Mihai Stepan Cazazian

RECUNOȘTINȚĂ /  Doctor Maria Francisca Băltăceanu – Lingvist şi armenolog de clasă

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

          Am considerat ca o datorie pentru noi să scriem aceste rȃnduri, chair dacă ele trebuiau scrise cu mult înainte, pentru ca prin ele armenii din Romȃnia să-şi exprime recunoştinţa faţă de Doamna Doctor Maria Francisca Băltăceanu. Recunoştinţă pentru activitatea ştiinţifică de o viaţă, depusă în slujba lingvisticii dar în special a ligvisticii armene pentru a stabili rolul şi locul limbii armene în familia limbilor indo-europene. Spuneam că recunoştinţa noastră vine cu întȃrziere deoarece noi nu am observat ca cineva să o fi făcut-o pȃnă acum, iar dacă a făcut-o, ea a trecut neobservată şi merită împrospătată.

          Recunoştinţa faţă de munca doamnei Băltăceanu este un omagiu adus tuturor armenologilor din Romȃnia din anii 1960-1980, trecuţi de mult în lumea umbrelor, pe care cu siguranţă că Doamna Băltăceanu i-a cunoscut, a colaborat cu ei, i-a avut ca dascăli.

          O întȃmplare a făcut să dăm, de numele doamnei Francisca Băltăceanu. După publicarea în anul 2015 a volumului dedicat Catedralei Armene din Bucureşti cu ocazia centenarului ei, domnul Bedros Horasangian a recomandat-o pe doamna Maria Francisca Băltăceanu pentru recenza lucrarea, deşi subiectul cărţii noastre nu avea nimic în comun cu domeniul de expertiză a doamnei Băltăceanu, cartea fiind de istorie comunitară, de istorie a oraşului Bucureşti, iar doamna Băltăceanu specialistă în filologie şi teologie. Din anumite motive, care ar merita elucidate, volumul nu avea să ajungă în mȃinile doamnei Băltăceanu. Recomandarea domnului Horasangian a fost totuşi bine venită, deoarece ne-a trezit interesul şi ne-a determinat să ne informăm despre doamna Băltăceanu. Rezultatul căutărilor noastre nu a fost în zadar şi a produs rezultate care ne-a dat satisfacţii, descoperind că distinsa doamnă, profesor universitar la Facultatea de Filologie din Bucureşti, este un lingvist de clasă care şi-a dedicat activitatea cercetării limbii armene clasice şi  identificării locului ei în cadrul familiei limbilor indo-europene.

          Deşi din anii tinereţii am fost interesaţi de tot ce era armenesc în jurul nostru, de tot ce avea legătură cu armenii din Romȃnia, nu auzisem, spre ruşinea noastră, de doamna Băltăceanu şi nimeni nu ne-a vorbit despre lucrările domniei sale, scuză pentru noi fiind faptul că lucrările şi studiile de armenologie semnate de doamna Băltăceanu au văzut lumina tiparului după anul 1977, anul plecării noastre din ţară.

          Cautȃnd pe internet date despe doamna Băltăceanu am întȃlnit un Curiculum-vitae imprecabil, care arăta că doamna Băltăceanu este doctor în filologie, specialitatea limbi orientale, subiectul tezei de doctorat fiind nici mai mult nici mai puţin decȃt Locul limbii armene între limbile indo-europene: relaţii între armeană şi daco-moesiană, profesor universitar, autor a zeci de lucrări academice.

Atenţia ne-a fost cucerită de studiile lingvistice legate de limba clasică armeană grapar care demonstrau cunoştinţe profunde de limbă armeană. Printre lucrările de armenologie ale doamnei Băltăceanu, listă pe care o prezentăm mai jos, se evidenţiază comunicarea “H. Dj. Siruni – armenolog” făcută în anul 1980 la Asociaţia de Studii Orientale.

          Activitatea doamnei Băltăceanu în domeniul orientalisticii ne-a adus aminte de profesorul Vlad Bănăţeanu, bun prieten al tatălui meu, la soţia lui, Glia Bănăţeanu, la fiul lor Tancred Bănăţeanu, prieteni devotati ai poporului armean, toţi trei trecuţi în lumea umbrelor. Amintirile s-au dus şi la colaboratorii din anii 1960 ai revistei Studia şi Acta Orientalia, la colectivul de armenologie format din Vlad Bănăţenu, H. Dj. Siruni, David Ghijirghian şi Nectar Bogosian, ultimii doi profesori la şcoala armeană din Capitală, dar şi la istoricul de artă Corina Nicolescu, victimă a cutremurului din 1977, la turcologul Mihail Guboglu, nelipsiţi din casa lui Siruni, dar şi la Eugenia Popescu-Judeţ şi Rodica Ciocan-Ivănescu, pe care le întȃlneam adesea în casa profesorului. Doamna Băltăceanu a continuat tradiţia lăsată de aceşti distinşi armenologi şi a menţinut  catedra de Limbă armeană clasică din cadrul Facultării de Filologie a Universității Bucureşti.

          Specialistă în filologie clasică – latină, greacă, gramatică comparată indo-europeană, ebraică, Maria Francisca Băltăceanu a avut o fecundă activitate didactică, urcȃnd toate treptele învăţămȃntului universitar – asistent, lector, conferenţiar, profesor, membru în comisiile de doctorat, predȃnd în prima periodă de activitate didactică (1965-1989) la Universitatea Bucureşti cursuri de limbă armeană clasică. Doamna Băltăceanu a fost membră în Societatea de Studii Clasice, Asociaţia de Studii Orientale şi Asociaţia de Studii indo-europene.

          În anul 2007 Maria Francesca Băltăceanu a fost decorată cu Ordinul Naţional “Steaua României” de preşedintele României Traian Băsescu.

* * *

          În afară de studiile de armenologie, un alt lucru care ne-a impresionat la Doamna Băltăceanu este dăruirea spirituală şi căldura sufletească pe care am simţit-o într-una din povestirile ei, din care dorim să prezentăm un paragraf, preluat din articolul Scriptura în şcoală, publicat în numărul din 23 octombrie 2016 al ziarului  Lumina de Duminică:

Aveam vreo 10-11 ani când, fiind eu în vizită la o prietenă a mamei, ea mi-a zis deodată: „Hai să-ți citesc ceva frumos”. Și mi-a citit, rar, liniștit, nu vreo poveste pilduitoare, ci „rugăciunea arhierească”, tot capitolul 17 din Evanghelia după Ioan. Citea firesc, lăsând textul să curgă, să respire, iar eu ascultam fascinată. O femeie deosebită – Muza Ciomac, căci ţin să-i amintesc numele – fusese, de altfel o distinsă muziciană – nu s-a temut că n-o să înțeleg, că o să mă plictisesc. Nu știu ce am înțeles, dar erau cuvintele lui Iisus, și curgeau melodios, cu o lumină, cu un farmec care m-au învăluit…

 

Scrierea dnei Băltăceanu ne-a fascinat cu atȃt mai mult cu cȃt prietena mamei sale, pe care o numea acea femeie deosebită, era pianista Muza Ghermani Ciomac, soţia lui Emanoil Ciomac critic muzical şi muzicolog de origine armeană. Muza Ciomac a fost o femeie sfȃntă, care a trăit din plin suferinţele vieţii, care a trecut la religia catolică iniţiată de un preot armeano-catolic, şi care, la bătrȃneţe, deşi îşi pierduse familia şi vederea, credinţa din ea făcea să mergea zi de zi, pe jos, pipăind pereţii, de la blocul Lido pînă la biserica Sfȃntul Iosif.

 

Edvard Jeamgocian

Notă:

Drept omagiu armenologilor din Romȃnia, oferim o fotografie din anul 1961, din timpul unei sesiuni a colectivul Secţiei de Studii Orientale.

 

 

Maria Francisca Băltăceanu– Bibliografia lucrărilor de lingvistică armeană şi armenologie

Studii:

Locul limbii armene între limbile indo-europene: relaţii între armeană şi daco-moesiană, Teza de doctorat, 1979.

Volume:

“Armenii şi limba lor”, în volumul (colectiv) Introducere în studiul limbii şi culturii indo-europene, Ed. ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1987.

Articole:

– “Description phonologique du vocalisme de l’arménien classique” – comunicare la al X-lea Congres Internaţional al Lingviştilor, Actele Congresului, vol. IV, Bucureşti, 1970.

– “Concordanţe lexicale armeno-daco-moesiene”, Studii de tracologie vol. I, Universitatea Bucureşti, 1976.

– “Relaţii între armeană şi daco-moesiană I. Locul limbii armene între limbile indo-europene”, în Studii şi cercetări lingvistice (SCL) XXX, 1979, 4.

– “Rapports entre l’armenien et le daco-mesien”, Studia Indo-Europae ad Daco-Romanos pertinentia – II, Studii de Tracologie, Lingvistică, Bucureşti, Universitatea din Bucureşti, 1980, pp. 31-156.

– “Concordanţe fonetice şi fonologice între armeană şi daco-moesiană”, în SCL XXX, 1979, 5.

– “Arménien et daco-mésien” – comunicare la al II-lea Congres Internaţional de Tracologie (publ. Actes du Congrès III, Bucureşti 1980).

– “Concordanţe morfologice între armeană şi daco-moesiană”, în SCL XXXI, 1980, 2.

– “Rapports entre lȃarménien et le daco-mésien (I)”, în Studia indo-europaea. Revue de mythologie et de linguistique comparée, II/2001, pp. 85-108.

– “Rapports entre lȃarménien et le daco-mésien. (II)”, în Studia indo-europaea. Revue de mythologie et de linguistique comparée, 2007.

Comunicări şi conferinţe:

– “Relaţii între armeană şi greacă”, comunicare la Societatea de Studii Clasice, 1979.

– “Armeni şi daci” – comunicare la Asociaţia de Studii Orientale, 1979.

– “H. Dj. Siruni – armenolog” – comunicare Asoc. Studii Orientale, 1980.

– “Istoria şi limba Armeniei vechi” – conferinţă la Societatea de Studii Indo-Europene, 31 martie 2006.

Recenzii:

– “Ancient Indo-European Dialects”, recenzie în Revue Roumaine de Linguistique 12 (1967)

– “Charles Renoux, Le Lectionnaire de Jérusalem en Arménie…”, recenzie în revista Verbum, nr. 1-6, 1991.