Mihai Stepan Cazazian

Resfințirea bisericii armene Buna Vestire din Botoșani (15 August 2015)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

SISsGZG9oski3VJ_lRPKNTP8kaDjKL53OaxqzCbRcl4

 

Comunitatea armeană din Botoșani are bucuria și privilegiul de a sărbători o a doua resfințire a unei biserici (în Botoșani există trei biserici armene, iar între anii 1560 și 1670 a existat și o biserică de mănăstire).

Prima resfințire a avut loc în ziua de 15 August 2014. Atunci, după 14 ani de lucrări de consolidare și restaurare, a fost resfințită biserica Sfânta Maria. La numai un an, grație unei donații importante făcute de doamna Emanuela Cocotă-Ferhat, au fost realizate lucrări de rastaurare a bisericii Buna Vestire, de la cimitirul armean Eternitatea. Așa încât, în ziua de 15 August 2015 va avea loc ceremonia de resfințire a acestei biserici. Și trebuie pomenit faptul că în parohia armeană din Botoșani sunt în desfășurare lucrări de conservare și la cea de a treia biserică, Sfânta Treime.

Despre biserica Buna Vestire și despre cimitirul armean din Botoșani sunt păstrate mai multe documente. Primele privesc înființarea cimitirului armean.

La mai bine de zece ani după apariția legii lui Cuza privind scoaterea în afara orașelor a cimitirelor (din anul 1864), și după ce primarul Gheorghe Hașnaș a dispus, în 1874, (la stăruinţa lui Valerian Pruncu, armean aflat atunci în funcţia de medic primar al judeţului) obligativitatea mutării acestora în afara orașului, armenii și-au înființat propriul cimitir la marginea Botoşanilor. Pământul a fost dăruit parohiei armene de negustorul Gaspar Grigoraș și de soția sa Sima.  Era o proprietate de lângă cimitirul românesc nou înființat, luată de ei la 1876, dar actul de donație este făcut mai târziu: „Iar acest teren a fost cumpărat, cu dragoste faţă de popor, de către stimabilul Gaspar şi soţia sa Sima Grigoroşianu, în anul 1881, martie, 28“. Este data la care este menţionată şi prima înmormântare în această zonă a oraşului. Existau încă serioase rețineri în a duce morții într-un cimitir nou. Până atunci, armenii din Botoșani și-au îngropat morții în cimitirele confesionale de pe lângă bisericile Sfânta Maria și Sfânta Treime sau în cimitirul nemțesc, situat spre bariera Sulița, la ieșirea din Botoșani.

HJ0_8lEuqFAxL38z0o8P9tDdadMY5cEGL2DwRP-WIgI

Ctitorirea bisericii Buna Vestire

Biserica din cimitir, cu hramul Buna Vestire, un lăcaș de cult cu o arhitectură remarcabilă, a fost construită în anul 1884 și a fost sfințită în anul 1885. Contemporanul Grigore Goilav, mare istoric și cărturar armean, contemporan cu Mihai Eminescu, menţionează lucrări la biserica Buna Vestire în întreaga perioadă a anilor 1880-1890.  Pe inscripţia din afară, deasupra intrării, este scris: „S-a construit această capelă cu hramul Buna Vestire a Sfintei Născătoare de Dumnezeu, cu cheltuiala drept credincioasei doamna Bica, fiica lui Goilavian David, în amintirea răposatului Avedik Pruncu, prin strădania patriotică a stimabilului Horvanes Ibrăileanu – 1884, August”.

6. Monumentele funerare Andrei Manea, Cristea Manea si Emanuel Manea din cimitirul armean din Botosani

Așadar, biserica Buna Vestire, a fost înălţată de Anna Bica Toros (Torosian) în memoria soţului ei, Avedik von Pruncul. „Epitropia armeană din oraşul Botoşani adevereşte prin prezenta că stimabila Bica Anna Torosian, fiica răposatului Goilavian I. David, îndemnată fiind de adânca sa milostivire, a donat o sumă însemnată pentru construirea capelei şi anexelor din cimitirul armenesc al oraşului, cu hramul Buna Vestire al Sfintei Fecioare, împodobind-o şi cu alte podoabe./ Iar la executarea acestei construcţii în interesul compatrioţilor a contribuit prin patriotică supraveghere şi nepregetată muncă, stimabilul Hovhannes Ibrăileanu în anul 1884./ Stimata Doamnă amintită, a donat toate acestea compatrioţilor ei, în amintirea neuitată a fostului ei soţ, răposatul Avedik von  Pruncul, cu condiţia ca la moartea ei să fie îngropată în acelaşi lăcaş, unde se află deja şi fostul ei soţ decedat”.

Provenit dintr-o familie de armeni veniți din Polonia, Avedik von Pruncul a fost foarte atașat comunității locale. El a contribuit financiar la înzestrarea oștirii române în Războiul de Independență printr-o donație de cai în 1877 (Ştefan Cervatiuc, Botoşăneni în Războiul de independenţă, 2002). Familia Pruncul a donat bisericilor armene din Botoșani mai multe obiecte de cult. Avedik s-a stins din viață în anul 1882. Pe piatra tombală din nava bisericii, în stînga altarului a fost trecută inscripţia: „Avedic von Pruncu/ Am venit, Am văzut/ Am lăsat, Am plecat/ Pe când în această lume trecătoare,/ Îmi petreceam viaţa fericită,/ Împreună cu destoinica mea soţie Annic,/ Ah, neînduratele chinuri ale durerilor/ M-au sortit morţii fatale./ Dar cu căldura dragostei sale,/ A făurit acest mormânt peste trupul meu,/ Şi această capelă pentru sufletul meu./ 1882, febr, 18 – Botoşani”. După construirea bisericii din cimitir, Anna Toros continuă să facă donaţii bisericii armene (în anul 1900 a donat importanta sumă de 2000 lei). Ea moare în 1916 și este înmormântată lângă soțul ei, adăugându-se și inscripția de pomenire pe piatra tombală.

aKm9XT7ivpiADfDCkTnP4NnLxfAp8k80UtHhBPETF_I

Semnificativă este Hotărârea Epitropiei armene din Botoşani privind obligativitatea slujbelor comemorative pentru ctitori: „Prin urmare Epitropia armeană, în semn de recunoştinţă pentru o binefacere atât de importantă ca aceasta hotărăşte ca: pe de o parte dorinţa stimabilei Doamne să fie neapărat îndeplinită la moartea ei, iar pe de altă parte, rânduieşte să fie pomeniţi de două ori pe an şi anume: odată la 7 Aprilie cu ocazia hramului acestui sfânt lăcaş şi a doua oară în ziua celei de-a doua vineri din postul mare, cu prilejul comemorării răposatului Avedik./ Iar în aceste zile indicate mai sus, prea cucernicii preoţi vor fi obligaţi să meargă la cimitirul armenesc şi să oficieze o sfântă liturghie festivă, pomenindu-i în timpul slujbei şi separat de asemeni la morminte, pentru pomenirea sufletelor răposaţilor Avedik şi David, precum şi tuturor morţilor şi viilor din familiile Pruncu şi Goilav./ Prin urmare şi pentru asigurarea stimabilei Bica Anna că obligaţiile arătate prin aceasta se vor îndeplini neapărat la timpul lor, iar pomenirile indicate se vor face neabătut în fiece (an) înspre veşnicie, epitropia emite numitei această hotărâre, întărită cu semnăturile de aprobare şi stampila sa./ ss. Preşedinte: Lusik V Goilavian, Lusik A Goilavian, Ohannes Ibrăileanu, 1892, Aprilie 16, Botoşani” .

N9ZjWyCpX5c3-P1YuCUP1wZap42Yv10d_zdtkUggyZQ

Pomenirea lor a fost făcută mulți ani în conformitate cu această hotărâre.

Un lucru inedit este legenda planului construcției bisericii. Prin tradiție, schița este cea aflată în mâna Anettei Dudac (1892-1917), de pe monumentul funerar aflat în stânga bisericii. Monumentul Anettei Dudac este unul dintre cele mai frumoase de pe mormintele armenilor înmormântaţi la Eternitatea. Autor este sculptorul italian Pellegrinetti, stabilit ulterior în Botoşani.

4. Buna Vestire, interiorul bisericii dupa restaurare

Donaţia Emanuela Cocotă pentru lucrările de restaurare a bisericii Buna Vestire

 

Emanuela Cocotă, născută Ferhat, vine dintr-o veche familie de armeni. Tatăl ei, Anton Ferhat, a fost unul dintre cei mai înstăriţi din Botoşani. Fost director al Băncii Româneşti şi proprietarul a 300 de ha de pământ, zestre de la bogata familie Manea, acesta a susţinut generos comunitatea armeană din Botoşani în perioada crizei economice, prin donaţii substanţiale.

Doamna Emanuela Cocotă are mulți înaintași cunoscuți pentru donațiile care le-au făcut pentru comunitatea locală. Între aceștia sunt cei îngropați în cele trei monumente funerare Manea, din dreapta bisericii Buna Vestire. Epitropul Emanuel Manea este pomenit în cartea donatorilor botoșăneni pentru lungul șir al donațiilor în folosul bisericii. În cavoul Emanuel Manea este îngropată Mihaela, unica fiică a doamnei Emanuela Cocotă. În stânga se află monumentul funerar al avocatului Andrei Manea. Acesta a ajutat copii săraci înfiinţând Fondul familial Manea, pentru „ajutorarea elevilor sau cetăţenilor din Botoşani lipsiţi de orice mijloace de întreţinere”. Din Fondul Manea au fost ajutaţi cei care au avut de suferit de pe urma incendiului din 1887 care a devastat Centrul Vechi al Botoşanilor. În spate se află o adevărată bijuterie de artă plastică, monumentul funerar Andrei și Maria Manea. Andrei Manea a fost primul librar al Botoșanilor. El a fost unul dintre cei mai generoși donatori din rândul comunității.

Preotul Bidericii armene din Botosani, PC Pr. Krikor Holca acasa la Emanuela Cocota

Preotul Bisericii armene din Botosani, PC Pr. Krikor Holca acasa la Emanuela Cocota

Urmând tradiția familiei, Emanuela Cocotă a donat bisericii armene o importantă sumă de bani, pentru reabilitarea lăcașului de cult de la cimitir. Această contribuție justifică pomenirea numelui ei pe cele două plăci de marmură, cu texte  în limba armeană și în limba română, așezate la intrarea bisericii: “În anul Domnului 1884 s-a zidit în Botoșani capela Sfânta Buna Vestire, prin bunăvoința doamnei Ana Torosian Pruncul. S-a restaurat capela Sfânta Buna Vestire prin cheltuiala doamnei Emanuela Cocotă Ferhat-Goilav, în timpul patriarhatului Sanctității Sale Karekin al II-lea, Catolicos și Patriarh Suprem al Tuturor Armenilor, și al Episcopului Eparhiei Armene din România, PS Datev Hagopian. Anul Mântuirii 2015 și anul armenilor 1464. Împărate ceresc, păzește neclintită Biserica Ta și pe cei ce se închină Numelui Tău, păzește-i în pace”.

La 15 august 2015 biserica restaurată are o nouă înfățișare. Resfințirea va fi făcută de PS Episcopul Datev Hagopian, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Armene din România, împreună cu PC Preotul Vicar Kricor Holca, care este și preotul parohiei armene din Botoșani.

Florin Simion Egner

RxnXl0aOy4F9J0iz_oMyQwAoXBkW-hKecCdV9vIA2Gc

 

0I_qvZQdYOEGEja8yPJnjBYZdRbjMgh7q0fV7YnuOIA

Viorica Popa si Ines Benlian

  • 66
  •