Redactor

Propunere de creare a unui cadru pentru unificarea Diasporei armene

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page


Armenii cred foarte tare în unitate naţională. De fapt ei sunt obsedaţi de acest aspect.

Totuşi, în ciuda tuturor discuţiilor cu privire la unitatea poporului armean, a poemelor şi a cîntecelor patriotice care prezintă beneficiile unui astfel de eveniment, acest vis îndrăgit rămîne neîmplinit. Există numeroase exemple de încercări eşuate de unificare. Chiar şi în perioadele vitrege armenii au avut divergenţe şi au jucat după cum le-au cîntat alţii.

Totuşi, un număr din ce în ce mai mare de armeni şi-a dat seama că unitatea este extrem de importantă pentru ca naţiunea lor să supravieţuiască şi au reuşit, în ultimii ani, să înregistreze succese modeste în formarea de coaliţii. Atît Fondul Internaţional Hayastan All Armenian cît şi Fondul United Armenians din SUA reprezintă doar coaliţii ale organizaţiilor principale ale comunităţilor, coaliţii care întreprind acte de caritate în Armenia şi în Arţakh (Karabagh).

În mod ironic, o dată cu creşterea numărului celor care propun această unificare, a crescut şi numărul proiectelor de unire a armenilor, fapt ce poate duce la noi conflicte privind modul în care se va realiza aceasta! Există în momentul de faţă cîteva astfel de iniţiative în diferite colţuri ale lumii, care îşi propun fie să adune toate organizaţiile armeneşti sub o singura umbrelă, fie să unească grupurile de armeni în funcţie de profesiile pe care aceştia le deţin, fie să formeze organizaţii de tipul Armenii din Vest. Într-un articol recent, simpla menţionare a necesităţii unei structuri de organizare a diasporei a generat extrem de multe răspunsuri pozitive.

Deşi toate proiectele de unificare aflate în plină desfăşurare merită toată aprecierea, şi deşi susţinătorii acestor planuri vor ajunge probabil să bată palma, aş vrea să prezint cîteva idei preliminarii, idei care sunt rezultatul a ani întregi de reflectare şi de comunicare cu diferiţi lideri şi oameni importanţi ai comunităţilor din diferite ţări.

Proiectul pe care îl propun presupune formarea unui cadru de unificare care să reprezinte armenii din toată diaspora, excluzîndu-i pe cei care locuiesc în Armenia şi în Arţakh care sunt deja reprezentaţi de guvernele acestor ţări. Cele aproape şapte milioane de armeni din diaspora vor fi împărţiţi în grupuri de 20 000 de persoane care aparţin unei anumite circumscripţii electorale şi fiecare astfel de grup îşi va putea alege un reprezentat. Candidaţii care îndeplinesc anumite condiţii stabilite în prealabil se pot auto-nominaliza ca reprezentanţi ai celor 20 000 de armeni din circumscripţia lor. Votanţii trebuie să aibă cel puţin  18 ani, să fie de origine armeană, şi să aibă o adresă sau un email care să poată fi verificate în circumscripţia lor. Armenii care îndeplinesc aceste condiţii pot participa la alegeri indiferent de cetăţenia lor, de ţara de origine, de religia sau de afiliaţia lor politică. Alegerile vor fi organizate pe baza principiului democratic: „un om – un vot!”

În ţările în care se află un număr mare de armeni, mai mulţi candidaţii vor fi aleşi să reprezinte fiecare grup de 20 000 de rezidenţi. În timp ce în zonele lumii unde există un număr mic de armeni, unde  20 000 de persoane reprezintă numărul armenilor din mai multe ţări, o persoană aleasă îi va reprezenta pe cei care locuiesc în acele state. La început s-ar putea să fie un număr mic de votanţi. Cu toate acestea, odată ce noua structură devine mai puternică şi cîştigă legitimitate, ea va atrage un număr foarte mare de participanţi. Alegerile nu trebuie să fie ţinute simultan în întreaga diasporă. La început pot fi organizate într-o singură zonă pentru a testa fezabilitatea acestor proceduri electorale. În acest sens, aş vrea să salut decizia liderilor comunităţii armenilor din Franţa de a organiza alegeri naţionale în această ţară pentru a-şi alege reprezentanţii.

Este important de menţionat că numai cei care sunt aleşi de publicul larg pot spune cu adevărat că îi reprezintă pe armenii care locuiesc în circumscripţia lor, în timp ce alţi lideri ai comunităţii îi reprezintă doar pe membrii organizaţiei lor. În consecinţă, corpul de 350 de reprezentanţi din toate circumscripţiile locale ale întregii diaspore pot spune în mod oficial că reprezintă armenii de pretutindeni, mai exact armenii din afara graniţelor Armeniei şi Arţakh-ului.

Corpul de reprezentanţi va avea un preşedinte sau un purtător de cuvînt, comitete şi subcomitete care se vor ocupa de cultură, limbă, religie, educaţie, afaceri externe, drepturile minorităţilor de armeni, relaţiile cu Armenia şi Arţakh-ul, recunoaşterea Genocidului şi de problemele financiare.

Corpul de 350 de reprezentanţi se va întîlni periodic şi va lua decizii în baza unui vot al majorităţii. Un lucru extrem de important de menţionat este faptul că deciziile vor putea fi adoptate numai cu o majoritate de doua treimi. Organizaţiile armeneşti existente vor continua să funcţioneze fără nici un fel de obstacol sau de concurenţă din partea noii entităţi transnaţionale. De altfel, aceste organizaţiile îşi vor putea extinde raza de acţiune dacă vor reuşi să-i convingă pe reprezentanţii noului corp să adopte proiectele lor. Ţinînd cont că liderii din diaspora sunt membrii marcanţi ai comunităţilor lor, nu ar fi de mirare ca mulţi dintre ei să fie aleşi în acest corp nou prin vot popular.

Un avantaj important al acestei noi structuri este posibilitatea ca ea să fie recunoscută de Naţiunile Unite şi de alte organizaţii regionale sau internaţionale, ca o organizaţie      non-guvernamentală (ONG) primind dreptul de a reprezenta şi de a vorbi în numele diasporei armeneşti.

Reprezentanţii acestei noi entităţi dintr-un anumit oraş sau dintr-o anumită ţară pot interacţiona şi cu autorităţile locale în numele tuturor armenilor care locuiesc în acea regiune. De exemplu, recenta dispută dintre armenii din America iscată atunci cînd a trebuit să se decidă ce grup va reprezenta comunitatea la întîlnirea cu Secretarul de Stat Hillary Clinton, ar fi putut fi uşor evitată dacă ar fi existat acest corp transnaţional. În plus oficialii guvernului armean precum şi liderii străini ar şti cui să se adreseze atunci cînd au nevoie să contacteze reprezentanţii aleşi ai diasporei.

Reprezentanţii acestei noi structuri ar putea de asemenea să susţină candidaţii la alegerile locale sau naţionale din diferitele ţări în care locuiesc. Acest rol devine extrem de important în alegerile cheie sau atunci cînd mai mulţi candidaţi armeni se luptă pentru acelaşi post, pentru că în astfel de cazuri în general voturile se împart şi nici unul dintre candidaţii nu reuşeşte să strîngă numărul necesar pentru a cîştiga. Astfel cei care vor fi susţinuţi de acest corp vor primi cel mai probabil şi majoritatea voturilor.

Înainte însă de a implementa o iniţiativă aşa de ambiţioasă, trebuie să fie urmăriţi cîţiva paşi:

  1. O echipă de cercetători va trebui să studieze proiectele similare create de Israel, Grecia, Liban, Italia şi alte ţări pentru a învăţa din experienţele acestora. Un asemenea studiu ar putea fi făcut de USC Institute of Armenian Studies care va crea apoi cel mai bun mecanism pentru organizarea alegerilor internaţionale. Tot ei vor face şi o estimare a numărului de votanţi din fiecare ţară, vor stabili condiţiile de calificare atît ale votanţilor cît şi ale candidaţilor  şi vor prezenta măsurile necesare pentru a evita fraudele electorale. Institutul ar putea de asemenea să propună o serie de norme privind structura şi funcţionarea corpului de reprezentanţi (reguli ale întîlnirilor, stabilirea comitetelor şi subcomitetelor, procedurile de anulare, datele limită, procedurile de alegere ale preşedinţilor şi vicepreşedinţilor)
  2. Înainte ca orice anunţ cu privire la înfiinţarea unui cadru de unificare să fie făcut public, comitetul organizator trebuie să ia legătura cu liderii organizaţiilor influente din diaspora, pentru a-i anunţa de această noua iniţiativă şi pentru a primi sugestii şi încurajări din partea acestora.
  3. Comitetul organizator ar trebui de asemenea să anunţe guvernele Armeniei şi Arţakh-ului care sunt obiectivele noii organizaţii, şi să se asigure că au sprijinul tacit al acestora, fără implicarea lor propriu-zisă. După ce corpul proaspăt ales devine funcţional, reprezentanţii autorizaţi vor interacţiona cu guvernele Armeniei şi Arţakh-ului în mod regulat. Pentru a evita ca deciziile noii entităţi să fie influenţate de oficialii armeni în urma presiunilor venite din partea puterilor străine, este extrem de important ca independenţa corpului de reprezentanţi să fie menţinută

O data creată, noua organizaţie transnaţională va da naştere pentru prima dată unui corp de reprezentanţi în diaspora, corp care va avea o influenţă politică şi economică, va fi capabil să promoveze interesele Armeniei, să ocrotească valorile culturale şi să apere drepturile armenilor de pretutindeni.

HARUT SASSOUNIAN

Dupa asbarez.com

traducere de Silvia Terzian

One Response to Propunere de creare a unui cadru pentru unificarea Diasporei armene

  1. Anonim April 11, 2010 at 1:38 am

    Interesant.