Mihai Stepan Cazazian

Sărbătoarea armeană de la Botoşani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

DSCN9645

11 Decembrie 2015 a fost o zi frumoasă, cu un soare mai aproape de zilele de toamnă. A fost ziua în care armeni din Suceava, Iaşi, Bacău, Roman, Focşani şi din Bucureşti au fost alături de cei din Botoşani  la sărbătoarea anuală a madach-ului.

La Botoșani, sărbătoarea anuală la o altă dată decât hramul bisericilor din oraş ( hramurile celor trei biserici armene din Botoşani sunt  „Sfânta Maria”, „Sfânta Treime” şi „Bunavestire”) pleacă de la o tradiţie locală veche. Potrivit acesteia, la un îndemn divin arătat în vis unui credincios armean,  comunitatea locală a mâncat o perioadă de timp numai carne de vită fiartă şi supa de carne, supravieţuind astfel  unei molime care ar fi atins Botoşanii în vremuri  imemoriale. Este aici şi obiceiul păgân de  jertfire a unui taur,  oferit  pentru a fi mâncat pentru sănătatea membrilor comunităţii, carnea fiartă şi supa simbolizând o mâncare curată. În comunitatea armeană din Botoşani obiceiul era asimilat ca o sărbătoare populară şi s-a desfăşurat, după 1880,  în curtea bisericii „Sfânta Treime”. Conform tradiţiei, după slujbă enoriaşii pleacă acasă cu un pachet în care supa este oferită separat de bucata de carne de vită. Şi astăzi au fost pregătite peste o sută de pachete, care au fost oferite după ceremonia religioasă.

Vedem cu bucurie, de la an la an, cum comunitatea armeană din Botoşani este tot mai vizibilă în viaţa locală.  Deja mulţi dintre botoşăneni cunosc faptul că datorează acestei comunităţi „însăşi fiinţa oraşului” – cum a scris Nicolae Iorga, şi de aceea un număr mare de  prieteni şi admiratori locali ai armenilor sunt alături în fiecare an la această sărbătoare.

Este deja tradiţie faptul că slujba religioasă de madach este  oficiată de Datev Hagopian, arhiepiscopul Bisericii Armene din România,  împreună cu preotul vicar Kricor Holca – preotul bisericii din Botoşani şi cu preotul Torkom Mandalian de la parohia armeană de la Suceava.  Tot conform  tradiţiei,  după oficierea liturghiei s-a  făcut pomenirea donatorilor bisericii armene, citirea în altar a numelor acestora fiind hotărâtă de comunitatea armeană din Botoşani încă din 16 aprilie 1892, când preşedinte era Lusik V. Goilavian.

DSCN9644

În pastorală, episcopul Datev Hagopian a vorbit despre Sfinţi.  În anul comemorării genocidului, simbolul mesajului  a fost unul încărcat de semnificaţii.  “Sfinţi au ajuns cei prigoniţi, cei care au pătimit şi au fost sacrificaţi în viaţa pământească” a spus episcopul, reamintind de mesajul transmis în aprilie, când în lăcaşul bisericii armene din Botoşani a avut loc acea mare manifestare de comemorare a grozăviilor întâmplate în anul 1915. Atunci s-a vorbit prima dată de faptul că cei 2 milioane de martiri ai genocidului armean sunt consideraţi cu toţii sfinţi de biserica armeană.

DSCN9654

Episcopul Datev Hagopian a felicitat comunitatea armeană din Botoşani, loc în care de fiecare dată găseşte câte un lucru nou realizat de consiliul care diriguieşte activitatea comunităţii. A înmânat în biserică daruri simbolice reprezentanţilor Consiliului parohial. A îndemnat să fie continuate eforturile pentru reabilitarea bisericii „Sfânta Treime”, a propus ca muzeul de obiecte de cult armene din Botoşani să poarte numele Dirayr Mardichian, în memoria episcopului care a slujit 5 decenii biserica şi comunitatea armeană din România. A mai îndemnat să se facă neîntârziat primii paşi pentru amenajarea  „lapidarium”-ului, pentru că pietrele tombale de la Botoşani sunt între cele mai vechi cunoscute în Moldova.

Şi, comemorând genocidul armean din anul 1915, sărbătoarea madach-ului la Botoşani s-a încheiat cu o manifestare culturală absolut remarcabilă, premiera piesei de teatru „Strunga dintre moarte şi viaţă”, realizat de  regizorul armean Florin Kevorkian, profesor universitar la Facultatea de Teatru „I.L.Caragiale” din Bucureşti. Spectacolul a fost realizat cu actorii Teatrului  Naţional „Mihai Eminescu” din Botoşani –  în parteneriat cu Uniunea Armenilor din Romania, la initiativa Asociatiei “PRO Urban” Botosani prin domnul Cristian Lazarovici – dar şi cu 11 elevi  selectaţi de la liceele din oraş.   A fost pusă în scenă  povestea dramatică a unui supravieţuitor din genocid, un copil născut din violul unui soldat turc asupra unei tinere armence. Este povestea unui copil musulman care în acelaşi timp este şi creştin, fiinţă umană care şi-a trăit ulterior viaţa între iubire şi ură. Scenariul piesei a fost scris tot de Florin Kevorkian, cel care a făcut un efort extraordinar pentru a realiza spectacolul, făcând navetă între Bucureşti şi Botoşani timp de aproape jumătate de an.

În sala neîncăpătoare pentru cei peste 400 de spectatori , oaspeţii de onoare au fost  Datev Hagopian, episcopul Bisericii Armene din România – întâmpinat la intrare de directorul Teatrului , Traian Apetrei, preoţii armeni Crikor Holca şi Torkom Mandalian, dar şi armenii din Bacău, Roman, Iaşi, Suceava, Bucureşti  şi, desigur, cei din Botoşani.

12313677_552870801544253_4058496412501591012_n

Acest spectacol  nu a fost pus în scenă întâmplător la Botoşani. Strunga este o localitate aflată la mai puţin de 100  de kilometri3af259695f0ddb2225084c9016152172 de aici, şi a fost locul unde au ajuns mulţi copii armeni orfani, intraţi în România – prin Constanţa  – după genocid. Orfelinatul Strunga a fost legat puternic de comunitatea armeană din Botoşani, care a mai păstrat şi astăzi câteva documente care arată că în 17 mai şi 12 iunie 1924 a donat  orfanilor 2400 lei, că în 7 septembrie 1924 a cumpărat simbolic 25 de bilete la un bal pentru ajutorarea  lor, că la 18 aprilie 1926 donează alţi 1200 de lei, că armenii de aici au făcut frecvent deplasări cu ajutoare în haine şi alimente şi chiar au adoptat, în familii înstărite , copii de la orfelinat.

La sfârşitul spectacolului, episcopul a propus ca această piesă cu valoare de simbol să fie susţinută şi la marile manifestări culturale ale armenilor din România:  la Festivalul „Strada Armenească” de la Bucureşti sau cel de la Bacău. După ce a văzut şi dansurile armeneşti la Botoşani, după ce a văzut aici muzeul etnografic armean şi muzeul cu obiecte de cult, după ce a participat la mai multe vernisaje de cărţi scrise despre armenii din zonă,  crede că armenii botoşăneni  au forţa să organizeze,  începând chiar  de anul viitor, un festival armean local.

Florin Simion Egner

  •  
  •