Mihai Stepan Cazazian

Predica PS Episcop DATEV HAGOPIAN pe data de 24 aprilie cu ocazia Zilei comemorării Genocidului Armean din anul 1915

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 218067_204512129581467_188376727861674_610301_5959326_n

 

          Iubiți fii armeni, astăzi toți armenii din întreaga lume aflați în mare doliu comemorează marea crimă care s-a săvârșit acum 98 de ani. În anul 1915 s-a întâmplat inimaginabilul, indescriptibilul. Nu numai că s-a încălcat una dintre cele mai mari porunci ale lui Dumnezeu: nu ucide!, ci această poruncă s-a transformat într-o programată eradicare a unui neam. S-a încercat a se șterge armeanul de pe fața pământului prin ducerea la îndeplinire a unui plan criminal dar noi, astăzi, prin jurământul nostru, prin rugăciunea, marșul și amintirea vie, credem și mărturisim că armeanul nu a murit și nici nu va muri.

        24 aprilie 1915. Această dată va rămâne de neuitat în istoria poporului armean. În urmă cu 98 de ani, 1.500.000 de fii ai unui popor pașnic și creator a fost supus genocidului. Astăzi ne adunăm sub cupolele bisericilor noastre dragi și amintim genocidul simbolizat de îndoliata zi de 24 aprilie. Nu facem acest lucru doar pentru a comemora această întâmplare grozavă prin care a trecut poporul nostru, ci și pentru a păstra vie amintirea victimelor, a sutelor de mii de martiri armeni, în mintea și sufletul tinerilor noștri. Suntem în biserici nu numai pentru a ne ruga pentru sufletele drepte ale celor uciși, ci și pentru a arăta lumii că nu suntem indiferenți față de drepturile ce revin neamului nostru în urma acestei incomensurabile pierderi.

      Suntem chemați de glasurile străbunilor noștri la datorie. Sângele lor, onoarea noastră, a milioanelor armeni dezrădăcinați din pământul lor milenar, suflete pribege care își plâng în istorie nu numai morții, ci și raiul dintre Tigru și Eufrat, toate acestea ne cer să apărăm cauza armeană: amintirea celor duși în vecie și dreptul nostru de a viețui pe pământurile în care ne-am format ca neam acum mii de ani, loc sfânt de unde am fost alungați de boala pan-turcismului și de către ura față de tot ce respiră armenește. Noi istorii se scriu pe pământurile albite de oasele străbunilor noștri. Civilizații sunt mințite de istorici mercenari și de către idealiști copărtași ai criminalilor care până și astăzi se trudesc a șterge dovezile din arhivele pline de sânge.

      Ne aflăm în pragul Învierii Domnului. Lumina aceasta lină și dreaptă ne dă nu numai speranță de mântuire sufletească la Dreapta Judecată, ci și speranța că sufletele martirilor noștri vor căpăta dreaptă judecată în timpul vieții acesteia căci sângele lor este încă roșu pe mâinile lor și în inimile noastre. Turcia modernă nu a avut niciodată curajul de a recunoaște genocidul și, denaturând istoria, își însușește această crimă teribilă purtând pe frunte stigmatul genocidului.  Indiferent cât de mult s-ar împotrivi ei, Învierea Hristosului și reînvierea neamului nostru ne stau chezășie că atunci, prin sabie, deportare și foamete, nu ne-au învins. Cea mai mare dovadă a izbânzii martirilor noștri suntem noi, cei de astăzi, care ne ridicăm glasurile în rugăciune pentru sufletele celor drepți și în strigăt care cere dreptate lumii ce stătea mută în fața durerii noastre.

        Astăzi cea mai mare problemă a noastră este aceea de păstrare a valorilor noastre spirituale și culturale, a acestor valori naționale moștenite ce trebuie transmise mai departe prin dreaptă trudă, sacrificiu și iubire de neam. Veniți să dăm astăzi tributul nostru întru slava lui Dumnezeu, mântuire și prosperitatea neamului nostru. Într-adevăr, au trecut mulți ani. Mulți ar putea spune că acest plânset și pomenire a durat destul dar acest trecut pune în valoare prezentul și existența noastră. Prin revelarea istoriei noastre ne făurim viitorul, statul și biserica. Ne ridicăm glasurile pentru recunoașterea acestui genocid. Veniți să cerem lumii să-și întoarcă fața către suferința neamului nostru și să aprindă împreună cu noi lumânarea pomenirii și făclia dreptății pentru ca cei care au murit în credință pentru Hristos și pentru neamul lor să-și găsească liniștea, pentru ca noi, cei zămisliți din această durere să vedem în timpul vieții noastre dreptatea împlinită. Numai prin unire și trudă împreună vom putea dobândi dreptatea pentru cei care au murit împreună.

       Bunul Dumnezeu să întărească în noi credința în nemurire pentru ca mândri să spunem că atunci când cineva ucide un armean, îl trece în veșnicie și nu în nimicnicie sau moarte. Viață bogată și împliniri să dăruiască Bunul Dumnezeu poporului român care și-a deschis brațele timp de mai bine de o mie de ani pentru a primi pe armenii pribegi alungați pe aceste plaiuri binecuvântate de către de istoria lor sângeroasă, care i-a primit pe părinții și orfanii neamului nostru ce priveau noua casa cu ochi măriți de grozăvia genocidului. Mii de liturghii și lumină veșnică pentru martirii noștri și pentru tămâiata lor pomenire. Amin.

 

24.04.2013

  •  
  •  

One Response to Predica PS Episcop DATEV HAGOPIAN pe data de 24 aprilie cu ocazia Zilei comemorării Genocidului Armean din anul 1915