Mihai Stepan Cazazian

Remember / SIMON HOLLÓSY (1857-1918)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

37380

Despre Simon Hollósy (1857-1918) – considerat în epocă „maestru al maeștrilor”, întemeietorul curentului de artă de la Baia Mare, mișcare artistică de importanță majoră și incontestabilă semnificație în evoluția progresistă a artelor plastice din Transilvania – reputatul critic de artă Raul Șorban scrie în monografia sa dedicată pictorului armean: „Datorită lui a apărut în plastica modernă a Transilvaniei o stare imprevizibilă de eflorescență și emulație a cărei însemnătate se vădește atît prin rezultatele imediate, cît și prin cele tîrzii. Nu se poate reconsidera istoria artei din Transilvania în secolul nostru fără a relua contribuția lui Simon Hollósy în promovarea unei concepții moderne, confirmată de dezvoltarea ulterioară a artei, în ridicarea nivelului artistic al provinciei și, nu în ultimul rînd, în îndrumarea pasionată a multor generații de artiști… Una din marile sale înfăptuiri este transformarea orașului Baia Mare într-un centru artistic, operă ce-i aparține în exclusivitate” (“O viață de artist între München și Maramureș”, Buc. ed. Meridiane, 1986).

Simon Hollósy provenea din familia moldo-armeană Corbul care, din cauza pustiitoarelor războaie turco-polone ce se desfășurau pe teritoriul Moldovei în perioada 1670-1680, s-a refugiat împreună cu alte cîteva sute de familii armenești în Transilvania, unde armenii vor întemeia orașele Armenopolis (Gherla), Elisabetopolis (Dumbrăveni) și prin intensa lor activitate meșteșugărească și comercială desfășurată în centrele urbane în care s-au stabilit vor contribui rapid la înflorirea economică a principatului transilvan.

Referindu-se la originea familiei pictorului, istoricul de artă Zoltán Felvinczi Takáts, biograful lui Simon Hollósy, menționează: „Strămoșii lui Hollósy nu erau oameni comuni. Numele său originar fusese Corbul (Corbuly), din transformarea valahă a latinescului Corvus” (“Hollósy Simonrol”, Anuarul Szépmüvészeti Múzeum, Budapest, 1918).

Istoricul Szongott Kristóf într-o prezentare a familiei Corbul-Korbuly, una din familiile fondatoare ale orașului Armenopolis, o descrie pe aceasta ca fiind descendentă a principilor Ardzruni, regi ai Vaspurakanului, ce au dat Bizanțului pe împăratul Leon Armeanul. Szongott asociază numele Corbuly cu cel al unui principe armean, general comandant de legiuni romane și frate al Casoniei, soția împăratului Caligula (31-47), care și-ar fi schimbat numele armenesc Ardzruni în varianta latinizată „Corbulo” („A Korbuly csolád történelme”,Gherla, 1906). Asocierea este evident forțată întrucît semnificația numelui armenesc Ardzruni (ardzu- acvilă, uni- purtător) are corespondent direct în limba latină: “Acvilus”.

Argumentația respectivă, nesusținută de dovezi documentare certe care să-i confirme autenticitatea rămîne în domeniul unei speculații. Numele „Corbul” nu este singular și poate fi des întîlnit în nomenclatura patronimelor din spațiul românesc locuit și de armeni.

Presupusa descendență princiară nu contribuie cu nimic în plus la prestigiul personalității remarcabile a pictorului Simon Hollósy, și nici la valoare indiscutabilă a operei sale. Cert rămîne faptul că pictorul a aparținut unei familii armenești pur-sînge de care era foarte mîndru.

1

Munchen, școala de pictură a lui Simon Hollosy circa 1890

În anii domniei împăratului Iosif al II-lea, familia Corbuly primește statut nobiliar împreună cu alte 56 de familii armenești din Transilvania. În 1850 Simon Corbuly, tatăl pictorului, adoptă numele „Hollósy”, traducera în limba maghiară a patronimului „Corbul”.

În 1854, interesele materiale care îi asigurau o situație prosperă, îl determină pe Hollósy-tatăl să se mute cu familia de la Gherla la Sighetul Marmației unde la 1 februarie 1857 se naște Simon Josephus, viitorul pictor și sora sa geamănă Maria. Cei patru copii ai familiei Hollósy primesc o educație aleasă, sînt inițiați în muzică și desen, cel mai talentat fiind Simon care, după absolvirea gimnaziului din Sebeș este trimis să urmeze la Budapesta cursurile Academiei Comerciale. În 1878 el abandonează studiile comerciale și se înscrie la Academia de belle-arte din München unde obține mai multe premii și devine repede cunoscut ca un pictor de prim rang, cu un talent remarcabil.

La numai 28 de ani înființează în capitala Bavariei o Academie particulară unde excepționalul său simț pedagogic îi aduce în scurt timp o reputație internațională. Succesul și celebritatea atrag la Academia lui Hollósy tineri artiști de toate naționalitățile: germani, italieni, elvețieni, români, maghiari, americani, sîrbi, ruși, ucraineni, armeni captivați de personalitatea lui complexă, de concepțiile sale moderne referitoare la estetică. Există o intensă sincronizare între arta promovată de Hollósy și progresele artei moderne din centre europene, precum Paris, Berlin, Praga unde activau cercurile literare și artistice avangardiste cu care el întreținea legături permanente.

3

Baia Mare colonia de pictură a lui Simon Hollosy, circa 1900

Între 1896-1904, Academia cosmopolită a lui Hollósy se deplasează pe durata verilor de la München la Baia-Mare unde elevii săi iau contact direct cu natura și specificul transilvan, îmbogățindu-și cunoștințele, pictînd în plein-air plaiuri maramureșene, inaugurînd în artă o nouă viziune peisagistică promovată de Hollósy pe care ei îl considerau cu admirație „maestru al maeștrilor”, artist unic al epocii sale.

Datorită personalității lui Hollosy și a concepțiilor sale avansate referitoare la libertatea de expresie, fără artificiile convenționale ale academismului, are loc o mișcare artistică novatoare cu centrul la Baia-Mare, un curent cu impact important ce se va prelungi în arta transilvăneană și după dispariția lui Hollósy.

Expoziția din1897 organizată de Hollósy la Galeria de artă din Budapesta cu lucrările artiștilor Academiei sale Müncheneze și a celor grupați în jurul său la Baia-Mare a constituit o adevărată senzație în viața artistică a Ungariei. Expoziția cu succes răsunător la public a fost salutată cu entuziasm de critici care îi atribuie lui Hollósy locul incontestabil de magistru al noului curent artistic și lansează termenii inaugurali de „artă băimăreană” și „artiștii de la Baia-Mare” confirmînd astfel importanța mișcării artistice ce transformă Baia-Mare în centru de artă.

O a doua expoziție deschisă în 1898 tot la Galeria budapestană întărește reputația școlii müncheneze și a celei de la Baia-Mare conduse de Hollósy. Din 1904 pînă în 1916, Hollósy și academia sa müncheneză își petrec vacanțele la Baia-Mare, Hunedoara, Oradea și Teceu.

Simon Hollósy a trăit într-o epocă în care naționalitățile din imperiul austro-ungar, cu excepția etnicilor germani și maghiari, erau excluse de la exercitarea drepturilor politice, eliminate din circuitul cultural și expuse asimilării forțate, desființării lor ca naționalitate. În aceste intolerante condiții de existență Simon Hollósy nu a renegat niciodată apartenența sa la națiunea armeană și afirma cu mîndrie că în venele sale curge sînge „curat armenesc”. Tabloul pictat împreună cu fratele său Iosif în 1880, la moartea tatălui, este datat și semnat în limba armeană.

În lucrarea „Încercări filozofice”, Lucian Blaga consideră că opera de artă devine națională prin ritmul ei lăuntric, prin afirmarea fermă a unor valori de viață: „Naționalitatea unei opere e deci fatalitate. Cînd fondul etnic există într-un om, are putere de destin”. Opera lui Hollósy confirmă această concepție, ea fiind expresia însușirilor spirituale, a moralității și naturii sale temperamentale, cu trăsăturile națiunii armene.

Hollosy

Autoportret

Așa cum reiese din relatările contemporanilor, personalitatea fascinantă a lui Hollósy era întregită și de aspectul său fizic care nu-i dezmințea naționalitatea. Era dotat cu o alură atletică, statuară, avea fața smeadă, ochii negri pătrunzători și părul ondulat. Prezența lui exercita o irezistibilă atracție. Pictorul Alexandru Ziffer care i-a fost elev, amintește în evocările sale „puterea magică” pe care Hollósy o avea asupra celor din jurul său atît prin excepționalele sale calități umane cît și prin originalitatea operei sale, model și garanție pentru evoluția modernă a artei. Creația lui Hollósy exprimă temperamentul său tumultuos, o concentrare de forțe cu dinamică amplă ce conferă lucrărilor sale o puternică intensitate.

Hollósy considera deosebit de important pentru definirea personalității sale, ca biograful său Zoltan Felvinczi Fakats să sublinieze ferm în lucrarea ce urma să-i fie dedicată, calitatea sa de „armean pur sînge” și solicita acest lucru cu insistență ca o afirmare a demnității și apartenenței sale la națiunea armeană.

Istoricul Suren Kolangian consemnează într-o scrisoare din 1984 adresată lui Raul Șorban că pictorul armean Hagop Kogioian (1883-1959), care a fost elevul lui Hollósy la München și Baia-Mare, i-a relatat despre lungile discuții purtate cu maestrul său în armenește, despre armeni și Armenia. Cînd Kogioian i-a dăruit o gravură în argint reprezentînd cetatea Ani, ochii lui Hollósy s-au umplut de lacrimi. Un alt discipol devotat, pictorul moscovit Alexandru Tihomirov, relatează că spre sfîrșitul vieții sale, Hollósy își exprima deseori dorința de a se stabili în Armenia (Tihomirov Al. „Hollósy Simon”, Budapesta, 1954).

Ultima perioadă din viața sa complicată și complexă, Simon Hollósy o petrece la Teceu unde moare la 8 mai 1918, în vîrstă de 61 de ani. Din cauza primei conflagrații mondiale, dorința sa de a fi înhumat în cimitirul armean din Gherla, alături de bunicii săi, nu a putut fi îndeplinită. A fost înmormîntat la Sighetul Marmației.

800px-Hollósy,_Simon_-_Between_Two_Fires_(1891)

Între două focuri (1891)

Pe drumul parcurs, Simon Hollósy a întîmpinat numeroase greutăți care n-au reușit însă să-i zdruncine elanul vizionar. A conjugat în opera sa idealurile sale intelectuale cu principiile unei înalte conștiințe artistice. A avut numeroși discipoli entuziaști care au iubit și admirat deopotrivă artistul și opera sa. Dintre pictorii români de prestigiu, elevi și prieteni, care au evocat personalitatea lui puternică, valoarea indiscutabilă a operei sale și rolul de premergător al mișcării artistice și spirituale de la începutul secolului XX îi amintim pe Arthur Garguromin Verona, Samuel Mutzner, Alexandru Ziffer, Alexandru Popp, Basil Ravici, Elena Popea, Liviu Bordeaux, Ary Murnu.

Picturile lui Simon Hollósy fac astăzi parte din tezaurele inestimabile ale marilor muzee de artă europene de la Viena, Budapesta, Berlin, München, Praga.

Anais Nersesian

  • 9
  •