Mihai Stepan Cazazian

Sensuri Interculturale

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Comunitatea Armeana din Iasi

Interculturalitatea rămâne, în geografia culturală a oraşului Iaşi, o realitate definibilă în sensul adânc al ideii că Nicio cultură nu constituie locul privilegiat din care pot fi judecate celelalte culturi. Fiecare cultură este actualizarea unei potenţialităţi a fiinţei umane, într-un loc bine precizat de pe Pământ şi într-un moment bine determinat al Istoriei. Fiinţa umană, în totalitatea sa deschisă, este locul fără de loc a ceea ce traversează şi trece dincolo de culturi. (Basarab Nicolescu). Pornind de la acest înţeles, descoperit împreună, în cadrului proiectului CulturalIS, ce are ca obiectiv promovarea valorilor culturale ale oraşului, români şi armeni, de toate vârstele, s-au întâlnit pentru a discuta despre moştenirea minorităţii armene şi despre mesajul pe care comunitatea armenilor din Iaşi îl transmite, de atâtea secole, majoritarilor.

Gazdele au fost elevii şi profesorii Liceului Teoretic “Vasile Alecsandri”, instituţie de învăţământ ce îşi desfăşoară activitatea în buna vecinătate a Bisericii Armene, coordonaţi de doamna profesoară Mona Coţofan, iar oaspeţii si colaboratori – membri ai comunităţii şi reprezentanţi ai Uniunii Armenilor din România, Filiala Iaşi. Au adus mesajul tradiţiei armeneşti domnul Zareh Nazaryan, preşedintele Consiliului Eparhial şi vicepreşedinte al U.A.R., doamna profesoară Aida Dragomirescu, ale cărei evocări susţinute de documente istorice au impresionat mai tinerii interlocutori,  şi doamna profesoară Ioana Missir, membră distinsă şi erudită a comunităţii, oferind cu toţii dovada vie că supravieţuirea armenilor în istorie a fost posibilă prin cultură şi credinţă. Nu au lipsit nici reprezentanţii tinerei generaţii, căci Ştefana Agop şi Araksy Nazaryan au confirmat, prin implicarea lor, că istoria continuă şi că valorile ei nu se vor pierde.

Elevii Liceului Teoretic „Vasile Alecsandri” au realizat un traseu simbolic, purtând audienţa în vechea şi în actuala Armenie, apoi pe drumurile peregrinării şi prin secolele tulburate ale trecutului, până în lumea moldavă a Evului Mediu, în care armenii au găsit o altă patrie şi apoi în prezent, evocând marile nume care, descinzând din mijlocul acestei etnii, au adus nemuritoare glorie oraşului şi ţării lor celei noi. Au prezentat aceste informaţii, documentat şi persuasiv, elevii Robert Mamaische, Veronica Gribincea, Mihai Mocanu şi Carina Stroia şi Tudor Cobuz. Evocând cea mai sângeroasă, nedreaptă şi  mai ruşinoasă expresie a puterii din epoca modernă, genocidul armean, tinerii au marcat o dramă, dovedind că, deşi nu au trăit-o, i-au înţeles sensurile. Şi din perspectiva acestei drame, seara s-a încheiat în armosfera cutremurătoare a Cărţii şoaptelor, impresionantul roman al lui Varujan Vosganian, recenzat cu sensibilitate de eleva Laura Mitrofan şi oferit oaspeţilor, într-o lectură selectivă, de elevii clasei a Xa B, pe fondul subtil al unor vechi melodii armeneşti. Evocând sensurile romanului, cititoarea lui a ales această secvenţă, pe care a considerat-o semnificativă în receptarea mesajului:“ Fiecare neam se defineşte prin ceva care nu vine nici de la nume, nici de la locuri, nici de la morţi şi nici de la cetăţi, ci e numai al lui, iar armenii pot fi înţeleşi cel mai bine prin ochii lor, mari, alungiţi, cu gene întoarse, cu sprâncene groase, umbriţi şi melancolici, chiar şi atunci, rareori, când sunt deschişi la culoare.”

Ceea ce a rămas esenţial în urma acestei întâlniri este tocmai asumarea comună a istoriei, pe care o privim la fel, cu aceeaşi ochi, fie că sunt ochi armeneşti, în care se mai răsfrânge întunecat spaima atâtor secole necruţătoare, fie că sunt ochii unor tineri români ce  descoperă în relaţie cu altă etnie că  etnicitatea îl instituie pe Celãlalt ca atare şi îl recunoaşte astfel. Identificarea se bazeazã simultan pe asemãnare şi pe neasemãnare.

 

Edmond-Marc Lipiansky

 

 

  •  
  •