Vartan Martaian

SERJ SARKSIAN: Karabaghul nu a facut niciodata parte din Azerbaidjanul independent

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

[…] Karabaghul nu a făcut niciodată parte din Azerbaidjanul independent. Acesta a fost pus în componenţa Azerbai­djanului printr-o hotărîre a unui organ de partid sovietic, al cărui Birou Caucazian, nesocotind hotărîrea Ligii Naţiunilor şi respingînd referendumul popular ca me­canism democratic al stabilirii graniţelor între Armenia şi Azerbaidjan, în anul 1921, sub presiunea nemijlocită a lui Stalin şi încălcînd procedura, a hotărît anexarea Karabaghului [la Azerbaidjan], cu con­diţia înfiinţări pe acest teritoriu armenesc a unei autonomii naţionale în cadrul Republicii Socialiste Sovietice Azere.

În toată perioada sovietică, locuitorii din Karabagh nu s-au împăcat cu această decizie. Nu vreau să mai reamintesc amă­nunte despre politica de stat împotriva armenilor dusă de Azerbaidjan în timpul URSS şi revoltele periodice ale armenilor din Karabagh. Acestea sînt binecunoscute. Ţin doar să reamintesc că, la fel ca cele 15 republici unionale, Regiunea Autono­mă a Karbaghului de Munte a ieşit din componenţa Uniunii Sovietice urmînd chiar litera legii sovietice şi în conformitate cu toate legile şi principiile internaţionale. Doresc să închei acest pasaj şi să repet: Karabaghul nu făcut niciodată parte din Azerbaidjanul independent, acesta a fost anexat la Azerbaidjan porintr-o hotărîre a unui organ sovietic de partid, fapt cu care locuitorii Karabaghului nu s-au împăcat niciodată şi, cu prima ocazie, au ieşit din componenţa URSS. […]

Le adresez o întrebare retorică tutu­ror celor care se consideră susţinători ai [principiului] integrităţii teritoriale [a sta­telor]: unde eraţi atunci cînd, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, se schim­bau frontierele, unde eraţi atunci cînd se dezmembra Iugoslavia? De ce credeţi că Azerbaidjanul putea ieşi din componenţa URSS, dar Karabaghul nu? De ce credeţi că marile imperii se pot dezmembra, dar cele mici trebuie să rămînă [intacte]? Care este motivul: instabilitatea? Nu înţeleg şi nu accept: cea mai mare cauză a instabi­lităţii sînt hotărîrile nedrepte.

Azerbaidjanul şi-a epuizat creditul de încredere privind asigurarea existenţei minorităţilor cu statut de autonomie în componenţa sa. Nu a fost şi nici astăzi nu este în stare să ofere nici măcar garanţii de securitate interne unei astfel de auto­nomii. Mai exista o autonomie armeană în cadrul Azerbaidjanului, Nahicevanul. Ce s-a întîmplat acolo: nu a mai rămas nici un armean. Putem oare să ne bazăm pe asemenea garanţii? Veţi spune că Azer­baidjanul de atunci era altul. Cel de acum e altul? În condiţiile acestui „alt” Azer­baidjan, în decurs de 18 ani în acelaşi Nahicevan au fost distruse mai multe mo­numente creştine armeneşti decît în cei 70 de ani dinainte. Iar organizaţiile inter­naţionale pentru protejarea patrimoniului cultural nu au putut face nimic, Azderbai­djanul interzicîndu-le chiar şi să viziteze şi să vadă monumentele armeneşti distru­se ca urmare a vandalismului. […]

Astăzi Republica Karabaghul de Munte este un stat constituit, cu structurile şi armata sa şi, cel mai important, cu cetă­ţenii săi stăpîni pe destinul propriu. În Arţah noi, precum şi întreaga comunitate internaţională, avem de-a face cu o re­publică modernă ce aplică idealurile de libertate, suveranitate şi democraţie, care, în ciuda tuturor dificultăţilor obiective sau artificiale, a tuturor grelelor încercări, înaintează pe calea formării instituţiilor statului democratic, îşi dezvoltă econo­mia şi cultura, apără pacea. Şi nu este deloc întîmplător că prestigioasa fundaţie Freedom House, în raportul său Liber­ta­tea în Lume, aşează Republica Karaba­ghul de Munte în rîndul ţărilor cu democraţie parţial liberă, în timp ce Azerbaidjanul este considerat [stat] neliber. Comentarii­le sînt de prisos.

Concluzia este una: au trecut vre­mu­rile deportării poporului de pe pămîntul său. Convingerea noastră este aceea că reglementarea conflictului din Karabagh trebuie să se bazeze pe afirmarea drep­turilor omului şi pe voinţa poporului din Karabagh ca entitate colectivă. Numai astfel soluţia poate fi realizabilă, paşnică şi durabilă. Alternativa unei astfel de soluţi este readucerea poporului din Karabagh, cu forţa, în componenţa Azerbaidjanului, ceea ce va atrage după sine, în mod ine­vitabil, alungarea armenilor din Karabagh.

În ultimii 20 de ani cea mai mare parte a populaţiei Karabaghului a fost considerată de Azerbaidjan drept „crimi­nală“. Avînd în vedere consecinţele unei asemenea alternative, în chestiunea Kara­baghului excludem categoric orice con­cesie, obţinută sub presiune, care ar pune în pericol existenţa, securitatea fizică şi dreptul de a trăi demn al locuitorilor Ar­ţahului. […]

Extrase din discursul preşedintelui Armeniei, Serj Sarksian, ţinut la Chatham House, Istitutul Regal Britanic pentru Afaceri Internaţionale
10 februarie 2010

  •  
  •