Mihai Stepan Cazazian

SEMNAL EDITORIAL / DE CE EȘUEAZĂ NAȚIUNILE

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

947607DE  CE  EȘUEAZĂ   NAȚIUNILE

(originile puterii, prosperității și sărăciei)

autor: Daron  Agemoglu în colaborare cu James Robinson

Editura Litera, 528p. 2016

 

Agemoglu și Robinson care sunt în prezent „greii” de prim rang în domeniul teoriilor dezvoltării, ne dezvăluie de ce nu factori precum mediul geografic, cultura sau  resursele, ci instituțiile politice sunt cauza faptului  de ce unele națiuni sunt sărace iar altele bogate. Țările ies din săracie dacă au instituții economice adecvate, proprietate privată, concurență. Probabilitatea ca țările să dezvolte asemenea instiuții este mai mare atunci când posedă un sistem pluralist, deschis, concurență pentru funcțiile politice, bazin electoral vast și oportunități pentru noi lideri politici. Autorii se axează pe relația strânsă dintre instituțiile politice si cele economice. (Opinii exprimate asupra cărții de Francis Fukuyama și Gary Becker – laureat al premiului Nobel pentru Economie 1992)

Daron Agemolu– este profesor la Massachusetts Institute of Technology. Se numără printre cei mai influenți zece economiști ai lumii la ora actuală. James Robinson este  politolog și economist britanic, profesor la Harvard University din 2004, și expert pe America Latină și Africa. Kamer Daron Acemoglu[1] (n.1967, Istambul, Turcia), este un economist american născut în Turcia și e de origine armeană.

James Robinson – (n.1960) este un economist britanic.

Ideea centrală a cărții – detaliată pe exemple luate din istoria egiptului, aztecilor, mayașilor și până la sistemul sovietic și a altor state din prezent – este că societățle se situează  în două plane disjuncte, indiferent de sistemul administrației politice (monarhie, republică etc) , numite de autori societăți „incluzive” și „excluzive”. Primele creeaza condiții administrative și legislative care permit claselor mijlocii să prospere, cele din a doua categorie sunt orientate pe concentrarea avuției naționale în mâna unui număr redus de oligarhi (nobili, militari, membrii de partid, etc) reducând clasa de mijloc și țara la sărăcie și ruină. Adesea chiar la schimbarea regimului politic (monarhie – >republică) sistemul administrativ sub alte denumiri nu se schimbă în esență cu consecințele respective. Astfel de multe ori trecutul determină viitorul. Đe exemplu cap.5 explică ce au în comun Stalin, Regele Shyaam, revoluția neolitică, și statele-oraș Mayașe și unde se arată de ce creșterea economică actuală a Chinei nu este de durată. În cap. 11 și 12 se arată de ce instituțiile care încurajează prosperitatea creaza o buclă de feedback  care împiedică eforturile elitelor să o submineze iar instituțiile care generează sărăcia o buclă de feedback ce durează. Sunt date exemple de state (puține la număr) care prin schimbarea instituțiilor sala s-au situat pe o altă traiectorie economică. In final se arată de ce numeroasele încercări de a combate săracia au eșuat.

O anexă amplă prezintă, în finalul cărții, pe larg, sursele utilizate. Referințele bibliografice ocupă paginile 483-509 (ed.origin.) .Un index stufos încheie lucrarea.

Cartea poate fi citită și de nespecialiști fiind accesibilă unui larg public de cititori.

ARPIAR  S.

[1]     Քամէր Տարոն Աճէմողլու

  •  
  •