328,  iar  în anul 970,  moaştele sale au fost transferate în Constantinopol.

 

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

 

 

  • 22
  •