Mihai Stepan Cazazian

Predică la a șasea duminică din Postul Mare. Duminica Venirii – Preot Torkom Mandalian –

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

DSC00197

 Învierea Domnului şi Învierea Creştinului

 “DĂRÂMAŢI TEMPLUL ACESTA ŞI-L VOI RIDICA LA LOC ÎN TREI ZILE …”

(Ioan 2,21)

 

          Cuvintele acestea se găsesc la începutul Evangheliei lui Ioan.

Ele cuprind o proorocire de mult împlinită, o proorocire a Mântuitorului însuşi. În ele Iisus îşi prezice sfânta sa Înviere pe care o prăznuim în aceste zile luminate. Ele cuprind o proorocire pe care, în clipa când a fost rostită, n-au înţeles-o nici ucenicii, nici prigonitorii Mântuitorului. Pe când învăţăceii au înţeles-o îndată după împlinirea ei, prigonitorii Lui n-au priceput-o niciodată.

Ştim doar că la tribunalul lui Caiafa a fost acuzat tocmai de această prezicere : “Acesta a zis : Eu pot să stric templul lui Dumnezeu şi să-l rezidesc în trei zile.”

În această proorocire neînţeleasă, prigonitorii şi-au găsit material de batjocură chiar în clipa cea mai dureroasă a Mântuitorului.

Cauza acestei proorocii au fost împrejurările de loc şi de timp când a rostit-o. Iisus a folosit aceasta în ziua când a intrat prima dată în templu în biserica din Ierusalim. A folosit-o în vremea când a curăţit sfântul locaş de negustorii şi speculanţii ce-l necinsteau. În acele împrejurări duşmanii săi i-au cerut lui Hristos un semn, o minune care să dovedească calitatea lui de fiu a lui Dumnezeu. I-au cerut o minune care să fie o probă că are dreptul să-i alunge din casa Tatălui Ceresc.

Răspunsul lui Iisus n-a întârziat : Dreptul meu de a vă scoate afară este de netăgăduit, sunt fiul lui Dumnezeu ! Templul este casa Tatălui meu ! Voi vreţi o minune din partea Mea ca dovadă că sunt fiul celui Prea Înalt. O veţi avea în învierea Mea ! Scularea Mea din morţi a treia zi după ce mă veţi omorâ, după ce veţi dărâma templul trupului Meu va fi o minune ! Templul acesta, trupul Meu dărâmat, răstignit îl voi ridica înapoi în trei zile !

Aşadar Învierea Domnului, după însuşi judecata Lui, este minunea minunilor, dovada dovezilor, mărturia mărturiilor. Ea dovedeşte în chipul cel mai neîndoielnic, în chipul cel mai sigur că cel înviat El este adevăratul Mesia, unsul lui Dumnezeu şi trimisul cerului, este fiul celui veşnic şi izbăvitorul mult aşteptat.

Fraţi creştini

Să luăm aminte că cel înviat – Cristos – ne-a spus şi ne-a asigurat că şi noi vom învia.

Trupurile noastre, deasemena se vor ridica din morminte ca şi trupul Lui. Iată cuvântul Său ce nu înşeală : Nu vă miraţi de aceasta că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi : cei care au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele spre învierea osândirii.

Neascultarea lui Adam ne-a adus moartea. Ascultarea lui Iisus, al doilea Adam, ne-a dobândit învierea.

Pe cât este de sigur că Hristos a înviat, tot pe atât de sigur este că şi noi vom învia. Dar să fim atenţi să nu pierdem din vedere descoperirea celui înviat, fiincă El a spus desluşit că nu toţi oamenii vor învia la fel, nu toţi vor ieşi din morminte în aceleaşi condiţii. Unii vor învia spre viaţă, alţii spre osândire. Unii spre fericire, alţii spre nefericire. Cei înviaţi vor alcătui două tabere deosebite, după cum deosebită le-a fost purtarea în vremea trecerii lor pe pământ. Cei ce şi-au trăit viaţa în trândăvie, în vrajbă şi asuprire, cei egoişti şi împietriţi la inimă, cei dezmăţaţi la faptă şi la vorbă, vor învia spre osândă. Dimpotrivă, cei iubitori de Dumnezeu şi de semenii lor, cei săritori la nevoile aproapelui, cei buni şi iertători, făcătorii de pace şi curaţi la inimă, aceştia vor învia spre viaţă fericită în împărăţia lui Dumnezeu.

Trupul lui Hristos este locul prezenţei al arătării lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Iisus este, deci adevăratul templu, adevărata biserică, adevăratul locaş a lui Dumnezeu.

Prin taina sfântului Botez ne-am îmbrăcat întru Hristos şi tot atunci am fost ridicaţi la demnitatea de templu, de biserică vie, de locaş a lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul sfânt.

Acest adevăr nespus de mângâietor şi încurajator l-am aflat de la Hristos însuşi. El a zis : Dacă Mă iubeşte cineva va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi noi vom veni la el şi vom face locaş la el.

Prin păcatele mari şi mici pe care le face creştinul botezat el întristează, el supără pe cerescul oaspete care vrea să locuiască în fiinţa sa, în sufletul, în inima şi în trupul său deopotrivă. Prin fărădelegile sale creştinul pângăreşte templul său personal şi întinează biserica sa proprie.

Dacă cei botezaţi ar cugeta adeseori la demnitatea lor, de locuinţă a Prea Sfintei Treimi, ar găsi în această cugetare un puternic stimulent spre o viaţă neprihănită, spre o viaţă ce duce la înviere, în dreapta Dreptului Judecător.

 

Amin !

Suceava, 7 aprilie 2014

  •  
  •