Giuseppe Munarini

RECENZIE / Alberto Elli : Armenia. Arte, storia e itinerari della più antica nazione cristiana

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Alberto Elli, Armenia. Arte, storia e itinerari della più antica nazione cristiana („Armenia. Arta, istoria și itinerariile celei mai vechi națiuni creștine”), Edizioni Terra Santa, 2019. pp. 400.

Nu-l cunoșteam pe profesorul Alberto Eli. Săptămâna trecută, într-o zi, fiind invitat împreună cu fiica mea Elena-Hripsimè la „Casa de Cristal” din Padova de către profesoara Antonia Arslan, am avut bucuria să-l cunosc pe Alberto Ell și să mă apropii de bibliografia sa.

Este un profesor cu maniere politicoase, autor a multor cărți de Istorie a Bisericii, despre Asiria, lumea coptă, înainte încă de cea egipteană, de cea hitită, etiopiană și, în sfârșit, armeană.

La origine Alberto Eli nu este un istoric sau lingvist. A absolvit la Milano Facultatea de Inginerie moleculară. Cu toate acestea, și-a îmbogățit pregătirea științifică cu studiul limbilor clasice precum greaca și latina, dar și cu studiul limbii egiptene, siriene, copte, armene.

Acest studiu pasional i-a permis inginerului Alberto Eli să cunoască și istoria ecleziastică a mai multor națiuni îndepărtate, a Armeniei și nu numai. Au apărut numeroase publicații ale profesorului din care voi menționa doar câteva:

Dall’Egitto ho chiamato mio figlio (Din Egipt l-am numit pe fiul meu), Edizioni Terra Santa, Milano 2013, despre fuga în Egipt, Vallardi, Milano 1997 (în anul 2003 a văzut lumina tiparului  ediția a 3-a);

Storia della Chiesa copta (Istoria Bisericii Copte), 3 voll., Franciscan Printing Press, Gerusalemme – Il Cairo 2003;

La Stele di Rosetta e il Decreto di Menfi (Pietrele din Rosetta și Decretul lui Menfi), Ananke, Torino 2010, cu prezentare istorică și traducere interlineară a textelor hierolifice, demotice și grecești;

Breve storia delle Chiese cattoliche orientali (Scurt istoric al Bisericilor Catolice Orientale), Edizione Terra Santa, Milano 2010;

Ramesse II e gli Hittiti. La Battaglia di Qadesh, il Trattato di pace, i matrimoni dinastici (Ramesse II și hitiții. Bătălia de la Qadesh, Tratatul de pace, căsătoriile dinastice), Ananke, Torino, 2012, cu prezentare istorică și traducere interliniară a textelor hieroglife și akkadiene (pentru tratatul de pace)

Sacra Famiglia. L’Assiria e l’Egitto. Scontro di potenze tra VIII e VII secolo a.C., (Sfânta Familie. Asiria și Egiptul. Ciocnirea puterilor între secolele VIII și VII î.Hr.), Kemet Edizioni, Torino 2016.

Apropiindu-se și de Armenia, profesorul Eli, ne-a oferit cartea intitulată Armenia. Din modul în care s-a exprimat în prezentarea volumului, am înțeles imediat că știa foarte bine istoria, arhitectura Armeniei, semn că pregătirea sa despre această țară a fost abordată cu profesionalism și grijă.

Trebuie să fim foarte recunoscători atât acestui om de cultură, cât și profesoarei Antonia Aslan pentru această frumoasă prezentare.

În cadrul întâlnirii a fost subliniat faptul că volumul despre care vorbim este un ghid pentru cei care vizitează Armenia. Fără îndoială, este ceva mai mult în special din două motive, deoarece autorul și-a extins prezentarea, nu doar asupra actualei Armenii, dar găsim referiri și la Armenia istorică și la Naghorno Karabagh (Arțakh).

Cu siguranță, cartea trebuie studiată înainte de a înfrunta o călătorie inteligentă în Armenia, iar acest volum prezintă toate caracteristicile care conduc cititorul, pagină cu pagină, să descopere o lume îndepărtată, dar și aproape de noi pentru prezența locurilor și a oamenilor armeni care i-am cunoscut sau chiar am iubit și apreciat.

Prima parte (pp. 21-96) este intitulată: „Uno sguardo al Paese, Cenni di storia, Religione e civiltà armena” (O privire asupra țării, semne de istorie, religie și civilizație armeană). Aceasta pornește de la limbă, cu note despre pronunție și citire, despre alfabet. Se trece apoi la prezentarea Bisericii armene, fără a o neglija nici pe cea majoritară apostolică, ori pe cea unită cu Roma sau catolică armeană.

Cititorul este, aș îndrăzni să spun, luat de mână pentru a intra în lumea pe care dorește să o cunoască.

Un subcapitol, intitulat Genocidul prezintă nu numai cauzele a ceea ce noi numim și „Marele rău”, dar și evenimentele și în cele din urmă denunțările împotriva acestuia, fără a le neglija pe cele ale Bisericii Catolice. Există, de asemenea, pagini dedicate negaționismului turcesc.

Aș dori să menționez ce spune autorul:

«Genocidul a fost, cu siguranță, rodul unei politici aberante și nelipsită de o motivație, cu un substrat profund religios. Nu se poate nega faptul că, deși datorită unor motive pur politice, dictate de ideologia filoturcă profesată de tinerii turci, acesta avea și trăsături religioase anti-creștine: până la un anumit punct, de fapt, a fost posibilă convertirea la islam în schimbul vieții. O lectură religioasă a genocidului vine și de la beatificarea Monseniorului Ignace Maloian (1869-1915), arhiepiscop armean catolic la Mardin, în sud-estul Turciei, finalizată în octombrie 2001 de papa Ioan Paul al II-lea în Bazilica Sf. Petru din Roma. O beatificare în urma unui martiriu in odium fidei, adică, care avea drept justificare credința creștină a lui Maloian și a celor care erau cu el, pentru că nu doreau să se lepede de credință» (p. 56).

Un capitol lung este dedicat monahismului, de la început până la cel al lui Bagratuni și al mănăstirilor din secolul al XVII-lea.

Evident, apropiindu-se de arta armenească nu trec neobservate faimoasele „Cruci de piatră” sau Khacikar, care reprezintă, așa cum știm Crucea sau Copacul vieții, mulțumită căruia Mântuitorul ne-a dat iertare și viață adevărată.

A doua parte a cărții prezintă locurile de interes arhitectural și cultural din Armenia, pornind de la capitala Erevan, Erebuni antică, pentru a continua apoi cu Shirak, Lori, Tavush, Argatzoten, Kotayk, Gegharkunik, Armavir, Ararat, Vayots Dzor, Syunik și în sfârșit Nagorno Karabagh.

Lucrarea se încheie cu un glosar esențial și un index de nume personale și nume geografice.

Pe lângă schițe și desene, lucrarea este îmbogățită de numeroase grupaje foto, în special de biserici și mănăstiri.

În fine, trebuie subliniată Prefața scriitorului Pietro Kuciukian, consul onorific al Republicii Armenia la Milano, dar și scriitor și autor de cărți despre țara sa apropiată și îndepărtată.

«Opera lui Alberto Elli a reușit să ne comunice această realitate, să întărească legăturile dintre Armenia și Occident, dintre Armenia și Italia, oferindu-ne posibilitatea de a cunoaște, înțelege și discerne, pregătindu-ne pe toți să „vedem” cu adevărat Armenia, vitalitatea, profunzimea culturală și credința unui popor». (p. 15)

 Giuseppe MUNARINI

 Corespondent ARARAT Padova-Veneto Italia

  •  
  •