Mihai Stepan Cazazian

SĂRBĂTOAREA ÎNTĂMPINĂRII DOMNULUI LA CONSTANȚA

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

12705377_1705678376370159_1942008398301961928_n                                                                                 

                                                                                                                 Motto:

                                                                                        Puțini suntem, dar ne numim armeni.

                                                                                      . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

                                                                                     Noi nu ne credem mai de soi ca alții,

                                                                                        Dar una știm:

                                                                         Existăm. Și vom fi. Tot mai mulți și mai mulți.

                                                   (din„Noi suntem puțini, dar ne numim armeni.”

                                                                                                                De Baruyr Sevak)

 

Creștini practicanți, enoriașii bisericii armene din Constanța, cunosc bine semnificația sărbătorii numite DEARĂNTARACI, adică Întâmpinarea Domnului, una dintre sărbătorile fixe ale Bisericii Armene, care se celebreasă la 40 de zile după Crăciun, și anume pe data de 14 februarie.

Mesajul acesteia – după cum a spus și părintele paroh Oshakan Khachatryan în predica rostită duminică –  „. . . este chemarea de a-l întâmpina pe Domnul. Așa cum Hristos a plecat din ceruri și a venit înspre noi întru mântuirea noastră, tot astfel și noi trebuie să mergem în întâmpinarea lui.”

Astfel, credincioșii au avut prilejul să rememoreze minunea căderii – cu mare zgomot – a lacătelor de la poarta de răsărit a Ierusalimului, la apropierea Sfintei familii – potrivit profeției lui Ezechiel – ; să „vadă” din expunerea plastică, dar și accesibilă a părintelui, mulțimea care, purtând torțe, s-a repezit să-l întâmpine pe cel adus la Templu; să-și amintească de bătrânul Simion cel sortit să trăiască 344 de ani ca să apuce a avea fericirea de a-l vedea  pe pruncul Iisus, cel care se va face ulterior cunoscut ca Mântuitor și Lumină, nu doar evreilor, ci tuturor popoarelor.

12745990_1705678236370173_8126392920527241599_n

După săvârșirea Liturghiei și Predică, toți credincioșii au coborât în curtea bisericii, unde părintele pregătise din ajun, un mic rug de lemne și vreascuri, pe care le-a aprins el însuși cu flacăra lumânării aduse din Sfântul Altar. Anterior, ne explicase în Karoz (predică), simbolistica focului, disociind semnificația sa păgână de venerare precum Dumnezeu, de cea creștină, în care focul este văzut ca element purificator, având calitatea de a sfinți, a curăța, a da putere și este privit ca pe o însușire a Sfântului Duh, cumulând, de asemenea, capacități distructive și punitive. Însemnătatea biblică a acestuia are în vedere și sensul călcării, săririi peste foc și dansului în jurul său, care semnifică faptul că focul nu este Dumnezeu, (așa cum considerau păgânii din vechime închinători la foc), ci este un instrument al Binelui, al lui Hristos, punându-l în slujba acestuia.

12745909_950625328338965_5023576527497210899_n

Am mai avut parte în Sfânta Zi de Întâmpinare a Domnului de o întâmplare inedită: un grup de doamne – românce – , văzând, după simbol, că biserica armeană din Constanța este declarată monument de patrimoniu, au intrat din curiozitate, să se edifice și să aprindă o lumânare. Slujba, fiind pe sfârșite, au coborât împreună cu noi în curte, asistând cu mirare la ceremonia focului. Au pus o mulție de întrebări și au aflat cu încântare despre primul popor creștin din lume, despre asemănările și deosebirile de ritualuri și date ale Bisericii Ortodoxe Române și Bisericii Ortodoxe Apostolice Armene. Au fost plăcut impresionate de un nou sens atribuit acestei zile de mare sărbătoare – sens explicat, de altfel, în predica sa de însuși părintele, care a spus:  „Prin grija Sanctității Sale Karekin al II-lea, Katolicos și Patriarh Suprem al tuturor armenilor, ziua de 14 februarie, când se sărbătorește Întâmpinarea Domnului, a fost declarată și ziua de binecuvântare a celor recent căsătoriți, pentru ca noile familii, venind înaintea lui Dumnezeu, să primească Lumna vieții, pentrua nu cunoaște căderea în rău. În această zi toate perechile de tineri căsătoriți vin la biserică și participă la Sfânta Liturghie, după care se săvârșește slujba specială de sfințire a lor.”

După veselia din curte, conform obiceiului, devenit deja  tradiție, toți enoriașii au intrat în sala de protocol de la parterul bisericii, unde, după sfințirea bucatelor pregătite de către doamne, am mai petrecut împreună încă o oră agreabilă.

O observație nu lipsită de importanță se impune: enoriașii parohiei bisericii armene din Constanța vin în număr din ce în ce mai mare la slujba duminicală și nu doar în zilele de sărbătoare, ci pur și simplu pentru a se ruga, a aprinde lumânări și a se simți – după cum ei înșiși recunosc – mai senini și mai plini de energie vitală.

 

Arșaluis Gurau12744469_950626021672229_6018246566639651342_n

  •  
  •