Mihai Stepan Cazazian

Chestiunea armeană astăzi I

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share


I. Nivelul Strategic

„Divide et impera”: analiza chestiunii armene

În 2010 problema recunoaşterii oficiale imediate a Republicii Nagorno-Karabagh a fost din nou ridicată în Parlamentul Republicii Armenia. Din păcate, atît iniţiatorii, cît şi adversarii acestei idei iau în considerare recunoaşterea exclusiv în combinaţii suprastructurale de joc diplomatic, ignorînd fundamentul său – nivelul strategic.

Adevărul este că Nagorno-Karabaghul este o parte a chestiunii armene nerezolvate, ale cărei componente principale – conflictul turco-armean, conflictul din Karabagh, recunoaşterea internaţională a genocidului armean şi problema Djavahkului [regiune majoritar armeană din sudul Gruziei – n.trad.] – continuă să fie evaluate de către elita politică a Republicii Armenia în mod separat, și nu ca un tot unitar.

În consecinţă, nu există o imagine globală a provocărilor strategice cu care se confruntă statul armean, slăbindu-i astfel grav poziţia în ceea ce priveşte  diplomaţia şi dreptul internaţional în toate zonele majore de interes pentru politică externă. Prin urmare, planificarea naţională eficientă a politicii externe (şi interne) a Republicii Armenia – incluzînd o analiză concretă a aplicabilităţii recunoaşterii  Karabaghului – este posibilă doar după ce noi înşine înţelegem clar starea actuală a chestiunii armene, în contextul situaţiei geopolitice în care se află Armenia după redobîndirea independenţei în 1991.

Particularităţi ale chestiunii armene în secolul 21

Începînd cu anul 1991 chestiunea armeană a revenit în arena internaţională, dar nu ca o problemă de salvare fizică a armenilor din Armenia Occidentală aşa cum era cunoscută la sfârşitul secolului 19 și începutul secolului 20. Turcii au distrus complet populaţia armeană din Armenia Occidentală şi parţial din Armenia Orientală în timpul genocidului din 1893-1923, genocid care a fost comis în trei etape – între 1893-1896, în 1909 şi între 1915-1923. În timpul ocupaţiei sovietice zone vaste din Armenia Orientală – inclusiv Nahicevanul şi Karabaghul de Nord [regiuni armenești atribuite Azerbaidjanului sovietic – n. trad.] – au fost de asemenea supuse dez-armenizării. În prezent, conflictul armeano-turc a intrat într-o nouă fază, a cărei principală caracteristică este existenţa unei Republici a Armeniei recunoscute pe plan internaţional. Dar politica Turciei de a elimina Armenia de pe hartă nu a fost revizuită niciodată; noul obiectiv este de a înăbuşi statul armean din faza sa incipientă. Turcia încearcă să-şi îndeplinească acest obiectiv în mod indirect, prin intermediul aliatului său, Azerbaidjanul, întrucît contextul internaţional actual, precum şi problemele interne grave de natură politică şi economică previn o invazie directă a turcilor în Armenia (însă, cu toate acestea, permit embargoul economic de lungă durată şi  războiul psihologic împotriva Armeniei).

În deplină conformitate cu planul turcilor, în 1991-1994 proaspătul reconstituit stat armean a suferit de pe urma atacurilor azere pe întreaga lungime a frontierelor sale estice. În această situaţie, o garanţie solidă a securităţii şi, mai presus de toate, graniţe ce puteau fi apărate erau două aspecte de importanţă vitală pentru Armenia. Acest obiectiv strategic a fost parţial îndeplinit, chiar dacă cu preţul unor sacrificii enorme, prin eliberarea unor teritorii ale patriei noastre, teritorii armenești (cele 7 raioane administrative revendicate de la Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjan) aflate de-a lungul frontierelor fostei Regiuni Autonome Nagorno-Karabagh (RANK) . După 15 ani aceste teritorii sunt în continuare controlate de către armata armeană. Presupunem, în general, că teritoriile eliberate sînt o necesitate pur militară – singura modalitate de a suprima înaintarea inamicului. Acest punct de vedere, care reflectă, de altfel, situaţia din timpul războiului din Karabagh, este corect ca principiu însă, în acelaşi timp, fiind un punct de vedere strict militar, este superficial. Importanța unui teritoriu eliberat este mult mai largă: aceasta are în vedere întregul spectru al problemelor istorice, geo-strategice, geo-economice, demografice, juridice, culturale şi chiar existenţiale ale statului armean.

Slăbiciunea generală a gîndirii politice armenești, înţelegerea incompletă şi insuficientă a chtestiunii armene şi influenţa intelectuală negativă a forţelor externe reprezintă motivele pentru care cele 7 raioane administrative menţionate mai sus au fost iniţial numite „zonă tampon” sau chiar „teritorii cucerite.” Ulterior denumirea inacceptabilă de „teritorii cucerite” a fost treptat eliminată (deşi, din păcate, nu complet) și înlocuită cu denumirea mai exactă, dar într-o oarecare măsură vagă, de „teritorii eliberate”. Această zonă ar trebui să fie definită de un termen adecvat din punct de vedere strategic, şi anume, „teritoriu eliberat al Armeniei”, deoarece este vorba de un teritoriu armenesc şi nu contează dacă acesta este declarat  o unitate administrativă a Republicii Armenia (RA) sau a Republicii Karabagh (RK), deoarece din punct de vedere strategic RA, RK şi teritoriile eliberate constituie un tot unitar, toate fiind unite sub numele de Armenia. Armenia Modernă este teritoriul controlat de armata armeană. Iar cei 12.000 km pătraţi recent eliberaţi sunt un segment esenţial al patriei noastre, cu specificul său demografic, socio-economic şi cultural.

Contrar opiniei generale, chestiunea armeană nu este recunoaşterea internaţională a genocidului armean şi nici dreptul la autodeterminare al Karabaghului, ci problema teritorială.

Cu toate acestea, nici în timpul războiului din 1991-1994, nici în prezent, clasa conducătoare armeană nu s-a maturizat suficient pentru a înţelege această axiomă strategică simplă. Astăzi esenţa chtestiunii armene este crearea unor condiţii politice şi teritoriale pentru ca armenii să ducă o viaţă liberă şi independentă în patria lor, Armenia. Nu poate exista decât un singur răspuns la chtestiunea armeană: restaurarea statalităţii, dacă nu pe toţi cei 350.000 km pătraţi ai Armeniei istorice (fapt irealizabil în viitorul apropiat), atunci cel puţin pe o suprafaţa suficient de mare din teritoriul său pentru a asigura pe termen lung existenţa şi dezvoltarea civilizaţiei armene. Cu alte cuvinte, chestiunea armeană este o problemă de securitate pentru armeni şi trebuie îndeplinite două condiţii prealabile: în primul rînd, crearea unui stat armean puternic care să funcţioneze şi, în al doilea rînd, garanţii teritoriale care să consolideze securitatea şi viabilitatea statului respectiv. Trebuie menţionat că dacă se realizează numai una dintre condiţiile prealabile nu este suficient: nici statul armean nu ar putea supravieţui pe teritoriul de 29.800 km pătraţi ai fostei Republici Socialiste Sovietice Armene, teritoriu foarte vulnerabil si predispus la agresiuni, nici nu s-ar putea prezerva viaţa colectivă naţională în zonele populate de armeni din Platoul Armean în absenţa unui stat armean. Prin urmare, chtestiunea armeană de astăzi este una geo-politică, de apărare şi de viabilitate economică a statului armean reconstituit.

(Va urma)

Armen Ayvazyan

Doctor în Ştiinţe Politice Erevan

Traducere de Silvia Terzian

dupa Ramgavar.org

  •  
  •  

One Response to Chestiunea armeană astăzi I