Mihai Stepan Cazazian

Romanialibera.ro / Armenii din România și recunoașterea Genocidul Armean: „Probabil că va mai dura. Nu mult, dar va mai dura”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

osep.jpeg

Andreea Tănase lucrează de mai bine de zece ani în fotojurnalism. Articolele, fotografiile și documentarele ei despre România se leagă de branduri media sonore:National Geographic, Geo, Foreign Policy, British Photo Agency, Amnesty International Journal, Die Welt ori Die Presse. E specialistă în Relații Publice și a absolvit New York Institute of Photography. Și multe altele, aș completa.

Anul acesta a scos și o carte, dedicată Genocidului Armean: Armenians in Romania. The Stories of the People Close to Us. E gata și varianta în română, dar pentru ea nu s-a găsit încă sponsorul fermecat.

Nu e o carte ușoară, și nu doar pentru că scrie despre dramatica istorie a comunității armenești din România: are 400 de pagini, 3 kilograme și un pic greutate, 32 x 24 cm dimensiuni și aproape 600 de fotografii. Strânse în vreo trei ani de muncă și de umblat prin țară și prin țara din umbra Araratului.

În 1998, am avut șansa de a vizita Armenia, en detail. Nu știu alții cum sunt și cum i-a perceput, dar riscul de a te îndrăgosti iremediabil de armeni, venind din România, e destul de mare. A fost, cred, singurul loc din lume pe care l-am vizitat și în care faptul că veneam din România bătea, ca străin, orice altă identitate. Poate doar francezii să poată fractura această aură. Era ca un soi de al cincilea element: deschideai toate ușile și toate sufletele.

Dincolo de generozitatea lor, mă fascinase naturalețea cu care treceau, în doar câteva clipe, de la o stare extremă la alta, de la lacrimile râsului sănătos, generate de un umor unic, la cele provocate de memoria istoriei lor, care îi inunda, parcă, asemeni căldurii unei unde de șoc.

Pentru a da și o versiune demo a condiției lor, am ales un banc:

După ce au trecut de un genocid, de un cutremur devastator, de comunism, de conflictul din Nagorno-Karabagh și altele, în principala publicație din capitala Armeniei apare, prin anii 1990, un anunț de mică publicitate cu mesajul: „Toată nația este așteptată în Piața Universității din Erevan pentru o poză de grup”…

Albumul de fotografii al Andreei Tănase redă acest univers mental tradus în contextul socio-politic și cultural de la noi decenii la rând.

România este țara cu cele mai multe comunități etnice din Uniunea Europeană, din cele cu istorie locală îndelungată. Nu e puțin lucru. Armenii sunt parte a acestui patrimoniu. Manualele noastre, însă, ca să dau doar un exemplu, n-au avut încă „revelația” acestei comori, deși cunoașterea secretelor ei ar trebui să fie, dacă nu o datorie cetățenească, măcar o chestiune de bun simț. Cred că umplerea acestui gol a fost și una dintre motivele scrierii cărții Andreei Tănase.

Lansarea va avea loc la Clubul Țăranului din București, pe 8 mai, de la ora 18:00. Cei interesați pot comanda albumul AICI.

de Marius Cosmeanu  

Citește mai mult pe http://www.romanialibera.ro

  •  
  •