Redactor

REMARCABILĂ PREZENŢĂ ARMEANĂ LA CEL DE-AL XII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE STUDII SUD-EST EUROPENE (Bucureşti, 2-6 septembrie)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

            Capitala României a găzduit acest Congres consacrat dinamicilor politice, sociale şi religioase în Europa de Sud-Est, evenimentul fiind organizat de Comitetul Naţional Român de Studii Sud-Est Europene şi de Asociaţia Internaţională de Studii Sud-Est Europene.

            Parteneri au fost Universitatea din Bucureşti, Biblioteca Sfântului Sinod, Arhivele Naţionale ale României, Biblioteca Academiei Române, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Ţăranului Român, Colegiul Noua Europă, Festivalul Internaţional „George Enescu” şi Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti.

            Comitetul Ştiinţific al Congresului l-a avut ca preşedinte pe acad. Ioan Aurel Pop (preşedinte al Academiei Române), preşedintele Comitetului de Organizare fiind Andrei Timotin (Director al Institutului de Studii Sud-Est Europene). Consiliul Comitetului Internaţional  de Studii Sud-Est Europene –  secretar general acad. Răzvan Theodorescu.

            Dintre expoziţiile care au avut loc cu acest prilej amintim de „România şi Europa de Sud-Est. Mărturii istorice în colecţii ale Muzeului Naţional de Istorie a României”, „Manuscrise bizantine din colecţiile Bibliotecii Academiei Române” şi „Spaţii plutitoare – Hărţi ale Regiunii Dunărene” (1650-1800)”

            De asemenea, au avut loc prezentări de cărţi, mese rotunde, un târg de carte, programe muzicale şi, iar la sfârşitul lucrărilor, excursii în zone de interes ale României.

            Au participat numeroase personalităţi ştiinţifice – univesitari şi cercetători ştiinţifici din peste 20 de ţări europene, inclusiv din Republica Moldova, din spaţiul caucazian (Armenia, Georgia), precum şi din Israel, Japonia, China, Canada şi SUA.

            Am avut plăcerea să constatăm  participarea unei consistente delegaţii de universitari şi cercetători de renume din Armenia,  Franţa, Israel şi Rusia. Lucrările au avut loc la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti.

            O parte din comunicări au avut loc pe marginea temei „De la Ani în România: istorie, tradiţie şi iconografie”, ele fiind conduse cu competenţă de conf.dr.Anna-Leyloyan-Yekmalyan, de la Institutul Naţional de Limbi şi Civilizaţii Orientale din Paris (Secţia de artă medievală a Armeniei şi Caucazului), şi prof. dr. Karen Khachatryan, de la Facultatea de Istorie a Universităţii de Stat din Erevan.

            Prima a luat cuvântul vechea noastră cunoştinţă Lusine Sargsyan, fostă bursieră a Colegiului Noua Europă din Bucureşti, în calitatea sa de cercetătoare la Institutul de Manuscrise  Matenadaran „Mesrop Mashtots” din Erevan, care în decursul anilor a efectuat îndelungate cercetări în instituţii româneşti – arhive, muzee, biblioteci – care posedă tezaure ale culturii armene.

De asemenea, să ne amintim că, în 2014, a ţinut o interesantă prelegere la Centrul Cultural Armean din Bucureşti despre primele rezultate ale cercetărilor sale. Ulterior, a publicat ample studii pe această temă în „Revue des études sud-est européens” din 2016 şi 2017, pe care le-am comentat, la vremea lor, în publicaţii de cultură, precum „România literară” şi „Tribuna”. De această dată, L. Sargsyan   s-a referit la „Evanghelia armeană de la Surkhat, care datează din sec. al XIV-lea”, înainte de care a făcut o amplă trecere în revistă a unor manuscrise şi talismane armene, aflate în colecţii din România, cum ar fi  Arhivele Naţionale ale României (Filiala Cluj-Napoca), Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Casei de Cultură Armene „V.şi H. Dudian”, a Arhiepiscopiei Armenilor din România etc.

            Au urmat alte trei vorbitoare, de asemenea, cunoscute din precedentele lor vizite în România.

            Astfel,  Mariam Vardanyan, lector la catedra de Istoria şi Teoria Artei Armene de la Universitatea de Stat din Erevan, a vorbit despre „Crucile de altar armeneşti în tradiţia bisericii armene din România”, unele dintre ele provenind de la Van-Vasburacan în ultimele două-trei secole ale mileniului trecut, cele mai deosebite fiind cele din bisericile armene din Botoşani  sau aflate în colecţia Arhiepiscopiei Armenilor din România. Foarte grăitoare ilustraţiile.

             Dr. Seyranush Manukyan, profesor asociat la catedra de Istoria şi Teoria Artei Armene de la Universitatea de Stat din Erevan, precum şi cercetător principal la Institutul de Arte al Academiei de Ştiinţe din Republica Armenia, s-a referit la „Arta icoanelor la armenii din România”. D-nia sa a făcut o analiză aplicată  unui număr mare de  icoane, dar şi iconostase aflate în biserici armene, răspândite pe teritoriul României, construite în ultimele două-trei secole, căci cele din bisericile de la Botoşani sau Iaşi, care datează din secolul al XIV-lea, nu au mai dăinuit de-a lungul timpului. Şi această temă a fost bogat ilustrată cu reproduceri ale icoanelor studiate.

             Am avut plăcerea să o reîntâlnim pe dr. Hasmik Stepanyan, de la Institutul de Studii Orientale din Erevan, care în octombrie 2013, participase la Conferinţa internaţională „Patrimoniul comun româno-armean”, care s-a ţinut în sălile Bibliotecii Naţionale a României şi ale Muzeului Satului din Bucureşti. Cu acel prilej, d-nia sa se referise la lucrarea monumentală „Bolisul şi rolul său” a savantului armean Hagop Djololian Siruni (1890-1973), membru post-mortem al Academiei Române. De această dată, invitata Congresului s-a oprit la „Două cărţi istorice fundamentale ale lui H. Dj. Siruni: a.”Bolisul şi rolul său”, b. „Pagini din viaţa lui Manuk Bey”.

            Referindu-se la „Bolisul şi rolul său” a spus că această amplă lucrare a fost publicată la Beirut în anii 1965-1987, cele patru volume  având 664p., 592 p., 688 p. şi 480 p., ultimele două fiind apărute postum. Vorbitoarea a subliniat că lucrarea amintită este indispensabilă pentru oamenii de ştiinţă care lucrează în domeniul istoriei şi culturii  Imperiului Otoman şi al armenilor occidentali. Cea de-a doua lucrare istorică importantă a lui H. Dj. Siruni, la care s-a referit vorbitoarea, a fost „Pagini din viaţa lui Manuk Bey”, lucrare apărută în limba armeană, dedicată „proeminentului diplomat al Imperiilor Otoman şi Rus, om politic, negustor şi bancher de înaltă clasă, filantrop naţional Manuk Bey Mirzaian (1769-1817)”.

            Semnalăm cu bucurie participarea la lucrările Congresului a tânărului doctorand David Neagu, licenţiat al Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi, de puţine luni, student la cursurile de limba armeană (cu vădite progrese), predate de prof. Alice Ghukasyan la Departamentul de Filologie Rusă şi Slavă al Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. D. Neagu îl are, în calitate de coordonator al tezei sale de doctorat, pe prof. dr. Andrei Pippidi., cunoscută personalitate a vieţii culturale şi ştiinţifice din România, cunoscător al istoriei armenilor. Vorbitorul s-a referit la „Regatul Armean al Ciliciei între ilkhani şi latini:12891307”, bazându-se pe o bogată bibliografie.

              În cadrul temei „Doctrine, mişcări şi regimuri totalitare în sud-estul european al sec. al XX-lea”, Hervé Georgelin, lector la Departamentul de Studii Turce a Universităţii Naţionale şi Capodistriene de la Atena, a vorbit despre o temă mai puţin cunoscută în România: „Un tânăr armean încearcă să înfrunte statul turc în cel de-al Doilea Război Mondial: de la tentaţii bulgare la „recrutări” în Turcia – Cazul lui Zaven Biberian”. Iată despre cine este vorba: Zaven Biberian (1921-1984) a fost un jurnalist armean şi activist politic cu vederi de stânga, la început, din Turcia. A urmat liceul iezuit „Sf. Iosif” din cartierul Kadiköy  al Istanbulului. Autor al unor pagini de ficţiune şi nonficţiune.  . În 1959, a publicat la Istanbul romanul „Lepădătura”, reluat în franceză, în 2015 la Geneva, sub titlul „La Trainée”. În 1962, tot la Istanbul, a publicat la editura „Aras” romanul „Indrăgostiţii fără bani”, iar mai târziu – 1970, 1984  şi 2007, tot la „Aras” i-a apărut „Crepusculul furnicilor”,  un roman complex despre modernitatea armenilor occidentali.

Romanul a fost tradus din armeană în franceză şi reeditat în 2012 de către Hervé Georgelin. De subliniat că Zaven Biberian a mai scris direct în franceză volumul „Car vivre, c’était se battre et faire l’amour”, apărut postum la „Aras” din Istanbul în 2019. Volumul reprezintă un vast  fragment autobiografic. La vârsta de 19 ani, Zaven a cunoscut câte ceva din trecutul armenilor în timpul Imperiului Otoman. A experimentat el însuşi politica de discriminare faţă de armeni. Cunoştea însă prea puţine despre conaţionalii săi din RSSArmeană. A vrut să devină activ de partea corectă. A intervenit cel de-al Doilea Război Mondial şi, pentru  a scăpa de recrutare în serviciul militar al Turciei, s-a refugiat în Bulgaria, la Filipe (Plovdivul de azi) Acolo a întâlnit persoane care au avut impact asupra ideilor sale politice, dar şi asupra viitoarei sale creaţii literare. Tot acolo a aflat ce fac armenii pentru libertatea poporului lor. Pentru scurtă vreme, a fost fascinat de Federaţia Revoluţionară Armeană (Daşnakţutyun), ca o posibilă răzbunare faţă de sovietizarea Armeniei şi, totodată, a Genocidului comis de otomani. Pe de altă parte, fascismul, ca o posibilitate de conectare cu trecutul, îl calmează şi se vindecă de ideologiile nocive. Întors în Turcia, este înrolat în armată, fără a căpăta arme, dat fiind statutul său de „ghiaur”  şi în batalioane de muncă forţată (ceea ce se întâmplase şi în 1915 cu bărbaţii armeni!). Cu acest prilej, cunoaşte mai bine diverse regiuni profunde ale Turciei, înţelegând mai bine trecutul şi prezentul… În ultimii ani de viaţă, s-a confruntat cu dificultăţi financiare. A rămas o figură controversată a Diasporei armene… Am zăbovit mai mult asupra acestei teme, necunoscută pentru mulţi dintre conaţionalii din România.

            În cadrul temei „Credinţa şi provocările puterii profane: Ce s-a pierdut din Ortodoxie?”, Lusine Gushchyan, cercetător la Departamentul Caucaz, Crimeea, Asia Centrală şi Kazakhstan al   Muzeului de Etnografie  Rusă din St. Petersburg, în colaborare cu Valentina Fedchenko, de la Şcoala Practică de Studii Superioare din Paris, a prezentat comunicarea „Fenomenul pelerinajului creştin după exemple ale culturilor armeană şi greacă”, referindu-se, evident, şi la exemplificări din România.

            În cadrul primei părţi a altei teme principale „Apocrifele biblice în sud-estul european – Variaţiuni şi transmiterea din Antichitate până în epoca modernă”, a  luat cuvântul prof.dr.Michael E.Stone, de la Universitatea Ebraică din Ierusalim, specialist în studii armene, care în colaborare cu cercetătoarea Edda Vardanyan, de la Institutul Matenadaran „M. Mashtots” din Erevan, dar şi cercetător la Centrul de istorie şi civilizaţie din Paris, a redactat comunicarea  „Lupta lui Iacob şi a Îngerului oglindită în scrieri apocrife”.

Ţinem să amintim că prof, dr, Michael E. Stone este o personalitate marcantă în viaţa ştiinţifică israeliană şi internaţională, cu un accent special pe Armenia, unde a contribuit, în ultimii ani, la cercetarea şi studierea unor pietre funerare evreieşti, descoprite cu aproape două decenii în urmă, şi la amenajarea unui muzeu evreiesc în localitatea  Eghegis, din provincia Vayots Ţor. Amintesc că atât despre descoperirea cimitirului evreiesc, cât şi despre inaugrarea sa am avut prilejul să scriem în revista „Realitatea evreiască” din 2008, respectiv, 2018.

            În încheiere, toţi participanţii armeni, români şi străini la comunicările legate de teme armeneşti merită călduroase felicitări. În urma discuţiilor ,care au avut loc după fiecare comunicare, a devenit evidentă necesitatea aprofundării tuturor temelor de interes, atât pentru România şi Armenia, cât şi pentru cercetătorii ştiinţifici de pe alte meridiane.

            O mai mare grijă din partea organizatorilor bucureşteni, pentru a mai bună eficienţă publicitară, ar fi putut asigura un auditoriu mai numeros şi, mai ales,  prezenţa unor conaţionali armeni, în semn de respect faţă de atâtea personalităţi de vază.

            Oricum, atât prezenţa cercetătorilor armeni, cât şi a celor din alte ţări, prin bogatul şi interesantul conţinut al comunicărilor, totul a contribuit la îmbogăţirea experienţei ştiinţifice internaţionale şi la mai buna cunoaştere a unor teme de interes major pentru viaţa culturală, ştiinţifică şi spirituală a ţării noastre.

***

După terminarea lucrărilor Congresului, înainte de a pleca într-o excursie prin ţară, câţiva dintre delegaţii armeni la cel de-al XII-lea Congres Internaţional de Studii Sud-Est Europene, au vizitat Casa de Cultură „V. şi H. Dudian” a Eparhiei Armenilor din România (muzeul şi biblioteca), după care au fost primiţi de P. S. Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Eparhiei Armene din România, căruia i-au mulţumit pentru sprijinul acordat în vederea participării lor la acest Congres.

            De asemenea, două dintre persoanele participante la Congres au avut o întrevedere cu Varujan Vosganian, preşedinte al Uniunii Armenilor din România, cu care prilej au mulţumit pentru sprijinul acordat.

Madeleine KARACAŞIAN

  •  
  •  

One Response to REMARCABILĂ PREZENŢĂ ARMEANĂ LA CEL DE-AL XII-LEA CONGRES INTERNAŢIONAL DE STUDII SUD-EST EUROPENE (Bucureşti, 2-6 septembrie)

  1. alice September 12, 2019 at 12:15 pm

    multumim Madeleine, pentru calitatea reportajului si pentru cà ne tii mereu la curent cu ceea ce înseamnà sà fii armean!
    Alice pambuccian