Mihai Stepan Cazazian

REALITATEA EVREIASCĂ / Armenii şi evreii – experienţă comună în genocid

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

du-genocide-des-Armeniens-a-la-shoah-Dedeyan-Iancu

La Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, Centrul de Studii Israeliene „Goldstein Goren”, a fost organizată lansarea lucrării ”Du génocide des arméniens á la Shoah. Typologie des massacres du XX-ième siècle” (De la genocidul armenilor la Shoah. Tipologia masacrelor secolului XX). Volumul a fost publicat la Editura Privat din Franţa, sub îngrijirea lui Gérard Dédéyan şi Carol Iancu. Cartea trezeşte interesul deoarece este prima colecţie de studii, provenind din zece ţări, care încearcă să stabilească puncte comune ale istoriei armenilor şi evreilor, în primul rând în ceea ce priveşte intenţia de a distruge cele două popoare, care reprezentau minorităţi în statele în care trăiau. Este vorba, aşa cum se arată în prefaţa cărţii, “de o abordare pluridsciplinară, pe baza unor studii comparative, mărturii, istorie şi memorie. Prin bogăţia şi varietatea studiilor adunate, această carte pune într-o lumină nouă înţelegerea fenomenului genocidar care se află în centrul istoriei secolului XX, chiar şi XXI, şi care priveşte întreaga umanitate”, se scrie în continuare.

Prof. univ. dr. Mihai Chioveanu, care a deschis discuţiile, a caracterizat apariţia acestui volum drept excepţională, binevenită, mai ales prin faptul că a fost publicat la marcarea a 100 de ani de la genocidul armenilor. El a mulţumit prof. Carol Iancu pentru gestul de a lansa şi la Bucureşti această lucrare.

Conf. univ. dr. Felicia Waldman a remarcat, în intervenţia sa, o posibilă paralelă între Shoah şi genocidul armenilor. “Punând alături mărturiile rămase despre Shoah şi genocidul armenilor, poţi foarte uşor să le confunzi. Existau nişte lucruri îngrozitoare, dar atât de identice, încât ele devin şocante”, a arătat vorbitoarea.

De asemenea, ea a evocat diferenţa de reacţie a opiniei publice faţă de cele două tragice evenimente. Ele au fost disproporţionate, reacţia în privinţa genocidului armenilor fiind mult mai bine conturată.

“Reacţia la genocidul armenilor a fost mult mai corectă, mai puternică şi reală ca efect. […] Nu vorbim doar despre reacţii formale, ci de întregi campanii umanitare pentru deportaţi.” În ceea ce priveşte Shaoh-ul, reacţiile au fost însă mult mai rare şi s-au profilat ca acţiuni individuale, recunoscute de Statul Israel prin acordarea distincţiei de “Drept între Popoare”. O altă similitudine care poate fi observată este valul de naţionalism care i-a animat pe ”junii turci” să recurgă la astfel de măsuri, fenomen care poate fi identificat şi în perioada Germaniei naziste, a menţionat dr. Felicia Waldman.

Istoricul Adrian Cioflâncă a vorbit despre un adevărat“plagiat al masacrelor”,identificând paradigme genocidare comune în rândul dictatorilor. “Asemănarea între genocidul armenilor şi Holocaust poate fi identificată până spre anii 1940-1941. Este vorba despre o serie de deportări genocidare, care nu asigurau condiţii compatibile cu viaţa. Întregul proces a produs un număr extraordinar de victime, el fiind însoţit de masacre locale.”Această ambiguitate, a afirmat istoricul, îi poate alimenta pe unii negaţionişti, care pot specula lipsa unor documente. Totodată, el a afirmat că trecerea timpului – cei 100 de ani de la genocidul armenlor sau cei 75 de ani de la desfăşurarea Holocaustului – nu rezolvă definitiv problematica cunoaşterii, adesea voinţa politică jucând un rol determinant în studierea sau nu a acestor fenomene. Un exemplu elocvent îl constituie dosarele criminalilor de război, dintre care multe au rămas nestudiate.

În cuvântul său, prof. Carol Iancu a arătat că s-a încercat realizarea unei lucrări comparative a genocidului armenilor şi Shoah-ului dar şi a altor genociduri, de pildă cel al populaţiei africane herero din 1904 de către Germania imperială. La acest volum au colaborat 36 de cercetători din 10 ţări. Carol Iancu i-a menţionat pe prof. Gérard Dédéyan, colegul său de la Universitatea din Montpellier care, împreună cu o echipă de cercetători, a elaborat articole despre evrei, armeni şi creştinii din Orient (Siria, Liban şi Irak), constatând cu durere că astăzi este pe cale eradicarea comunităţilor creştine din aceste regiuni, cele mai vechi din istorie, de către islamismul radical. Volumul este realizat de cei mai buni specialişti. Au fost redactate studii comparative, care tratează convergenţele şi diferenţele genocidurilor. Profesorul Iancu a vorbit şi despre unicitatea Shoah-ului, despre unicitatea distrugerii evreimii europene, arătând că fenomenul are trei caracteristici: este un fenomen creştin, toate cultele creştine participând la distrugerea iudaismului; este un fenomen al modernităţii, cu justificarea că evreii trebuie distruşi fiindcă s-au născut; şi este un fenomen occidental, neexistând nici o iniţiativă de a-i salva pe evrei.

Prof. Iancu a amintit şi prigonirea evreilor din România şi l-a menţionat pe diplomatul francez Jacques Truelle care, deşi reprezenta guvernul de la Vichy (de fapt era un susţinător al generalului de Gaulle), în informările trimise a vorbit pentru prima dată despre exterminarea evreilor din România pusă la cale de Germania şi pusă în aplicare de guvernul român. De aceea, situaţia din România trebuie prezentată şi făcută publică pentru ca generaţiile mai tinere să cunoască adevărul istoric. În ceea ce priveşte genocidul armenilor, a arătat vorbitorul, primii care au menţionat acest fenomen au fost evreii, Carol Iancu referindu-se la romanul lui Franz Werfel ”Cele 40 de zile de pe Musa Dagh”.

Lansarea a fost urmată de întrebări şi discuţii, participanţii dorind să afle mai multe detalii despre tematica volumului.

EVA GALAMBOS , DAN DRUŢĂ

Realitatea evreiască nr. 446-465 (1264-1265) 1-31 ianuarie 2016

  •  
  •