Mihai Stepan Cazazian

SARKSIAN către ERDOGAN: “La noi nu se obișnuiește să mergem la invitat fără să fi primit răspuns la propria invitație”.

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

arton107074-480x356

 

Scrisoarea președintelui Serj Sarksian adresată omologului său turc, Recep Tayyip Erdogan: “La noi nu se obișnuiește să mergem la invitat fără să fi primit răspuns la propria invitație”.

 

Stimate domnule Președinte,

Am primit scrisoarea Dumneavoastră ce mi-ați trimis-o pentru a participa la manifestările comemorative organizate la împlinirea a 100 de ani de la bătălia de la Gallipoli.

Într-adevăr, primul război mondial este una din paginile cele mai cumplite ale istoriei omenirii, cînd au pierit milioane de oameni nevinovați și milioane de destine au fost frînte.

La bătălia de la Gallipoli a participat și căpitanul Sarkis Torosian, artilerist de naționalitate armeană din trupele otomane, un ofițer care s-a dedicat apărării imperiului și care, pentru serviciu devotat și acte de bravură, a primit din partea Imperiului otoman distincții militare. Dar valul de masacre și deportări dinainte plănuit și aplicat de Imperiul otoman împotriva poporului armean, ce ajunsese la apogeu în același an, nu l-a ocolit nici măcar pe Sarkis Torosian. Printre cei un milion și jumătate de armeni care au căzut victime Genocidului s-au numărat și părinții săi, care au fost uciși cu cruzime, iar sora sa a murit în deșertul sirian. Tocmai ca urmare a acestui masacru fără precedent Raphael Lemkin a definit termenul de “genocid”, iar impunitatea acestuia a fost cea care a pregătit terenul pentru Holocaust și genocidurile din Ruanda, Cambogia și Darfur.

Potrivit Dumneavoastră, luptele de la Gallipoli sînt un exemplu deosebit al relațiilor de prietenie născute din război nu numai pentru Turcia, ci și pentru întreaga lume, iar cîmpul de luptă este un monument al păcii și prieteniei ce amintește de moștenirea amară a războiului. Lăsînd la o parte semnificația binecunoscută a bătăliei de la Gallipoli sau rolul controversat al Turciei în timpul celor două războaie mondiale, trebuie amintit faptul că pacea și prietenia trebuie să se bazeze în primul rînd pe curajul confruntării cu propriul trecut și cu dreptatea istorică, precum și pe recunoașterea nu trunchiată, ci completă a memoriei omenirii.

Din păcate, Turcia își continuă tradiționala politică negaționistă și, “perfecționîndu-și” an de an metodele de falsificare a istoriei, marchează centenarul luptelor de la Gallipoli la 24 aprilie (pentru prima oară la această dată), în timp ce aceastea au început la 18 martie și au continuat pînă la sfîrșitul lui ianuarie 1916, iar operațiunea de debarcare a aliaților și luptele terestre de la Gallipoli au început la 25 aprilie. Ce urmărește acest lucru, dacă nu scopul simplist de abatere a atenției comunității internaționale de la manifestările dedicate marcării a 100 de ani de la Genocidul Armean? Dar, pînă la inițierea unei manifestări comemorative, Turcia avea o datorie mult mai importantă față de propriul popor și față de întreaga omenire, și anume recunoașterea și condamnarea Genocidului Armean.

Așadar, v-aș sfătui ca, în apelurile Dumneavoastră pentru pace mondială, să nu uitați să transmiteți lumii un mesaj de recunoaștere a Genocidului Armean, comemorînd cele un milion și jumătate de victime nevinovate. Datoria fiecăruia dintre noi este să transmitem generațiilor viitoare istoria reală, nealterată, în acest mod prevenind repetarea crimelor și pregătind terenul pentru apropierea și viitoarea cooperare dintre națiuni, în special dintre națiunile vecine.

P.S. Excelența Voastră, cu cîteva luni în urmă vă invitasem să veniți la Erevan pe 24 aprilie 2015, pentru a aduce împreună un omagiu memoriei victimelor nevinovate ale Genocidului Armean. La noi nu se obișnuiește să mergem la invitat fără să fi primit răspuns la propria invitație.

  •  
  •