Mihai Stepan Cazazian

Semnal : CAUCAZUL DE SUD DUPĂ 20 DE ANI Regimuri politice, securitate şi energie[1]

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share


 

 

Sub acest titlu editura Curtea Veche a publicat  recent (2012)  o culegere de studii pe această temă semnate de Ileana Rachieru (doctorand  a Şcolii Doctorale de Ştiinţe politice a Universităţii din Bucureşti, ), Stanislav Secrieru (doctor în ştiinţe politice ) şi Angela Grămadă ( doctorand în Ştiinţe politice specializare Relaţii Internaţionale, licenţiată la Institutul de Relaţii Internaţionale din Chişinău , 2004). Titlurile acestor studii sunt , respectiv, « Regimuri politice în Caucazul de sud. Democraţia care ascunde autoritarisme competitive » (Rachieru), «  Geometrie variabilă în acţiune : politica externă şi de securitate în Caucazul de Sud » (Secrieru), «  Caucazul de Sud, între economie politică şi politică energetică (Grămadă).

Acest studiu colectiv de peste 200 de pagini are la bază interviurile realizate în perioada mai-iunie 2011, în capitalele caucaziene în rândul elitelor locale : jurnalişti, reprezentanţi ai societăţii civile, parlamentari, oficialii europeni din regiune, precum şi simpli cetăţeni.  Rezultatul ţintit de autori ar fi o radiografie politică, economică şi de securitate a regiunii. A unei regiuni esenţiale pentru securitatea Europei.

În prima parte ni se oferă un tablou politic al regiunii. Formula predilectă de guvernare este casracterizată prin  autoritarism competitiv,  care presupune un raport integral de subordonare a societăţii faţă de stat şi de regimul aflat la putere. De pildă presa este o porta-voce a puterii. În Armenia[1] ,,mediul alternativ statului, non-guvrnamental, este prea slab pentru a coagula în jurul său o masă critică democratică . Activismul civic reuneşte mai degrabă o elită izolată, care nu penetrează şi nu are o aderenţă la populaţia obişnuită ».

În a doua parte este descrisă complexitatea raporturilor regionale de la nivelul politicilor şi al sensibilităţilor de securitate. Din perdpectiva relaţiilor internaţionale, Caucazul de Sud reprezintă un « complex subregional de securitste »  coagulat în jurul unei relaţii de sumă zero (Armenia şi Azerbaigenul) la care se adaugă o serie de de raporturi de cooperare pragmatică sau competiţie conjucturală pe diverse compartimente între Georgia şi celelate două state. Natura acestor interacţiuni, un veritabil puzzle, relevă o Georgie care este vitală pentru funcţionarea Armeniei (75% din trsnzitul comercial al Armenei acoperă teritoriul georgian, iar portul Poti este o verigă esenţială în asigurarea securităţii alimentare: în plus, accesul Armeniei la internet depinde  tot de racordarea sa la teritoriul georgian) : în acelaş timp ; Georgia depinde maximal de livrările de gaz din Azerbaigean, în timp ce accesul azer la piaţa europeană se face prin infrastructura care traversează teritoriul Georgiei. Deseori, instinctul statelor din regiune este acela de a-şi externaliza securitatea regională prin curtarea unei mari puteri capabile să le ofere garanţii de apărare : dacă pentru Georgia contează apropierea de structurile de securitate europene (mai cu seamă NATO şi SUA), pentru Armenia garanţia securităţii sale rămâne Rusia, sub umbrela organizaţiei de apărare colectivă OTCS. Azerbaigeanul, caută sprijin în domeniu securităţii, prin tratatul cu Turcia, şi relaţia bilaterală militară cu SUA. Se relevă însă că, după războiul din 2008, spaţiul de manevră macroregional al Georgiei este unul tot mai îngust. Îndepărtarea tot mai evidentă a Turciei de Uniunea Europeană face ca Turcia să nu mai fie percepută ca o putere care proiectează interesele Occidentului.

Ultima parte, prezintă tabloul economic al Caucazului de Sud. Se evidenţiază rolul important pe cae îl joacă în politica şi economia regiunii structurile de putere oligarhice şi monopoliste. Este caracteristic faptul că deciziile economice şi politice sunt influenţate în mod hotărâtor de interesele unor grupuri coagulate în monopoluri mai mari sau mai mici. Există şi o serie de nuanţe naţionale specifice. De pildă în Armenia oligarhia este prezentă depotrivă la guvernare şi opoziţie. Tabloul regional complex va descuraja investitorii străini să intre pe o piaţă unde unde concurenţa neloială este un « dat natural ». « În absenţa unor legislaţii antimonopol care să confere stabilitate şi predictibilitate, regulile jocului vor depinde, în continuare de bunăvoinţa diverselor structuri clientelare ».

Din perspectiva Bucureştiului Caucazul de Sud este văzut ca o sursă de energie. Asta avantajează Azerbaigeanul. Însă potenţialul economic al regiunii depinde de capacitatea sa de a conecta cu marile pieţe consumatoare de energie (UE, Rusia, China). Dar afinităţile Azerbaigeanului sunt orientate mai mult spre orient, în timp ce Armenia şi Georgia sunt atrase de modelul occidental. Politic Georgia este interesată de introducerea unor reforme la standarde europene, Armenia de restabilirea relaţiilor cu Turcia, iar Azerbaigeanul se concentrează pe politica sa energetică adesea în contradicţie cu ineresele vecinilor săi. Astfel regiunea nu funcţionează ca un întreg unitar. Integrarea politicilor  din care să rezulte o regiune economic  unitară este condiţionată de un complex de concesii reciproce greu de prevăzut pentru moment.

Studiul este realizat în cadrul programului Promovarea valorilor europene în bazinul Mării Negre  al Fundaţiei Soros, şi este destinat “reducerii deficitului de cunoaştere”  a Cucazului de Sud, în rândurile elitelor politice, administrative, academice şi jurnalistice româneşti. Totodată el încearcă să plaseze tematica abordată pe agenda Preşedinţiei României, Ministerului Afacerilor  Externe şi transformarea ei într-un subiect de interes public. Prin poziţia sa geografică România poate deveni un liant între Caucaz şi UE. Astrfel studiul se adresează deopotrivă factorilor de decizie de la nivelul european.

Din acest motiv lucrarea apare bilingv, în română şi engleză, împreună. Textul în limba engleză, tradus din română este datorat dl. Mihnea Gafiţa.

Prezentarea a utilizat succinta prefaţă a dl. Octavian Manea  de la Foreign Policy România şi Revista 22.

Prezentare de A.Sahag.



[1] Ne vom limita, din lipsă de spaţiu,  la exemplele ce privesc Armenia, deşi o deplină înţelegere a  realităţii cere frecventarea şi a exemplelor referitoare la Georgia şi Azerbaigean, prezente în lucrare. Cititorul care o va parcurge în întregime va fi mai câştigat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  •  
  •