Mihai Stepan Cazazian

RĂDĂCINILE RĂULUI / „RĂZBOIUL REDESCOPERIT 1914-1918”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Razboiul_redescoperit_micEditura CORINT, iată ne mai oferă o pagină din aproape (aparent) uitatul prim război mondial. Este vorba de volumul publicat în anul 2000 în Franța și tradus acum de Cristina Popescu și Elena-Tudora Duță cu o densă prefață de Florin Țurcanu (prof.universitar, studii de istorie la Universitatea București și Paris, teza de doctorat având subiect Mircea Eliade în plan istoric, tradusă și publicată acum 7 ani la București). Autorii, Stephane Audoin-Rouzeau și Annette Becker, profesori la prestigioase universități din Franța, specializați pe segmentul 1914-1918.

Primul Război a fost rădăcina tuturor relelor din perioada interbelică și cauza principală a celui de-al Doilea Război Mondial. Ecourile sale malefice nu s-au stins nici până astăzi. Găsim aceste cuvinte în cartea ce o semnalăm, cuvinte care conțin un mare adevăr.

Volumul nu se ocupă cu date, bătălii, armate, oameni politici sau generali, nefiind o încă altă monografie a evenimentelor militar-politice ale vremii. În schimb textul oferit se focalizează pe factorul uman și impactul marei  conflagrații mondiale asupra omului, luat ca individ dar și colectivitate. Marile secțiuni ale cărții se ocupă de Violență, ca manifestare patologic-umană, efectul de Cruciadă, în sensul antrenării marilor colectivităti spre fanatism (un bun exemplu este pe larg discutat fiind Turcia și genocidul armenilor), și Doliul, individual sau / și colectiv care nu s-a consumat nici acum după un secol. Una din dovezi sunt acele monumente ale Eroului Necunoscut ce se regăsesc mai în toate țările. Analiza detaliată a acestor aspecte umane face ineditul acestui volum care ne oferă o altă perspectivă asupra Marelui Război. Nu sunt omise nici perioadele imediat postbelice cu toată problematica lor umană.

Capitolul Deportări și masacre în masă:Imperiul Otoman și Armenii( p 89 – 96) descrie cu acuratețe evenimentele dând și unele detalii ca acel afiș de la Trebizon. Termenul genocid însă e considerat, aplicat acelor evenimente ca anacronic, pe motiv că a fost introdus mai târziu.

Nefiind juriști autorii se lasă prinși în capcana chichițelor formaliste. Lor le scapă ideea de bază că oricum ai numi faptele ele nu-și schimbă natura și caracterul penal. Să reiau un exemplu mai vechi. Inițial fenomenele electrice erau studiate cu ajutorul conceptului de fluid electric. Apoi s-a descoperit electronul și electromagnetismul. Fenomenele au căpătat denumirea de electromagnetism. A schimbat ceva din natura fenomenului această nouă terminologie? Nimic! Putem numi anacronism afirmația că în trecut a fost studiat electromagnetismul, deși el nu se chema încă așa? Conținutul juridic al termenului genocid, masacru total, nimicirea unui întreg popor, crimă împotriva umanității, și altele sunt juridic echivalente. Prof Rummel a mai propus un termen de democid care lărgește puțin sfera noțiunii adăugând și tratamentele rele îndreptate spre nimicirea unui grup național-politic-religios. Ar însemna că toate faptele ce se înscriu în această din urmă definiție nu sunt democid ci numai acelea, ulterioare adoptării termenului. E ridicol!

Încheind acest semnal, atragem atenția că în ultimii ani au apărut la diferite edituri cărți aparținând diferiților autori care tangențial, sau mai extins, se ocupă de genocidul armean. Ar fi salutar dacă cineva s-ar obosi și ar face o listă cu aceste lucrări. Mai mult, poate ar fi oportun să apreciem utilitatea publicării în volum a extraselor din aceste cărți, un fel de crestomație, utilă tuturor celor care ar dori să prezinte caracterul universal al interesului fața de fenomenul de genocid al cărui început își are rădăcinile în Imperiul Otoman subiectul fiind atunci ca și acum poporul armean.

 

NOR BERD

 

 

 

 

  • 3
  •