Mihai Stepan Cazazian

Punct si de la capat

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Am ajuns la anul 95 al suferinţei noastre. Totul a început în 1915 şi continuăm să căutăm un răspuns la cele petrecute. Definiţia am dat-o. A fost genocid. Dar cîţi ne-au auzit? La nivelul naţiilor mulţi ne-au înţeles. La nivel politic mulţi nu ne aud. Sau nu vor! Trebuie să continuăm lupta cu orice preţ. Aici în România înţelegerea se rezumă la „bunăvoinţa“ unor intelectuali de a percepe şi vorbi de drama armenilor. De multe ori prietenia joacă un rol esenţial! Politic trebuie să mai aşteptăm deşi reprezentanţii noştri, an de an, de 24 aprilie vorbesc în Parlament. Un nou pas a fost făcut prin cartea lui Varujan Vosganian. Romanul „Cartea şoaptelor“ este şi un mesaj al disperării noastre. Dar, oare putem învinge prin forţa cuvintelor ? Acum 10 ani scriitorul Bedros Horasangian încerca, în modesta noastră revistă, să panorameze şi să caute răspuns la drama armenilor pe parcursul unui serial ce s-a întins un an. „Dosarul 1915“, un demers unic în gazetăria armean? din Diaspora, nu a avut, din păcate, la nivel naţional ecoul scontat. Cu toate acestea analizele şi informaţiile oferite, pentru prima oară publicului din România, s-au constituit într-un excepţional document. Deşi am avut susţinători, paradoxal, au fost şi voci critice. „Prea mult genocid“, au zis unii. Prea mult? Si uite unde s-a ajuns. Se moare încă – vezi cazul ziaristului Hrant Dink ucis în ianuarie 2007 în Turcia pentru că a pledat pentru cauza armeană. Deci. Punct şi de la capăt.
În anul 1915…

  •  
  •