Mihai Stepan Cazazian

Printre armenii Sucevei, de Sânziene….

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

                        Suceava, 24 iunie. Zi de mare sărbătoare în oraş. Aglomeraţie, cald, nerăbdarea pluteşte în aer.

                        Sânzienele la Suceava sunt un prilej de reculegere spirituală, pe de altă parte de petrecere a timpului liber într-un mod relaxant, pe fond muzical şi…culinar.

                        Astăzi, însă, mi-am îndreptat din nou paşii către Hagigadar – „Maica Domnului dătătoare de năzuinţi”, după cum o denumeşte Minas Băjăkşian în anul 1808, în periplul său prin Ţările Române – . Linişte, un peisaj extraordinar, credincioşi de toate vârstele vin cu speranţă aici, la Maica Domnului de la Hagigadar. Am văzut copii şi adolescenţi care se rugau din toată inima, practicând ritualul mersului în genunchi.

                        După rugăciune, unii enoriaşi se aşază direct pe iarba proaspăt cosită. Încet-încet, grădina de la Hagigadar se transformă într-o grădină botanică în miniatură: nuci, cireşi, brăduţi argintii, stejari pe deal, în zona porţii de acces, trandafiri, panseluţe. În curând, în preajma sărbătorii de pe 15 august, florile multicolore vor înconjura fântâna şi noua casă a pelerinilor.

                        În biserica răcoroasă, în care majoritatea credincioşilor intră în genunchi, este expusă în faţa altarului mâna Sfântului Ioan – Surp Garabed în armeană. Intră cu multă credinţă. Într-adevăr, cred că zona asta are ceva deosebit! E ca şi cum orice gând negru sau apăsare sufletească dispare atunci când păşeşti pe teritoriul mănăstirii!

                        Slujba de astăzi a fost oficiată de ÎPSS Datev Hagopian, episcopul Bisericii Armene din România, împreună cu preoţii Sorin Mandalian şi Azad Mandalian, în limbile armeană şi română. S-au înălţat rugăciuni, s-au cântat Psalmul 50 scris de regele David, despre care se spune că are puteri nebănuite, precum şi ruga către Maica Domnului de la Hagigadar, care au emoţionat asistenţa.

                        La finalul slujbei, fiecare credincios a primit binecuvântarea celor trei feţe bisericeşti, în faţa mâinii Sfântului Ioan. Parcă au apus toate neajunsurile!

                        Ies în curtea bisericii. Miroase a iarbă cosită, adie chiar lumânările pentru cei trăitori în această lume, dar şi pentru cei plecaţi dincolo. Mă aşez pe o bancă sub nuc şi privesc în zare. Nicăieri nu am regăsit pacea sufletului precum o regăsesc la Hagigadar! Acelaşi lucru urez tuturor: să regăsească pacea şi bucuria aici, la „Maica Domnului dătătoare de năzuinţi”!

Corina Derla, 24 iunie 2017