Mihai Stepan Cazazian

Sărbătoarea MADAGH-ului la armenii din Constanța

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share


               MADAGH-ul (Jertfa sau Pomana) este unul din cele mai vechi obiceiuri ale armenilor, ce cândva – în timpuri imemoriale – consta în aducerea de jertfe zeilor, spre a-i cinsti și a le câștiga bunăvoința. Această rânduială precreștină a fost păstrată însă și după creștinarea poporului armean, care – după cum se știe – a adoptat în mod oficial religia creștină,  devenind primul stat creștin din lume (anul 301 d.C.). Intrată în tradiție prin repetarea an de an, din străvechime,  sărbătoarea Madagh – ului a fost consacrată drept o nescrisă lege strămoșească, una dintre caracteristicile specifice ale colectivității armene, oriunde s-ar afla. Semnificația sa, însă a fost modificată, sărbătoarea nemaiconstând în aducerea ofrandei unor zei legendari, ci a dobândit noi sensuri profund umaniste: Jertfa care se pregătește și se împarte întru dobândirea grației divine pentru toți cei suferinzi, vârstnici și nevoiași, este destinată să procure tihnă și împăcare, pace și seninătate în sufletele tuturor credincioșilor.


            Duminică, 15 octombrie a.c. o mare mulțime de armeni  – și nu doar din Constanța, ci și din alte orase (București, Pitești, Bacău, Roman, Brăila) – a fost prezentă în biserica „Sfânta Maria” din Constanța, așteptând cu nerăbdare începerea Sfintei Liturghii.
            Serviciul divin a fost oficiat de către Î.P.S.S. episcop Datev Agopian, Întâi Stătătorul Bisericii Armene din România, împreună cu părintele paroh al bisericii Armene din Constanța, pr. Oshakan Khachatryan, secondați de dascălii Artur Boranian și Karen Bulutian.
            Au fost prezenți domnii Varujan Vosganian, președintele Uniunii Armenilor din România, Așot Melconian, directorul Muzeului de Istorie din Erevan, regizorul Florin Kevorkian, invitați din Franța.
            Predica Î.P.S.S. s-a centrat pe importanța misiunii apostolice a Sfântului Pavel, care și-a asumat datoria de a statornici creștinismul în lume, el fiind primul care a înțeles că învățătura lui Hristos nu este doar pentru comunitatea iudaică unde a predicat Acesta, ci pentru întreaga lume. Părintele episcop a subliniat faptul că apostolul Pavel a dus fără încetare un „război bun ”, având și paternitatea acestei sintagme de „război bun”, care nu se mai folosește în alte contexte. „Creștinismul este un război bun, o luptă neînfricată; nu este pentru lași și fricoși” a continuat domnia sa. „Dreptatea și Adevărul nu trebuie să fie căutate fără luptă. Creștinismul este pentru cei viteji.” L-a evocat apoi din nou pe apostolul Pavel, care spunea: ”Eu mi-am făcut datoria, mi-am împlinit apostolatul”, predicând egalitatea tuturor oamenilor („Înaintea lui Dumnezeu toți sunt egali”) și primatul credinței în fața științei. Am aflat astfel că fiecare om , toți și cei care au primit un har (un dar, un talent) sunt obligați să-și exercite neobosiți, nelenevoși acel har, căci fiecare are apostolatul său; trebuie doar să și-l cunoască și să și-l asume. O a treia învățătură importantă de la apostolul Pavel este că încrederea noastră în Domnul, credința noastră, trebuie să fie trainică, temeinică, nu superficială (”Omul nu trebuie să fie schimbător, căci Dumnezeu nu este schimbător”), iar viața noastră să fie o luptă continuă pentru triumful Binelui și al Adevărului. Pe patul de moarte, apostolul încă propovăduia că nu trebuie să ne speriem de moarte, ci să ne bucurăm de apropierea întâlnirii cu Domnul. „Doamne, acum sunt pregătit să-mi pun sufletul în mâinile Tale” a spus el.” Părintele episcop a continuat cu îndemnul de a ne bucura de fiecare zi de viață, spunând dimineața la deșteptare: ”Slavă Ție Doamne, că am deschis ochii și în această dimineață!” și mulțumind astfel lui Dumnezeu să ne începem lupta noastră dreaptă, războiul nostru bun, căci poporul nostru a fost un popor care s-a jertfit, care a fost martirizat, care a fost tâlhărit de multe, doar Crucea nu ne-a putut fi luată. „Ne-a ars casa? a continuat Sfinția Sa  – am construit o biserică; Ne-am pierdut familia? Am construit o biserică; Am trăit o nefericire? Am construit o biserică”. Acesta a fost răspunsul nostru la toate. Pământul Armeniei este împânzit de mânăstiri și biserici, iar armenii, oriunde s-au dus, au avut aceeași prioritate. Așa se face că avem în România două mânăstiri și o mulțime de biserici și capele în cimitirele armenești.”


            A fost cu adevărat o predică impresionantă. Mulțimea asculta tăcută, cuprinsă de evlavie.
            După încheierea slujbei și rostirea predicii, credincioșii au coborât în curtea bisericii, unde au fost sfințite pachetele cu Madagh, care s-au împărțit apoi celor de față.
            Aceste pachete – peste 250 – (realizate cu contribuția financiară a tuturor enoriașilor constănțeni, dar și cu o generoasă ofertă din partea credincioșilor din București) au fost rodul muncii întregii zile de sămbătă a unei echipe numeroase care a hărnicit întru bucuria noastră; din ea au făcut parte: Hasmic Ananian, Siranuș Olariu, Vartanuș Avachian, Areknaz Tatosian, Victoria Țuchel, Adriana Vasile, Angela Terzian, Magda Sarchizian, Sandu Olariu, Agop Kevorkian, George Alexandrian, Emilian Vasile, Artur Boranian. O mențiune specială pentru familia Arsen și Tacui Sarchizian, care, ca de obicei, a oferit și în acest an, pâinea (lipiile).
            După ce părintele Oshakan Khachatryan a sfințit sarea – materie simbolică, binecuvântată – voluntarii s-au apucat de treabă. Echipa a fost vizitată de reporteri, colaboratori ai televiziunii române (TVR 1).
           Au dat interviuri: părintele Oshakan, care a vorbit despre semnificația sărbătorii de Madagh, așteptată cu mare bucurie de către toți armenii, sărbătoare ce constituie, alături de celelalte moșteniri și cutume, un liant ce contribuie la coeziunea și consolidarea comunității armene din România; Anaid Tavitian, care a făcut un scurt istoric al comunității armene din Dobrogea, insistând asupra contribuției acesteia la dezvoltarea și înfrumusețarea arhitectonică a orașului; a efectuat, de asemenea, un tur virtual al caselor celor mai importante construite de armeni, cele mai multe, azi, de patrimoniu: edificiile familiilor Bohcealian, Damadian, Manisalian (palatul Manisalian, actualmente, demolat), Casa cu Lei, etc.; Hasmic Ananian, care a explicat reporterilor „procesul tehnologic” al preparării Madaghului, Azadui Benlian, care a informat despre școala armeană de duminică(azi, în mod excepțional, de sămbătă . . .).
Cu pachetele în mâini, toți s-au îndreptat către restaurantul IBIS, din apropiere, pentru agapa de întâlnire, dar și de rămas bun, organizată de către Comitetul filialei constănțene a UAR, prin grija personală a președintelui sucursalei, dr. Liviu Merdinian, apreciat și intervievat chiar în local. Domnia sa a vorbit despre acțiunile interesante pe care le desfășoară comunitatea armeană din Constanța, despre entuziasmul tot mai pronunțat al membrilor comunității de a se împlica în activități, despre foarte buna comunicare și conlucrarea cu celelalte comunități constănțene, Dobrogea fiind cunoscută și meritându-și numele de „mozaic interetnic.”           
Cele 25 de pachete (carne, pilaf, lipie) care au prisosit, au luat destinația Cantinei de Ajutor Social din Piața Griviței, distribuite a doua zi de către părintele paroh Oshakan Khachatryan.
 
Arșaluis Gurău
Foto: Areknaz Tatosian

  •  
  •