Mihai Stepan Cazazian

Recitiri din Eminescu (I).Despre armenii din Gherla

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Oraşul Gherla (vechiul Armenopolis) este cunoscut astăzi mai ales datorită unei instituţii: închisoarea. S-a identificat, la un moment dat, atît de mult cu aceasta încît în argoul puşcăriaşilor numele oraşului avea chiar sensul generic de închisoare, un fel de sinonim pentru ocnă (“nu te pune, bă, cu meliţia, că te bagă la gherlă!”).

Dar Gherla este importantă, în istorie, prin faptul că a concentrat aici una dintre cele mei puternice şi prospere comunităţi armeneşti din Transilvania şi, mai apoi, din România. (Nu întîmplător, cred, aici şi-a avut prima dată, reşedinţa Episcopia de Gherla-Cluj a Bisericii Orientale Unite cu Roma (Greco-Catolică).)

Cel mai baroc oraş din estul Europei, sau cel mai estic oraş baroc din Europa, Gherla – Armenopolis, nume dobîndit de la constructorii lui în secolul al XVII-lea – a tezaurizat de-a lungul istoriei sale, datorită comunităţii armenilor, importante valori materiale, culturale şi spirituale. Prosperitatea oraşului i-a atras atenţia şi tînărului Eminescu, în peregrinările sale transilvane. Ne spune aceasta o interesantă însemnare a Poetului, păstrată în manuscrisul 2275 B, fila 14:

“De ce sunt bogaţi armenii din Gherla, încît nu mai plăteşte nimeni dări şi comuna se întreţine din fondul comunităţii armeneşti?

Pentru că armenii se sting.

Masa de averi capitalizată din trecut se repărţeşte tot asupra a mai puţini şi mai puţini, partea fiecăruia e din ce în ce mai mare şi deci se reproduce cu mai mare lesniciune. Cînd se vor stinge de tot, populaţia română înplantată îi va lua locul şi averile.”

Armenii din Gherla aproape “s-au stins”: înghiţiţi (prin catolicizare) de “stomacul etnic al altuia” (expresia lui Eminescu, din manuscrisul 2255, fila 413), abia mai pot fi recenzaţi azi în jur de o sută de maghiari de origine armeană.

“Averile”, însă, nu i le-a luat populaţia română. Ba, mai mult, şi averile românilor – cîte se vor constituit – au fost confiscate (şi risipite) odată cu ale armenilor şi maghiarilor de statul comunist român. În regimul totalitar comunist, “stingerea” nu mai făcea nici o deosebire între naţionalităţi.

Oraşul? Deşi astăzi toată lumea plăteşte dări, acestea nu ajung nici măcar pentru conservarea… amintirilor!

( Extras din volumul Vasile Gogea, (Re)citindu-l pe Eminescu. În umbra Timpului, Editura Charmides, 2000.

De pe  Gogea` s Blog  13 iunie 2011

 

Nota araratonline Mulţumim scriitorului Vasile Gogea pentru preluarea pe blogul său a conferinţelor susţinute la Bucureşti de istoricii Taner Akcam şi Raymond Kevorkian

  •  
  •