Elena Ciobanyan

Scriitorul Vasile Ernu este interesat de viața armenilor. El s-a aflat în Armenia

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

securedownload2-300x283 - Copy

 

La festivalul Literary Ark (23-31 octombrie) de la Erevan ( Armenia) a fost invitat și scriitorul român, Vasile Ernu, care a susținut o prelegere cu titlul  Literatura si spațiul politic: ostașii de hârtie și puterea cuvintelor. A avut, de asemenea, câteva lecturi, participând la mese rotunde, dezbateri și multe alte evenimente.

 

Haide-ți să aflăm chiar de la Vasile Ernu cum s-a simțit pe parcursul acestui festival.

INTERVIU

Vasile Ernu: Mă simt extraordinar de bine, Caucazul este un fel de noutate pentru mine. Nu am fost niciodată în Armenia, dar am fost la multe evenimente interesante și am vizitat foarte multe locuri. Am văzut foarte multe muzee și biserici care mă interesau, am văzut și câteva sate. Deci, practic, mi-am făcut o imagine mai amplă.

Autor: Totuși ce nu v-a plăcut?

V.E.: Nu a fost ceva care să nu-mi placă. Dar vreau să aflu mai mult despre problemele social-politice ale Armeniei, trecutul ei și ceea ce se întâmplă astăzi. E bine că aflu câte ceva de la colegii mei armeni, căci sunt oameni volubili.

A.: V-ați născut în Rusia, așa-i?

V.E.: Da, m-am născut  în URSS în anul 1971. În ultima parte am trăit cu părinții în Chișinău, după care în 1990 ne-am mutat în România. Sunt absolvent al Facultății de Filosofie (Universitatea „Al.I.Cuza”, Iasi, 1996) și al masterului de Filosofie (Universitatea Babes-Bolyai, Cluj, 1997). Am fost redactor fondator al revistei  Philosophy&Stuff și redactor asociat al revistei  Idea arta-societate. Am activat în cadrul Fundației Ideea și Tranzit și al editurilor Ideea și Polirom. În ultimii ani am ținut rubrici de opinie în România Libera, HotNews și Timpul, de asemenea rubrici permanente la revistele  Noua LiteraturaSuplimentul de cultură și Observator cultural.

A.: Ce fel de revistă era Philosophy&Stuff?

V.E.: Eram la Cluj, student la Facultatea de Filozofie și am vrut să fac o revistă studențească. A fost o inițiativă independentă, care era făcută de studenți. Lucram cu plăcere, dar nu m-am oprit aici. De atunci am făcut multe alte lucruri.

A.: Povestiți-mi cum v-ați început cariera de scriitor?

V.E.: Am început să mă dedic scrisului destul de târziu, în 2006, când mi-a apărut prima carte, volumul  Născut în URSS, care este în curs de apariție la Editura Clarobscuro din Polonia, și a fost distins cu Premiul pentru debut al Romaniei literare și cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România, ceea ce nu mă așteptam. Cartea a fost tradusă în 9 limbi: rusă, georgiană, maghiară, spaniolă, italiană, poloneză, etc, iar în engleză deocamdată sunt câteva fragmente. Să vedem când o să apară. În 2009 a fost publicat volumul Ultimii eretici ai Imperiului, ce apare în 2012 la Editura Hacca din Italia și este în curs de apariție la Editura Ad Marginem din Rusia. Volumul a fost nominalizat la Premiul pentru Eseu al revistei  Observator cultural (2009) și a primit Premiul Tiuk. În 2010 am publicat, împreuna cu Bogdan-Alexandru Stanescu, volumul  Ceea ce ne desparte, iar în 2012 a fost publicat Intelighenția rusă azi.

A.: Alte activități..?

V.E.: Bineînțeles. Sunt și coordonatorul volumului  Iluzia anticomunismului. Lecturi critice ale Raportului Tismaneanu (Editura Cartier 2008), unul din fondatorii și coordonatorii proiectului www.criticatac.ro www.ernu.rowww.

A.: Care este ultima dvs. carte?

V.E.: Se numește Sun un om de stânga.

A.: Care este axa principală a  cărții dvs.?

V.E.: Fiecare carte are subiect aparte. Dacă în prima carte mă preocupa, în special, să ne gândim de trecutul nostru, să-l povestim fără ură și revoltă, încercând să vedem cum ne-am trăit viața în perioada comunistă, un fel de viață cotidiană, însă tot această încercare spre trecut este făcută în așa fel încât să ne înțelegem cât mai bine trecutul și prezentul, în a doua carte duc această idee mai departe, în care mă interesează actualitatea noastră, care sunt problemele noastre de astăzi. Iar eroile principale ale cărților mele sunt ideile. Mă interesează foarte mult să înțelegem societatea, s-o întrebăm, s-o chestionăm, s-o analizăm, s-o discutăm în prespectiva de a constru un viitor mai bun, o lume mai dreaptă, care este bună nu numai pentru o parte a populației, ci mare parte a ei.

A.: Credeți că există dreptate? Sau este invenția omului?

V.E.: Tot ce ține de social, de cultură ș.a.m.d. sunt invenția noastră, în avantajul lumii în care trăim. Răul și binele sunt propriile noastre invenții. Totuși, cred că trebuie să luptăm pentru o lume mai bună, mai dreaptă, de altfel ignoranța va produce rău. În momentul în care nu ne implicăm, când suntem ignorați, nu ne interesează celălalt, se produce răul.

A.: Ce diferență există între om și animale?

V.E.: Animalul nu este apropiat culturii pe care l-a creat omul. Omul a devenit cât mai agresiv cu lumea. A vrut s-o distrugă, în ultimii 200 de ani. Stăpânind lumea, omul a ajuns s-o distrugă. Acum trebuie să conștientixăm acest lucru și s-o protejăm.

A.: Ce greutăți ați întâmpinat în munca dvs. de scriitor?

V.E.: Cele mai mari greutăți au fost și sunt legate de faptul, că numai din scris nu se poate trăi, cel puțin în țările de Est. De aceea majoritatea scriitorilor are alte job-uri. De aici apare problema timpului. Ai nevoie de puțină liniște, așezare, ca să poți scrie cărți, pentru că nu se scriu așa de ușor.

A.: Chiar dacă sunteți stresat, sunteți în stare să scrieți?

V.E.: Nu pot să spun că îmi este greu sau ușor să scriu în această stare. Îmi trebuie puțin efort, dar problema cea mai mare, așa cum am spus mai înainte, este legată de timp.

A.: Așa este peste tot?

V.E.: Da. Cu cât țara are un nivel de trai ridicat, cu atât este mai ușor să scrii cărți.

A.: Care este filozofia vieții dvs.?

V.E.: Să încerc să schimb viața pe cât pot.

A.: Și.. reușiți?

V.E.: Este foarte greu de spus, fiind că efectele unor munci ale unor grupuri de oameni s-ar putea să nu le vedem niciodată. Trebuie să fim conștienți, că de multe ori munca pe care o depune generația noastră s-ar putea să n-o vedem și rezultatele acestor munci să prindă numai copii noștri.

A.: Care este cheia succesului?

V.E.: Nu cred că trebuie să punem problema succesului, cât mai degrabă problema de a scrie, de a face ceva sincer și calitativ. Dacă textele pe care le producem sunt sincere, bine scrise și asumate, ele vor aduce și un oarecare succes. Iar acesta este valabil pentru toate domeniile.

A.: Ce proiecte aveți?

V.E.: Acum îmi apare cartea Sunt un om de stânga săptămâna viitoare. Pregătesc, de asemenea, cartea despre grupuri marginale.

A.: Despre ce va fi vorba?

V.E.: Despre niște grupuri religioase marginale din perioada a 100 de ani, despre viața lor și va fi un soi de roman documentar.

A.: Cum o vom putea găsi?

V.E.: Vizitați www.ernu.ro și veți afla toate noutățile legate de munca mea.

A.: Mulțumesc frumos, că ați acceptat inteviul.

V.E.: Și eu vă mulțumesc.

Elena Ciobanyan

  •  
  •