Mihai Stepan Cazazian

Povestea lui Sarkis

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

                        Că tot se apropie celebrarea Sfântului Sarkis, atât de important pentru armeni, vă voi reda mai jos o poveste referitoare la el. Povestea se află în volumul ”Povești și zicători ale armenilor bucovineni și transilvăneni”, culese de Dr. Heinrich von Wlislocki și publicate la Hamburg, în anul 1891. Culegerea este fascinantă, dar momentan, poveștile sunt disponibile doar în limba germană. Până la începutul anului viitor, Uniunea Armenilor din România sucursala Suceava va publica o traducere în limba română a acestei culegeri.

                       

Pedepsirea Sfântului Sarkis

 

Odată, Sfântului Sarkis i-a apărut Dumnezeu în vis și i-a vorbit așa: ”Ești un bărbat pios și vreau deja să-ți laud faptele tale bune aici, pe Pământ. Vreau să-ți dau o putere deosebită, pe care niciun alt om nu o are. Atunci când vei vedea o tânără curată și fără păcate,  care-și dorește să se căsătorească, roagă-te Mie în numele ei, iar Eu îți voi asculta ruga și îi voi dărui bărbatul perfect. Aceasta va fi puterea ta!”

Atunci când s-a trezit Sfântul Sarkis, a plecat în oraș și a găsit o tânără curată, care-și dorea un soț. S-a rugat atunci lui Dumnezeu pentru ea și chiar în aceeași zi a apărut un bărbat chipeș, care a curtat-o. Din acel moment, Sfântul Sarkis a mers din oraș în oraș, din sat în sat, pretutindeni, iar acolo unde găsea o tânără curată, care-și dorea un soț, se ruga lui Dumnezeu, iar rugăciunea sa era ascultată imediat.

După mulți ani, s-a întâmplat ca Sfântul Sarkis să peregrineze în deșert, unde a întâlnit o tânără în suferință care şi-a înşelat mulţi pretendenţi şi acum dorea să-şi ispăşească păcatele în deşert, în speranţa că va primi un soţ într-o zi. Sfântul Sarkis s-a îndurat de tânăra în suferinţă şi s-a rugat Domnului, pentru a-i trimite un soţ. Rugăciunea sa a fost ascultată, căci chiar în aceeaşi zi un frumos bărbat, care călătorea prin deşert, a văzut-o pe tânără şi s-a îndrăgostit atât de mult de ea, încă a luat-o cu el şi s-au căsătorit în curând.

Timpul s-a scurs, iar Sfântul Sarkis trebuia să moară. Când a apărut înaintea Tronului ceresc pentru a primi darul dumnezeiesc pentru faptele sale pământene, Dumnezeu i-a vorbit astfel: „ Ţi-am dat puterea de a te ruga pentru un soţ pentru tinerele fecioare curate. Însă te-ai milostivit şi de o fecioară împovărată de păcate şi te-ai rugat şi pentru ea. Ca pedeapsă pentru neascultarea ta, vei hoinări pe Pământ încă cincizeci de ani şi vei fi servitorul bărbaţilor. Mergi înapoi pe Pământ!”

Sfântul Sarkis s-a întors pe Pământ şi a întâlnit un rege, pe care l-a întrebat de îndată dacă nu are nevoie de un servitor. Regele i-a răspuns: „ Da. Dacă doreşti să devii servitorul meu, atunci te primesc. Dar te rog să-mi spui ce simbrie doreşti?

  • Nu pretind nicio simbrie, răspunse Sfântul Sarkis, ci trebuie să-ţi spun că nu-mi ridic pălăria în faţa nimănui, nu scuip şi nu râd niciodată.

Acest lucru plăcu regelui, care l-a luat pe Sfântul Sarkis ca servitor.

Timpul trecea, iar regele era mulţumit de servitorul său. Într-o zi, cei doi plecară şi o întâlniră pe regină. Regele o salută politicos, însă servitorul o scuipă.

Plecară mai departe şi ajunseră la o casă unde oamenii se certau şi îl blestemau pe Dumnezeu. Când Sfântul Sarkis a auzit asemenea vorbe, şi-a scos pălăria.

Plecară mai departe, iar regele s-a oprit în faţa casei unui ţesător, căruia i-a poruncit să-i termine o manta de aur care era la el de zece ani. Deoarece Sfântul Sarkis râse, regele, atent, îi spuse: „Când ai venit în slujba mea, mi-ai spus că nu-ţi vei scoate pălăria în faţa nimănui, dar ai făcut asta în scurt timp; de asemenea, ai spus că nu vei scuipa niciodată, dar ai scuipat atunci când ne-am întâlnit cu regina; ai mai spus că nu vei râde niciodată, totuşi ai râs! Vorbeşte, cum vine asta?”

Sfântul Sarkis a răspuns: „Domnule Rege, vreau să spun! Când ai salutat-o cu respect pe soţia ta, a trebuit să o scuip, căci nu merită să fie salutată de tine, căci nu te iubeşte pe tine, ci pe altul; când oamenii îl blestemau pe Dumnezeu, a trebuit totuşi să-mi scot pălăria; şi a trebuit să râd că ai comandat o mantie de aur pentru tine, care a rămas la ţesător de zece ani, căci vei muri în următoarele minute!”

Regele a ţipat, a căzut şi a murit. Un atac cerebral i-a adus moartea.

Sfântul Sarkis a servit mai multor bărbaţi în acel mod, până când au trecut cei cincizeci de ani şi Dumnezeu l-a luat în ceruri.”

 

Nota autorului:

Referitor la această poveste, un personaj foarte modernizat se află în cartea „Poveşti şi zicători ale slavilor sudici”, de Krauss (…)

Chiar şi în zilele noastre, armenii îl respectă pe Sfântul Sarkis ca patron al tinerelor fecioare. Cu o săptămână anterior zilei lor de naştere, tinerele încep să postească, mănâncă doar o dată pe zi, doar fructe; în ultima zi ţin post negru şi, înainte de a merge la culcare, mănâncă doar o bucată de pâine sărată. În acea noapte le apare sortitul în vis. A doua zi, după ce ies de la biserică, tinerele cântă în cor, de nenumărate ori, cântecul tradiţional – după J. Hanush (lingvist vienez) -, care începe astfel:

„Ah dêgháh, tu sév shuchávor / Sághmoszê dsozhit sovor! / Ernâg gédám en oré / Dunés gêkász thakávor.

O, tu, tinere, cu veşminte negre, din mijlocul cărţii de rugăciuni / Voi lăuda cu fericire ziua în care vei veni la mine ca mire!”

Lectură plăcută!

Corina D.

Suceava, ianuarie 2018