Mihai Stepan Cazazian

RADIO ROMÂNIA MUZICAL / Ansamblul ‘Gurdjieff’ la Bucureşti

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
21220_1553018534958897_2191841097951154002_n

Foto Miko

 

Asociaţia “Octava” a propus publicului joi, 26 martie 2015, la Sala Radio, un concert susţinut de Ansamblul “Gurdjieff” din Armenia, alcătuit din muzicieni specializaţi în cântul pe instrumente tradiţionale precum duduk, blul/nay, saz, tar, kamancha, oud, kanon, santur, dap/daf, tombak sau dhol. După cum aflăm din prezentarea cuprinsă în elegantul program de sală, muzica filosofului Gurdjieff, compusă prioritar între 1924-1927, în colaborare cu Thomas Hartmann, creator şi pianist rus, se raportează la propriile sale experienţe trăite în Armenia, Caucaz, Orientul Mijlociu, Asia Centrală, India sau Nordul Africii.

În 2008, pianistul şi compozitorul armean Levon Eskenian a înfiinţat ansamblul care, purtând numele lui Gurdjieff, promovează acest repertoriu al diverselor popoare, în aranjamente prin care se doreşte păstrarea specificului şi autenticităţii muzicii din zonele respective, astfel încât am ascultat, în combinaţii timbrale inedite, piese de inspiraţie folclorică sau cu încărcătură religioasă, din spaţiul armean, grecesc, arab, kurd, asirian şi caucazian, în marea majoritate cântate solo sau în formaţie restrânsă, pentru ca abia în ultimele lucrări din program să evolueze întregul ansamblu. Desigur, spectatorii au urmărit cu atenţie sonoritatea specială a instrumentelor cu corzi, de suflat sau de percuţie, parte cu forme ciudate, surprinzând faptul că mai toate piesele erau lente, în tonalităţi minore, chiar şi în dansurile susţinute şi prin mişcările sobre ale unor dansatoare îmbrăcate în negru (ca şi instrumentiştii, de altfel), gestica lor etalând câteva elemente repetate şi atitudini extrem de rezervate mai aproape de un ritual. Iar dansurile finale au adus intensităţi ample şi ritmuri pregnante, regăsite şi în bis, contrastând puternic cu discreţia şi transparenţa melodiilor care le-au precedat, sugestive pentru felul de a fi al celor obişnuiţi cu deşertul, cu singurătatea şi poate cu tristeţea oamenilor din locurile evocate. Interesant de remarcat, şi miniaturile scrise de Komitas Vardapet, fondatorul şcolii moderne de compoziţie din Armenia, au purtat aceeaşi amprentă a sonurilor “de departe”, în structuri repetitive, ca într-o reluare infinită a unor ecouri şi trăiri ancestrale.

În debutul fiecărei părţi a programului, Llevon Eskenian a prezentat câte două miniaturi pentru pian semnate de Gurdjieff/Hartmann, respectiv Komitas; simple, parcă abia şoptite…

Pentru noi a fost o experienţă inedită, poate surprinzătoare, dar faptul că CD-ul editat de ansamblu a obţinut, în 2012, la Festialul de jazz din Olanda, Premiul Edison Jazz/World “pentru cel mai bun album internaţional”, constituie o dovadă a recunoaşterii sale internaţionale, deşi probabil muzica gravată pe disc era de o factură total diferită de ceea ce ni s-a oferit în concertul de la Sala Radio, fără vreo legătură cu jazz-ul.

Oricum, Asociaţia “Octava” a promis că va continua proiectul de “promovare a valorilor umane universale” prin invitarea altor formaţii muzicale mai aparte, prin conferinţe şi prezentări susţinute de profesionişti în domenii diverse. Aseară ni s-a oferit o “mostră” edificatoare în acest sens.

Anca Florea

http://www.romania-muzical.ro

  •  
  •