Bedros Horasangian

RECENZII / Cărți și autori

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Coperta_AlaciEditura Ararat mai editează un volum de povestiri ( nu neapărat doar vînătorești) ale lui Alexandru Alaci. Am fost printre primii, dacă nu chiar cu statut de înaintemergător, care am apreciat harul unui om între oameni de a povesti. Și har Domnului, că avea ce să povestească. Marea proză se naște – o spun clasicii literturii franceze în cap cu Racine – din nimic. Din nimicurile vieții vînătorești Alexandru Alaci, altminteri om cumsecade și la locul lui, naște o proză plină de virtuți. Poveștile – reale, chair dacă vînătorii scot din burtă fel de fel de istorii la marginea irealului, poate doar un stereotip – lui Alaci se consumă într-un univers populat de necuvîntătoare. Lumea animală, cu rînduielele ei milenare, lumea oamenilor care multă vreme a trăit și ea la fel după oarece rîndulieli pînă a luat-o razna. „Crîmpeie de vînătoare” ( Editura Ararat 2014) se păstrează în acest registru stilistic și tematic.Vînătoarea este o artă nobilă, ca și scrisul. Punînd în pagină ceea ce Alexandru Alaci trăiește pe cîmp, vînînd iepuri și dropii sau la munte țintind după un cocoș, ne face părtași la o aventură pentru care nu mai suntem pregătiți. Penru ieșirea din contingentul nostru diurn îi rămânem datori, atît prozatorului, cît și vînătorului.

Ion Bedros ( Bedrosian, neam cu fostul campion de triplu salt al României, chestie mai rară la armeni, pentru că toate bunicele ne apostrofează de cum facem ochi să fim cuminți și să stăm lîngă ele, aman, aman, să nu se întîmple ceva rău, totul e periculos, de la înot și bicicletă, pînă la box și alpinism, mai bine lipsă etc) scris poezie. Nu este la primul volum, probabil niciraul fara margini coperta la ultimul. Așa simte omul că poate să se exprime și nu putem să-i oprim elanul liric. „Râul fără margini”( Editura Ararat, 2014, cu interesante interferențe plastice ce aparțin graficienei Margareta Udrescu) este o nouă plachetă ce succede „Viața în trei anotimpuri”, unde un Don Quijote al lui Picasso de pe copertă sugerează postura poetului în lumea prozaică de azi.O undă de melancolie și unduioase scrutări ale memoriei afective se strecoare printre poemele alăturate. Nostalgia se fixează acolo unde neliniștile timpului trecut se agață de un prezent fără contur și un viitor ca o promisiune greu de atins. Lirism bacovian pe alocuri, o bună și flexibilă limbă românească răsfirată în varia formule, poeme ce se vor a fi și o mărturisire. Suntem ce suntem, unii tac, alții vor să exprime stările lăuntrice de care sunt potopiți.Prinos-ul din finalul volumului ar fi un fel de chanson triste( anacronice imbolduri & jindul dezmierdător) al unei poezii de dragoste sublimate, dar exprimate clar și fără echivoc. Dacă dragoste nu e, nimic nu este!

 

Gabriel Diradurian (n.1947, Constanța) este un prozator cu vechi stagii în cîmpul literaturii române. A crezut din junețe că menirea lui e să scrie și asta a și făcut. Asta și face. Destinul existențial i-a fost contorsionat, ceea ce nu l-a îndîrjit să nu cedeze. din-adnotarile-unui-scelerat_1_fullsizeProză și publicistică, romane și povestiri, a comis și teatru. A trăit și a scris. Un „Curriculum Vitae” pus în capul recentul roman  „Din adnotările unui scelerat” (Editura Tracus arte, 2014, cu o substanțială și bine articulată prefață a criticului literar Paul Cernat). I-am citit cartea de față cu zeci de ani în urmă. Avem acum o ediție mult îmbunătățită, periată la nivel lexical și ordonată la nivelul mesajului. Un roman existențialist, unde frămîntările personajelor sunt sau pot fi și ale noastre, umbra tenebrelor din lăuntrul fiecăruia putînd fi un bun pretext pentru multiple interogații. Paul Cernat, un versat cititor de proză, pune accentele corecte acestui roman atipic literaturii române. Forță epică, suflu narativ de lungă cursă, unde ceea ce nu se vede sau spune poate da răspunsul la cine suntem și de ce. Absurdul vieții și morții sunt îngemînate în aceste roman care ar merita citit cu atenția cuvenită unei cărți pentru care autorul a risipit o viață. Gabriel Diradurian, un prozator de cursă lungă.

Bedros Horasangian

  •  
  •